12,030 matches
-
filosofice, în idei filosofice. Din Filosofie s-au desprins pe rând diferite științe care au revendicat odată cu separarea și concepte, categorii, tehnici și proceduri de investigare. Atât de bună cu celelalte, atât de generoasă în creditare, Filosofia trebuie să-și delimiteze din nou teritoriul. Pe această direcție se înscrie efortul nostru vizând, odată cu savoarea angajării pe coordonatele luptei noii filosofii, aprofundarea cunoașterii fascinantei vechi filosofii. Bibliografie Bunge M., Scientific Research, Heidelberg, Springer, 1967, vol. I. Grize J.-B., Logique et langage
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
de comunicare și de afaceri, valorificându-se facilitățile imensei platforme informatice. Alături de social networks, în mod curent se mai includ în social media și produse precum: - wiki-urile [website-urile ce admit adăugarea de către cei interesați de conținuturi sau preluarea de informație, delimitându-se informatic ca un document mutual ori ca o bază de date; este renumit website-ul Wikipedia (enciclopedie on-line ce conține peste 2 milioane de articole, în limba engleză)]; - forum-urile (partitii de discuții on-line, centrate pe teme, subiecte și interese
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
de comunicare și de afaceri, valorificându-se facilitățile imensei platforme informatice. Alături de social networks, în mod curent se mai includ în social media și produse precum: wiki-urile (website-urile ce admit adăugarea de către cei interesați de conținuturi sau preluarea de informație, delimitându-se informatic ca un document mutual ori ca o bază de date; este renumit website-ul Wikipedia (enciclopedie on-line ce conține peste 2 milioane de articole, în limba engleză)); forum-urile (partiții de discuții on-line, centrate pe teme, subiecte și interese
Stefan Vladutescu: Locul reţelei sociale în „social media”. Din manuscrisele Profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/339498_a_340827]
-
51); ¨ „Filosofia începe cu o întrebare: «Ce este?»” - K. Jaspers (1986, p.15); ¨ „Ce pot ști?” „Ce trebuie să fac?”, „Ce îmi este îngăduit să sper?”, „Ce este omul?”(Kant, 1970, p. 78). Immanuel Kant aprecia că perimetrul filosofiei este delimitat de aceste patru întrebări filosofice. Dacă: „răspunsul trebuie să parvină din aceleași izvoare din care provine întrebarea” (Kant, 1994, p. 409), atunci natura răspunsurilor va fi tot una filosofică; ¨ „Ce semnifică acest lucru?” - J.-P. Sartre (1969, Partea 3, Capitolul
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
filosofice, în idei filosofice. Din Filosofie s-au desprins pe rând diferite științe care au revendicat odată cu separarea și concepte, categorii, tehnici și proceduri de investigare. Atât de bună cu celelalte, atât de generoasă în creditare, Filosofia trebuie să-și delimiteze din nou teritoriul. Pe această direcție se înscrie efortul nostru vizând, odată cu savoarea angajării pe coordonatele luptei noii filosofii, aprofundarea cunoașterii fascinantei vechi filosofii. Bibliografie
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
și unitate. Conținutul bazal al cărți îl alcătuiește relatarea unui pelerinaj în Țara sfântă. Pe această axă narativă se grefează ori se insertează episoade personale, identitare, etnice, intervenții lămuritoare, puneri în temă în ce privește geografia Țării sfinte. Ca planuri epice se delimitează: mișcările emoționale în legătură cu pelerinajul (descrierea călătoriei propriu-zise, lămurirea semnificației creștine a locurilor vizitate, meditația despre destinul lui Iisus Hristos), rugăciunile și radiografierea elementelor de viață în care în existența autorului bunătatea divină s-a făcut vizibilă. Materialul spiritual este activat
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
Communicology”, New-York, Harper and Row, 1982). Convergența zetetică (de investigare) se realizează pe o platformă din zona comunicării. Fiecare capitol pornește de la comunicare și se înapoiază autoreflexiv asupra ei, păstrând permanentă în background raportarea la „relația comunicare-sens-discurs”. Mai întâi, se delimitează conceptul axial al cărții. Comunicarea este înțeleasă în termenii definiției operaționale la care achiesează principial și reputatul specialist Mihai Dinu: proces în care comunicatorul transmite stimuli pentru a schimba comportamentul unui auditor. Procesul comunicațional „implică o derulare a operațiilor de
ALINA ŢENESCU: „Comunicare, sens, discurs” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339578_a_340907]
-
obosit” (Lucian Blaga reținea în „Leagănul” o astfel de stare de oboseală accentuată: „eram așa de obosit”). Trupul „ne stânjenește”, dar ființa minimă nu este doar spirit. În galeria personajelor lirice volumul de față împinge ideea de om. Ontologia lirică delimitează „oameni de pământ” și oameni de mare: „Vărai/noi suntem oameni de pământ/care n-au văzut niciodată marea” („locul unde a încremenit marea”). Între oameni există oameni de zi și oameni de noapte. Mai mult, unii dintre oameni sunt
