1,654 matches
-
că ninge „ca în frații Grimm”.A fost prima mea faptă frumoasă din acest mileniu. Prima gaură făcută în cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon. La echilibru ecologic se poate ajunge și prin rechinism. După ce descoperă deliciile somnului în captivitate, vulturul refuză zborul. Unii s-au întors în copaci. Dar cu automobilul. Nici natura și nici poporul nu și-au semnat capodoperele. Suntem teribil de poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât o dată în viață. Acum, o poți contracta și de trei ori pe zi. Iubirea - o sublimă caleașcă spre rai. Iubirea - această academie a instinctelor. Dragostea e oarbă, constată cu bucurie oftalmologii. Mă tem că violul va înlocui iubirea. Din deliciu, iubirea poate deveni oricând ... capriciu. Căutăm în iubire streașina mării risipită în noi. Pe la treizeci de ani, tinerii pun frâu iubirii. Petru că trebuie să se căsătorească. De regulă, în iubire te atinge un glonț rătăcit. Iubirea adolescentină poate înfrunzi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pentru că ne chinuie regretele. Și proiectele. Întors târziu în satul natal, cazi în genunchi la căpătâiul fiecărei amintiri. Elementara obligație a prezentului e să se mai uite, din când în când, înapoi și înainte. Conștiința transformă memoria în insomnii. Când deliciile vieții prind riduri, devin amintiri. Cu trecerea anilor, ajungi să crezi că tinerețea nu a fost decât o frivolitate. Cărămizile timpului sunt mai ales oftaturi. Nu-i judeca pe înaintași după canonul vremurilor tale. Cine risipește clipa nu prețuiește nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
demnitari și pe infractori. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit. Sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt capabili de orice. Și trântorii trăiesc tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din dar în datorie. Insomniile pot duce spre marea creație. Ori spre nevroză. Cărțile pot avea miros de fân proaspăt cosit sau de bălegar. Plictisit de capriciile inteligenței, omul modern începe să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasa poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică, fiindcă prea multe rozătoare îmi flenduresc gândurile. Trăim din neliniști și extaze. Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte. Ca orice comoară
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
niciodată. Interesant la Dv. forța de reconstituire a acestei lumi a satului, cred că din cunoașterea ei în copilărie. Dar Mașa, spre deosebire de mama și bunica ei, copleșite de fantasticul credinței și a misticismului - dus de autor până la absurd, ceea ce face deliciul lecturii și creionează personalitatea dv. de plăsmuitor talentat în ficțiunea fantasticului, dar Mașa, spuneam, aproape contemporană, este vlăstarul unei generații, eroina principală a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
tragică de experimentare a socialismului. Și în această luptă spre altceva decât minimul obținut de la ceape, ei înfruntă vânturi, ploi, viscole fabuloase, moartea prin înghețare, pentru a descoperi la capătul suferințelor o lume miraculoasă inventată de autor și care face deliciul lecturii. Ceea ce dă savoare cărții este tocmai imprevizibilul din fraza următoare, grotescul, fantasticul, absurdul și sugestibilitatea din cuvânt. Autorul părăsește voit firul narațiunii, ce se lasă rupt, pentru a face loc unei fantezii debordante, ce se prelungește uneori până la incredibil
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
pe Arghezi), dar de pe o altă poziție, reabilitată ulterior. Dacă acești doi "cititori" marcanți ai generației '30 resping, pe temei subiectiv, lipsit de argumente pertinente, creația argheziană, un tânăr și entuziast critic precum Șerban Cioculescu citește Bilete de papagal pentru deliciul zilnic al lecturii unui text insolit, bine scris, așteptat matinal cu nerăbdare, după cum însuși mărturisește. Iată doar două opinii, traducând percepții aflate la antipod, atitudini care pot stârni interesul oricărui cercetător. În fine, indiferent de unghiul de abordare, avem certitudinea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aflate într-o relație de sinonimie parțială) este traductibilă în termenii strategiei polemice prin nuanța de atac perfid atribuită ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata-vă putință de a vă eterniza într-o idee; e facultatea ce-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac deliciul polemicii explicite. Invocând, de pildă, ca argument de autoritate, maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în textul propriu, dar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină, aproape în exclusivitate, pe metalogism 160. Cititorul se găsește în postura de a reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de a-și reprezenta ținta, evident, dintr-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că domnul N. Iorga se confundă cu nația" ar fi rămas o ironie comună, uzuală, fără tușa augumentativă sugerată prin inversiune: "Aceasta [nația, n.n.] fiind totuși mai mică decât domnia sa", pentru că proiectează un scenariu al megalomaniei adversarului care va face deliciul oricărui lector avizat. O strategie asociativă, la care Arghezi recurge deseori, este cea a oglinzilor paralele, deformatoare, în care imaginea actanților protagoniști (el și adversarul său) este contrastantă prin valorile etice pe care le promovează. Pe de o parte, avem
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
