3,498 matches
-
seamăn”; așa se ajunge la cea de-a patra formă de nebunie și „datorită ei, când privim frumusețea de aici, aducându-ne aminte de frumusețea cea adevărată, simțim cum ne cresc aripile”. Dragostea este privită ca un fel de mania (delir) și Platon proclamă acest delir drept cea mai frumoasă formă de „posedare” divină. Erosul platonician e nebunie, fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cea de-a patra formă de nebunie și „datorită ei, când privim frumusețea de aici, aducându-ne aminte de frumusețea cea adevărată, simțim cum ne cresc aripile”. Dragostea este privită ca un fel de mania (delir) și Platon proclamă acest delir drept cea mai frumoasă formă de „posedare” divină. Erosul platonician e nebunie, fie ea homoerotică sau heterosexuală. Sufletul e prins între bucurie și durere (la urma urmei între Poros și Penia, dar nu în onomastica exclusivă, cât în atributele celor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care debutează de obicei precoce (aproximativ 2-3 ani), copilul refuză contactul cu persoanele și situațiile externe, refugiindu-se în lumea sa lăuntrică în care își satisface dorințele în plan imaginar, prin fantasme care, în cazuri extreme, culminează cu realizarea unui delir halucinatoriu. Copilul autist poate fi recunoscut după această indiferență față de lumea exterioară și rezistența sa la orice schimbare. Pierdut în activitățile sale stereotipe, copilul autist evoluează într-un univers privat, cu repere stricte (Sillamy, N., 1996). Sunt cunoscute, în acest
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
reprezentare, de explicare; proiectul ..................................... 16 Logică/coerență, certitudine, realism - ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
realizează totuși lucrul acesta cu un simț al realității, putînd să păstreze un control al situației, pe cînd alții ajung să creadă Într-atît În iluziile lor, Încît nu se mai pot desprinde, la un moment dat, de ele. Nebunia judecății (delirul) „Ce artist mare piere o dată cu mine.” (Nero) Aceste ultime cuvinte, Înainte de a muri, ale Împăratului Nero sînt considerate astăzi expresia tipică a paranoidismului cuiva, a supraestimării de sine. * „Delirul cu rîs e mai puțin primejdios, decît cel cu tristețe.” (Hipocrate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai pot desprinde, la un moment dat, de ele. Nebunia judecății (delirul) „Ce artist mare piere o dată cu mine.” (Nero) Aceste ultime cuvinte, Înainte de a muri, ale Împăratului Nero sînt considerate astăzi expresia tipică a paranoidismului cuiva, a supraestimării de sine. * „Delirul cu rîs e mai puțin primejdios, decît cel cu tristețe.” (Hipocrate) Pentru că primul are virtutea de a te Înălța În proprii ochi, pe cînd celălalt te coboară... * „Cea mai mare nedreptate este a părea drept/cinstit fără a fi.” (Platon
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
aparenta profunzime a unei filosofii se ascunde sub o avalanșă de vocabule noi, de noțiuni inventate, de turnuri formale inedite care maschează prost o absență de fond ori chiar o reală sărăcie de conținut. Inutil să dăm nume sau exemple. Delirul verbal al gnosticismului îi obosește poate și pe specialiști - Jacques Lacarrière, de exemplu. Cum să nu-ți imaginezi că acest exces radical de termeni noi, de noțiuni necunoscute, nu vizează câtuși de puțin testul destinat aspirantului? Cu cât limba pusă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și ele: Eonii, de exemplu. Să purcedem: Eonul se definește ca fiind emanația provenită din inteligibilul pur. Pe principiul metaforic, el utilizează registrul spațiului - punct, linie, plan, volum - pentru a se exprima în acela al timpului - clipă, zi, an etc... Delirul miroase puternic a platonism și regăsim în asta deliciile filosofiei, în mod deosebit ale teologiei, ale lui Timaios. Acești Eoni funcționează în cupluri: un mascul, o femelă. Doctrina afirmă că ei, sunt în număr de treizeci, nici unul mai mult, nici unul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în paralel în Eseuri cu raiul musulmanilor, la fel de aberant - sau infernului, după cum și-a trăit viața fosta lui gazdă! Fără a nega explicit existența sufletului imaterial, dar asociind totuși strâns existența cu un trup de care este neapărat, Montaigne respinge delirurile privitoare la viața de după moarte, la o lume de dincolo de lume, la un pretins destin post mortem. Dacă se întâmplă totuși ceva, susține el, aceasta nu se bazează în nici un caz pe principiul vieții de dinaintea morții - cu dezlănțuiri de veselie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său. Sunt tot atâtea dovezi că în noi zace o forță întunecată, necunoscută, misterioasă dar reală. Cuvintele pronunțate în această stare sunt pronunțate cu gura noastră, dar cine oare le pronunță în noi? Ce înseamnă, de exemplu, faptul că, în delirul său, Montaigne cere să se aducă un cal soției sale pe care o vede chinuindu-se să străbată un drum anevoios? Ascultându-se, el descoperă de asemenea manifestări ale doliului, ale denegației, încercări de refulare a acestui episod dureros: nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții triști și constipați. Căci cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu-s deloc îndrăgiți cei care sfâșie vălul, risipind iluziile pe care cea mai mare parte a oamenilor își construiesc măruntele lor existențe. Lucrețiu asasinează ficțiunile, el condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole de către oameni pentru a evita cruzimea evidenței. Tot atâtea ficțiuni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
