2,891 matches
-
157). Odată cu cea de-a IV-a ediție a manualului său de psihiatrie, Kraepelin distinge paranoia (die Verrücktheit) pe care o înțelege drept "un sistem uniform și progresiv de sistematizare a delirurilor, fără o sensibilă deteriorare mintală" (1907: 53) de ,,demența paranoidă" (dementia paranoides), caracterizată prin "persistența multor deliruri incoerente și schimbătoare, de natură persecutorie sau expansivă, dimpreună cu un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre "procesele psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sistematizare a delirurilor, fără o sensibilă deteriorare mintală" (1907: 53) de ,,demența paranoidă" (dementia paranoides), caracterizată prin "persistența multor deliruri incoerente și schimbătoare, de natură persecutorie sau expansivă, dimpreună cu un grad moderat de excitare, și care se dezvoltă repede în demență", adică printre "procesele psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era considerată o psihoză unitară se transformă, în ediția a VI-a din 1899, în două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psihice degenerative" (1907: 257). Ceea ce până atunci era considerată o psihoză unitară se transformă, în ediția a VI-a din 1899, în două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și tulburarea bipolară) și "demența paranoidă" (dementia paranoides), numită și paraphrenia, văzută acum ca o formă de "demență precoce" (dementia præcox). Paranoia este definită drept "o psihoză cronică progresivă, ce apare mai ales la vârsta adultă, caracterizată printr-o dezvoltare graduală a unui sistem stabil
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
transformă, în ediția a VI-a din 1899, în două forme distincte: "depresia maniacală" (incluzând o mare varietate de tulburări precum depresia majoră și tulburarea bipolară) și "demența paranoidă" (dementia paranoides), numită și paraphrenia, văzută acum ca o formă de "demență precoce" (dementia præcox). Paranoia este definită drept "o psihoză cronică progresivă, ce apare mai ales la vârsta adultă, caracterizată printr-o dezvoltare graduală a unui sistem stabil și insidios de deliruri, fără o deteriorare mintală marcantă, încețoșarea conștiinței, ori dereglare
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
persecuție. În încercarea de a clasifica diferitele forme de boli mintale, Kraepelin folosește termenul de ,,paranoia pură" pentru a descrie starea în care este prezent un delir, dar fără o vizibilă deteriorate a capacităților intelectuale și fără alte trăsături ale demenței precoce (dementia præcox), stare numită mai târziu "schizofrenie". Ceea ce distinge fiecare boală (ca opusă patologiei de la bază) nu este un anumit simptom sau anumite simptome, ci o "schemă" de simptome. În absența unui test patologic direct ori genetic, sau a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
legate de convingerile delirante. Se descriu următoarele subcategorii: paranoia, paraphrenia și dementia paranoides. ,,Parafrenia" (Paraphrenia), reintrodusă în practica psihiatrică de Kraepelin, delimitează un ansamblu de dereglări psihice plasate între schizofrenia paranoidă și paranoia propriu-zisă, care, deși prezintă unele asemănări cu ,,demența precoce" (dementia præcox), se dezvoltă mai târziu și mai încet decât aceasta, se caracterizează printr-o "dezvoltare mult mai ușoară a tulburărilor emoționale și voliționale", "armonia internă a vieții psihice" fiind mult mai puțin afectată sau limitându-se doar la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
anumite facultăți intelectuale (1919: 285). Se observă că pacienții suferind de parafrenie își păstrează, într-o mai mare măsură decât schizofrenicii, comportamentul în limitele normalului, voința lor este mai puțin afectată, la fel și capacitatea lor de comunicare cu alții. ,,Demența paranoidă gravă" (Dementia paranoides gravis) apare mai timpuriu, seamănă inițial cu paranoia, dar se manifestă printr-o "dezintegrare pronunțată a vieții psihice" în timp și, mai ales, prin "tulburări emoționale și volitive, din care cauză este considerată o formă de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