uitarea de sine și făcându-i astfel să se autodemaște"246. Publicistul Caragiale se instalează "confortabil" în cotidianul pragmatic și, pentru că face parte din "distribuție", reprezintă, grație unui ascuțit simț al ridicolului, dimensiunea carnavalescă a lumii sale. Arghezi își refuză deliciul de a lua parte la spectacol. El privește retras, cu mare atenție, la derularea ritualului diurn, pensează detaliile incriminante care vor recompune hiperbolic imaginea lumii răsturnate. Dacă primul se deghizează în cabotin, intrând în jocul frenetic al bâlciului, al doilea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Bacon, un Balthus, un Cremonini. Pentru un Robert Bresson sau un Kubrick. Toți creatori de imagini care vor să câștige cursa cu putreziciunea. Atâta timp cât există moarte, există și speranță estetică. Această încăpățânare în handicap ne va aduce numeroase rupturi în deliciile anodine ale vizualului. Tăceri verticale în zgomotul orizontal al comunicării. Chiar dacă viziunea cedează cam peste tot locul vizionării, moartea cea fără de leac face așadar plauzibile, ici și acolo, reaparițiile neprevăzutului. Nu ține totuși de noi să "redăm arta funcției ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apară un perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de o parte și de alta a șoselii fac chef negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must, aspirând cu deliciu pe nas și pe gură mirosurile zaanalei și praful șoselii."112 Aceeași delectare, contrariantă pentru cititor, caracterizează îndeletnicirile, hobby-urile și gastronomia eroilor urmuzieni: "Cea mai mare plăcere a lui Algazy în afară de obișnuitele ocupații la prăvălie este să se înhame
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând cu încântământ opiul, ei își petrec inocent timpul! O, fericiți Chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru nimic. Nu este nimic în stare să aducă un moment
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și apărat. Când mergeam la circ, în copilărie, nu-mi plăceau nici animalele, nici clovnii, dar o anumită nuanță fugară de mov-purpuriu, de ver-zui-fulgerător-albastru-intens de pe rochia plină de paiete a vreunei călărețe sau trapeziste mă înnebunea, mă copleșea cu un deliciu sumbru, o topire a oaselor în culoare. Colecționam poleieli de ciocolată tot pentru nuanțele lor de nenumit, acele ape de verde și roz care nu erau culori, ci emoție pură, stări pure de spirit. Unde am văzut, într-o noapte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întreb o dată peste o oră. Perfect! exclamă ea mirată, uitându-se la figura lui entuziastă. Nu îi ajungea o oră pentru a se îmbăta destul. De fapt, o viață întreagă nu ar fi fost de ajuns. Peste puțin timp, spre deliciul ei, o văzu pe Joy sărutându-se cu Jumătate-om-jumătatebursuc. A mai rămas puțin. Deși era o petrecere destul de nasoală, se simțea fericită că se află în acea mulțime, și încă mai fericită că stă pe margine. Asemenea mulțumire era rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
grațiile amorului, cu toate castitățile himenului. Acel om nu trebuia decât să deschidă brațele și ea venea fără efort, fără Întârziere, ea venea la el și ei se iubeau, se Îmbrățișau. Numai pentru el toate bucuriile, numai pentru el toate deliciile; dragostea mea sub picioarele lui; numai pentru el această femeie Întreagă, capul ei, gâtul ei, sânii ei, corpul ei, sufletul ei, surâsul ei, cele două brațe ale ei care-l Înconjoară, șoaptele ei de dragoste; pentru el tot, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebui păstrate pentru dușmani. Din cauza acestei uri gratuite a fost distrus cel de-al doilea Templu. Nu i-ar strica nici unuia dintre noi să aibă parte de puțină iubire gratuită. Bucuria polemicii și a victoriei Îl pătrunse pe Fima ca deliciul unui vin bun, avea deja pe vârful limbii o replică zdrobitoare, dar tocmai În clipa aceea o zări pe Annette stând În ușa cofetăriei și privind dezorientată În jur și aproape Îi păru rău că venise. Dar fu silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
parte, printre colți de stâncă, răsfoia un atlas despre flora alpină sau voia s-o convingă pe mama să urce cu el în Paradiesli, un umăr de stâncă deasupra hotelului, unde afinele erau coapte și zemoase. Amestecate cu frișcă formau deliciul mesei de prânz, luată pe terasă, unde se mai zăbovea o vreme sub copaci, la o cafea. Mama își fuma țigările egiptene, în timp ce noi, copiii, cercetam de zor șura din apropiere. În ea mai stăruia blândețea cu care „oaspeții engleji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
momente ale acestui coșmar, iar episodul dintre Hilda și pictorul Egon ar trebui citat în întregime. ...Pe d. H. Bonciu îl putem urmări cu interes justificat. Pompiliu Constantinescu Vremea, 17 februarie 1935 * * * Sunt unul dintre aceia care au savurat cu delicii cartea lui H. Bonciu. Nu m-au speriat unele cruzimi. Am urmat pas cu pas evoluția eroului central, cu gusturile lui de profanare, dar și cu teribilele lui remușcări. Cuvintele sângerează. Cum există mari admiratori ai lui Céline sau Axel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o tușă de culoare trandafirie“. Cu aceeași ocazie, Îi trimise lui Alexander scenariile scurte pentru alte două piese, dar, spre deliciul său, acesta Își concentră fără ezitare atenția asupra Eroului. Era, după cum afirmă În scrisoarea de acceptare, „cea mai frumoasă piesă lirică scrisă În această țară de la Olivia Încoace“. În mod evident nu știa, sau uitase, că Henry scrisese o cronică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]