automulțumire. Dorința și voința omenirii de pace și dreptate nu sunt scutite de împotriviri. Triumful științei și tehnicii e atât de impresionant, încât binele pe care l-ar putea așterne asupra planetei e ținut în suspensie din cauza autoepatării și a delirului tehnolatru ce tulbură adesea și împuținează conștiințele. Omenirea deține azi, ireversibil, virtualitatea propriei ei distrugeri. Față de această perpetuă și apocaliptică primejdie, se impune o lărgire a conștiinței în spirit umanist. Aceasta nu se poate fără o cultură clasică, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prea des se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc, ca noi, „umaniști”, dar nu e mai puțin un delir combinatoriu, tautologic în cel mai bun caz. Afară de asta remarc că întrebarea d-tale cere o definiție a poeziei în genere, ceea ce presupune o judecată a priori, și a celei românești în special, ceea ce presupune o judecată empirică. Numai a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
zice, sau altele contrare noțiunii de umanism. — Există, firește, opțiuni iresponsabile și confuze; există opțiunile celor care nu știu ce vor, dar știu foarte bine ce nu vor (și uneori au dreptate); și exista și cele programatic potrivnice ideii de umanism; opțiunile delirului puterii. Mai există și tendința de a discredita conștiința umană ca atare. Sunt scriitori și critici care o socotesc sordidă și vor s-o elimine din literatură, din filozofie, din artă. Treaba lor! Rezultatul e că nu ajung să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu fidelitate profețiile Apocalipsei și că natura crimelor era conformă cu textul despre cele șapte trâmbițe. Calea către adevăr se vădește ulterior cu atât mai complicată cu cât Jorge, spionându-l pe Baskerville și văzându-l cum Își construiește acest delir interpretativ În jurul Apocalipsei, decide să-l inducă În eroare, furnizându-i false indicii pentru a-i permite să-și confirme teza. Și, culmea paradoxului, asasinul, tot Înșelându-l pe Baskerville, sfârșește prin a se Înșela pe sine și se convinge
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mare măsură virtual, pentru că nici Jorge, nici Baskerville nu au acces la ea. Jorge și-a pierdut vederea de ani de zile și e silit să-și facă o idee despre aceasta pornind doar de la amintirile sale, pe deasupra modificate de delir. Cât despre Baskerville, nu poate decât să o frunzărească rapid și mai ales trebuie să aibă Încredere În imaginea pe care el și-a construit-o și al cărei caracter nesigur l-am văzut. Putem așadar să spunem că cei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ani locuiesc într-un univers concentraționar: autoritatea lor avea ceva mort, dar sentimentul ei încă mai emana din trupurile lor. Evocările lui Fanfani 2 cu privire la ancien régime, marcate de o lipsă de prejudecăți bombastică, erau atât de nesincere, încât frizau delirul; tinerii descriși de Moro erau niște stafii care pot fi imaginate doar din fundul unei gropi pline de șerpi; tăcerea lui Andreotti 3 era străbătută de un surâs ca de ceară, de o viclenie îngrozitor de nesigură și de-acum iremediabil
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și-n toate porcăriile...”; despre Gianni Emilio Simonetti: „Un pictor și-un intelectual curios care ține cu stânga extraparlamentară...”; despre Furio Colombo 3: „Pe scurt, un pic ca Eco4...”. Valcarenghi o ține tot așa până când depășește orice limită imaginabilă, până la delir. Darea sa de seamă de servitor umil care vorbește despre stăpânii săi adorați mimându-le limbajul, demnă de Jurnalul lui Gian Burrasca sau de un buletin al părinților misionari (un nivel atins pe deplin în revista Re nudo), are ceva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
după cum se autodefinește - în zodia acelei „generații ieșite în lume sub semnele cumplite ale războiului, dar purtând cu sine și pentru toți o poezie curată și dreaptă”. Este poezia din anii imediat postbelici, temperată în raport cu excesele experimentelor avangardiste și cu delirurile imagistice suprarealiste, ale căror sechele teribiliste se mai percep totuși în dicție. Poemele din prima lui plachetă, Ora 25 (1946; distinsă în manuscris cu Premiul pentru poezie „Ion Minulescu”) se deschid cu o imagine insolită, generatoare, la rândul ei, de
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
participat la câteva controverse literare interne și internaționale dure, ceea ce i-a marcat viața, apărând dreptul editorilor de a tipări publicistica politică a lui Mihai Eminescu în integralitatea ei și pledând pentru specificul transpunerii artistice a fenomenelor istorice („cazul” romanului Delirul de Marin Preda, a cărui apariție a stârnit reacții vehemente la Moscova și Berlin). Cartea care l-a consacrat este monografia Ioan Slavici (1965; Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În 1976 îi apare lucrarea Lumea operei lui Sadoveanu (Premiul Asociației
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și teroare,/ plutiri și goliciune, sex, răcnete, demență,/ farduri și fumigene, vădită regulare,/ fani, isterii, delir, transparență”). Extrema diversitate de preocupări - incluzând inegalități de substanță, diferențieri în ordinea valorii - caracterizează și cărțile de istorie și critică literară, de teatrologie, publicistică, monografia Lirica lui Constant Tonegaru (1997), exegeze, studii de sinteză, culegeri de articole, recenzii, note de
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
și unele sate au fost prost proiectate”. Nyerere, care percepea campania - În cea mai mare parte - prin prisma statisticilor și a rapoartelor oficiale auto-elogioase, accentua atmosfera de concurență. Raportul impresionant pe care l-a prezentat În fața UNAT era Înțesat până la delir de cifre, obiective și procente. „Să luăm, de exemplu, chestiunea satelor planificate. În raportul meu către Conferința UNAT din 1973, puteam afirma că 2 028 164 de persoane trăiau la sat. Doi ani mai târziu, În iunie 1975, raportam la
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]