motiv că delirurile sistematizate pot apărea fie la începutul, fie în cursul diverselor boli mintale. Cei doi autori francezi disting între "delirurile secundare", caracterizate prin polimorfismul și lipsa de coordonare a ideilor delirante - semne ale degenerării mintale ce conduc la demență -, "delirurile sistematizate cronice" (délires systématisées chroniques), grupate în psihoze dobândite (psychoses acquises) și "psihoze constituționale" (psychoses constitutionnelles), care nu modifică personalitatea și sunt doar o exagerare a acesteia. Între acestea, ei identifică un tip nosografic pe care îl denumesc ,,psihoză
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sistematizată cronică caracterizată prin: "1) multiplicitatea organizării interpretărilor delirante; 2) absența sau prezenta puțin semnificativă a halucinațiilor, contingența lor; 3) persistența lucidității și activității psihice; 4 ) evoluția prin extindere progresivă a interpretărilor delirante; 5) incurabilitate, dar fără a conduce la demență" (pp. 3-5). Delirul de interpretare (délire d'interprétation), la rândul lui, este parte a unui grup mai mare de stări delirante cronice pe care autorii le numesc sugestiv "nebunii inteligente" (folies raisonnantes) și le caracterizează astfel: Cu excepția iluziilor bine circumscrise
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
tulburările senzoriale lipsesc (pp. 50-58). Sérieux și Capgras identifică trei faze în evoluția bolii: o perioadă lungă de incubație și de elaborare, urmată de o perioadă de organizare și sistematizare, și de o fază terminală care, deși nu duce la demență, nu se vindecă niciodată (pp. 131-142). Diferitele forme ale delirului de interpretare sunt subiectul unor elaborate subclasificări - nu mai puțin de nouă clase sunt identificate și descrise (pp. 154-212) - pe baza obiectului delirului. În ceea ce privește cauzele fundamentale ale bolii, autorii invocă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Schizophreniegruppe), Paul Eugen Bleuler scoate în evidență fundamentele pur psihogene ale paranoiei. Descriind-o ca o "reacție psihică" sau ca o "psihoză situațională", psihiatrul elvețian lărgea definiția afecțiunii pentru a include și cazuri ce reprezentau halucinații, o formă paranoidă de ,,demență precoce" (dementia præcox) pe care a denumit-o "schizofrenie", de la cuvintele grecești schizein (σχίζειν, "separă-desface-sparge") și phrēn, phren- (φρήν, φρεν-, "minte"), al cărei simptom principal este "divizarea" funcțiilor psihice (cf. Scharfetter 2001: 35). Bleuler credea că tipul de paranoia descris
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cazuri, căci în final ar fi vorba de una și aceeași maladie (paranoia fiind sindrom al schizofreniei), incurabilă, dar care nu perturbă grav afectivitatea și procesele de cunoaștere, nu e de regulă însoțită de halucinații și nu duce numaidecât la demență. Cele două maladii se intersectează, cu mențiunea că procesualitatea schizofreniei e mai largă și mai fragilă, câtă vreme procesualitatea paranoică, cu o stranietate mai discretă, nu presupune perturbări. De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o persoană cunoscută a fost înlocuită de un impostor identic) sau "sindromul Fragili" (convingerea că o persoană cunoscută este deghizată ca altcineva). Sindroamele de identificare sunt rare și se asociază adesea cu alte tipuri psihiatrice (schizofrenia) sau cu boli organice (demența, epilepsia). Un sindrom frecvent este "sindromul Cotard", în care pacientul crede să și-a pierdut toate bunurile, de asemenea statutul și autoritatea, chiar întreaga ființă; descris încă din secolul XIX-lea, el este de cele mai multe ori precursorul unui episod depresiv
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de personalitate paranoidă (premorbidă)". Diagnostic diferențial Diagnosticul de paranoia/tulburare delirantă (delusional disorder) se aplică doar dacă delirul nu este produs de efectele fiziologice directe ale vreunei substanțe sau, pur și simplu, de deteriorarea stării generale de sănătate; delirul (delirium), demența (dementia) și delirul psihic (psychotic delirium) provocat de starea medicală generală prezintă simptome care sugerează paranoia. Delirul simplu de persecuție (de exemplu, teama că cineva intră în cameră și îmi fură hainele), în fazele timpurii ale demenței de tip Alzheimer