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
strana de demult./(...)/ Și parcă în viața ei nu a primit/Un dar mai scump” („Darul”). Marele dar, cel mai puțin costisitor și cel mai valoros, este însă vorba bună, cuvantul blând, mângâietor, blajin, așezat. El este la îndemâna tuturor și delimitează calea împăcării cu lumea și cu sine: „De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, și sub luna,/ Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/ De totul e deșert și van/ E și gunoi, e
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
urmași: „Cu fiecare zi, te-ngrop în mine,/ Tu, îndepărtată mea singurătate,/ Și ocolindu-te, la amândoi fac bine,/Târziu când toate fi-vor judecate” („Cântec de ziua noastră”). În cadrul acestei lumi ce se întoarce spre sine, căutând valori, se delimitează câteva modalități de adresare și de răspuns. Materia lirica este modulata în tonuri elegiace: litanie, spovedanie, rugăciune și cântec de leagăn. Volumul conturează o viziune elegiaca unei lumi a onestității, a onoarei, a cuvântului dat. „Imnurile fățărniciei” este cartea unui
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
51); ¨ „Filosofia începe cu o întrebare: «Ce este?»” - K. Jaspers (1986, p.15); ¨ „Ce pot ști?” „Ce trebuie să fac?”, „Ce îmi este îngăduit să sper?”, „Ce este omul?” (Kant, 1970, p. 78). Immanuel Kant aprecia că perimetrul filosofiei este delimitat de aceste patru întrebări filosofice. Dacă: „răspunsul trebuie să parvină din aceleași izvoare din care provine întrebarea” (Kant, 1994, p. 409), atunci natura răspunsurilor va fi tot una filosofică; ¨ „Ce semnifică acest lucru?” - J.-P. Sartre (1969, Partea 3, Capitolul
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
filosofice, în idei filosofice. Din Filosofie s-au desprins pe rând diferite științe care au revendicat odată cu separarea și concepte, categorii, tehnici și proceduri de investigare. Atât de bună cu celelalte, atât de generoasă în creditare, Filosofia trebuie să-și delimiteze din nou teritoriul. Pe această direcție se înscrie efortul nostru vizând, odată cu savoarea angajării pe coordonatele luptei noii filosofii, aprofundarea cunoașterii fascinantei vechi filosofii. Bibliografie Bunge M., Scientific Research, Heidelberg, Springer, 1967, vol. I. Grize J.-B., Logique et langage
ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesajul în comunicarea filozofică /The message in the philosophical communication () [Corola-blog/BlogPost/339584_a_340913]
-
Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
reper optic de orientare pe mare. Instrumentul marinăresc ajuta la orientare, dar, înainte de a i se atașa filtre, producea și orbirea utilizatorilor. Ca metaforă, sextantul configurează „încercarea de a armoniza, într-o sinteză inteligibilă, exactitatea optică și arbitrarul subiectivității”. Sunt delimitate două oglinzi. Prima este „oglinda orizontală (captând entropia)”. Ea reflectă călătoria din 1992 în sudul Franței. A doua este „oglinda index (reflectare a reperelor valorice)”. Aceasta este alcătuită din jurnalul mai multor călătorii în Canada în 2005, 2007, 2008, 2010
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
În raport cu această grilă se scoate în relief că românul este orgolios, stă de manevre și manipulări, dă din coate, nu are tărie de caracter, este resemnat, sărac, dar fudul și „își petrece timpul bârfind”. Opțiunile și acțiunile scriitorului Jean Băileșteanu delimitează un profil în care intră: necunoașterea sentimentului de ură și de invidie, atașamentul față de carte și de scris, interogația despre sensul lumii și rostul omului, credința în ideea că „scriitorul este o conștiință”, atașamentul pentru cinste și dreptate, iubirea pentru
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
cinici (cei care speculează „cunoașterea legilor mediului” în elaborarea de „strategii cât mai eficiente”) și sociologi clinici (cei care profită de „cunoașterea legilor și a tendințelor” cu scopul de a aduce corecții fenomenelor examinate). Și în critica literară am putea delimita critici cinici și critici clinici. Cei dintâi se servesc de competența critică pentru a-și modela demersul hermeneutic. Cei din urmă exploatează diagnosticarea critică în a se pronunța pentru modificarea, pentru anaplastia câmpului literar. Din această perspectivă, prin cartea sa
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
condiționată de consimțirea în fantasmă, în minciună și în mit” , ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia operațională a căruia „se delimitează patru operații persuasive fundamentale: minciuna, mitul, ficțiunea și seducția”. Profesorul E. Negrici îl califică pe Călinescu ca fiind „fără îndoială cel mai persuasiv dintre regizorii literaturii”; acesta a pus în undă „flatarea orgoliului creator național” (p. 220). Consemnează „o fascinație
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
Puterea coeziunii sociale provine din tendința originară de atașament și încredere. Este inevitabil să devii om fără a trece prin coridorul de selecție al comuniunii. Motorul consistenței sociale îl reprezintă influența. În raport de acest sistem de reproducție socială se delimitează două inerții. Inerția centrifugă a sistemului social poartă numele de alienare. Acest tip de conexiune socială acopera fenomenul rămânerii în afara circuitelor influenței sociale. Alienarea este o forța debilă. Rețeaua alienării este slabă și lipsită de mecanisme de consolidare. Alienarea apare
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
mediului la nivelul subiectului sunt de amintit cele două ipoteze ale lui Karl Popper despre epistemologia fără subiect cunoscător ( Karl Popper„Objective Knowledge”, London, Oxford University Press, 1972 - capitolul „Epistemology Without a Knowning Subjet”). Popper arată că, ontologic, se pot delimita trei domenii: (l 1 ) lumea obiectelor fizice, (l 2 ) lumea stărilor mentale ale conștiinței și (l 3 ) lumea conținuturilor obiectivate de gândire (concepții și idei incluse în biblioteci, cărți, reviste etc.). Lumile sunt autotelice și exact delimitate. Se ia în
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
de departe speculează „cunoașterea legilor mediului” în elaborarea de „strategii cât mai eficiente”. Clinici sunt calificați cei care, implicați, profită de „cunoașterea legilor și a tendințelor” cu scopul de a aduce corecții fenomenelor examinate. Și în critica literară am putea delimita critici cinici și critici clinici. Cei dintâi se servesc de competența critică pentru a-și modela demersul hermeneutic. Cei din urmă exploatează diagnosticarea critică în a se pronunța pentru modificarea, pentru anaplastia câmpului literar. Din această perspectivă, prin cartea sa
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
al cărei sistem de valori este fixat sub presiuni ideologice, căreia îi lipsesc punctele sigure de reper, care nu are stabilitate și echilibru, care mimează sau își inventează organicitatea, procesualitatea și continuitatea. În toată istoria noastră „modernă” nu se pot delimita, arată profesorul Negrici, decât „două intervale de relativă stabilitate (1860-1914, 1919-1927)” (p. 12). Literatura română „nu a cunoscut decât arareori o evoluție normală” (p. 23). În anormalitatea ei, literatura noastră nu admite „instrumentele tradiționale de lucru și calea obișnuită de
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
și în mit, s.n.” (p. 278), ființa literaturii este sensibilă la mituri și iluzii. În studiul nostru „Ștefan Vlăduțescu. Comunicare jurnalistică negativă” (București, Editura Academiei Române, 2006, p. 8) arătam că persuasiunea este un demers în tehnologia operațională a căruia „se delimitează patru operații persuasive fundamentale: minciuna, mitul, ficțiunea și seducția, (s.n.) (seducția are ca forme: „flatarea, măgulirea, adularea, lingușirea, încântarea, fascinația și farmecul)”. Profesorul Eugen Negrici îl califică pe Călinescu ca fiind „fără îndoială cel mai persuasiv (s.n.) dintre regizorii literaturii
EUGEN NEGRICI: Lecţia de anatomie pentru iluziile literaturii române – cum să vedem aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339624_a_340953]
-
romanului. Cel de-al doilea este constituit de efortul de a formula în scris acel prim orizont evenimențial. Un al treilea orizont este reprezentat de povestea reținută direct a vieții socrului său Darius Pop. În sfârșit, un al patrulea orizont, delimitat prin italice, îl vedem a fi întemeiat din reflecțiile asupra singurătății și morții ale unor spirite creatoare de marcă: Borges, Epictet, Tolstoi, Cicero, J. Green, L. Durrelle, B. Pasternak etc. În planul evenimențial, fără accente de tragic și în urma unei
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]
-
am câștigat, dar mai ales am pierdut ca oricare dintre oameni”; „mi-am început ascensiunea [muntelui - n.n.] pregătit să pierd, nu să câștig”. Gândind liniile creației lui A. Buzura ca descinzând convergent și cu consistență în „Raport asupra singurătății”, putem delimita o topică situativă a eroului buzurian. Protagoniștii lui Buzura trăiesc simultan în trei planuri: unul experiențial (fizico-somatic), unul existențial și altul socio-istoric (lume și realitate). În plan experiențial, eroul probează suferința și durerea fizică, frica, neliniștea, neputința, disperarea, teama, deziluzia
AUGUSTIN BUZURA: Mihai Bogdan la bătrâneţe, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339654_a_340983]