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
sănătate; delirul (delirium), demența (dementia) și delirul psihic (psychotic delirium) provocat de starea medicală generală prezintă simptome care sugerează paranoia. Delirul simplu de persecuție (de exemplu, teama că cineva intră în cameră și îmi fură hainele), în fazele timpurii ale demenței de tip Alzheimer, poate fi diagnosticat drept "demență de tip Alzheimer, însoțită de delir". Un delir psihotic, provocat de substanțe cum ar fi stimulanții, amfetaminele și cocaina, poate prezenta o simptomatologie identică cu cea a paranoiei, de care poate fi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psychotic delirium) provocat de starea medicală generală prezintă simptome care sugerează paranoia. Delirul simplu de persecuție (de exemplu, teama că cineva intră în cameră și îmi fură hainele), în fazele timpurii ale demenței de tip Alzheimer, poate fi diagnosticat drept "demență de tip Alzheimer, însoțită de delir". Un delir psihotic, provocat de substanțe cum ar fi stimulanții, amfetaminele și cocaina, poate prezenta o simptomatologie identică cu cea a paranoiei, de care poate fi deosebit prin relația cronologică dintre substanța folosită și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu devin un orfan de mine, o stranietate individuală
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și de impulsiunea revoltei. Incendiat de acest ultim abandon, mă voi prăbuși, precum Icar, întru dezorientare, spre craterul angoasei fără chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul. Aceste două flageluri constituie finalitatea dramatică a celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei împotriva divinului și a sorții, a celui care nu reușește întru voință să se desprindă de această tentație atunci când înfruntă o situație
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei împotriva divinului și a sorții, a celui care nu reușește întru voință să se desprindă de această tentație atunci când înfruntă o situație dificilă în viață, un labirint existențial. Versiunea căderii în demență implică aici imaginea unui eu fragmentat, supus unei spargeri ce-l preschimbă într-o multitudine de cioburi răsfirate disproporțional. Nebunia ca finalitatea dramatică se aseamănă cu un act de zdrobire a unei statuiete din porțelan pe o suprafață dură și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
forme și se împarte în fragmente, componente ale fostului obiect unitar. Fiecare din acest fragment primește un statut de prezență independentă și inedită, niciun ciob nesemănând în totalitate cu alt ciob din aceeași fostă statuietă. Sufletul individului uman prăbușit în demență este supusă unui proces asemănător. Eul său este spart și fragmentat, disipat în cioburi de conștiință, în insule convulsive de psihic destrămat. Însă, spre deosebire de fracțiunile fostei statuiete, aceste frânturi se mențin într-o legătură reciprocă precum un șirag de perle
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
fracțiunile fostei statuiete, aceste frânturi se mențin într-o legătură reciprocă precum un șirag de perle așezate secvențial pe un fir comun. Fără acest fir nu ar mai exista un ego fie el și profund disipat. Răsfirarea conștiinței cucerite de către demență prezintă aspectul unei pulverizări ce nu renunță la un fundal comun particolelor proiectate radiant. Procesul pulverizării generează nisipul, praful care, adesea, se mișcă plutitor sub aspectul unui nor expresia nor de praf sau de cenușă fiind semnficativă aici. Așadar este
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din componente secundare distanțate între ele, dar supuse aceleași inerții colective. Despre un dement se spune, în limbajul comun, că este un om fără de minte adică o ființă umană părăsită de rațiune. Termenul latin dementia ca temei etimologic al cuvântului demență indică procesul unei situări în afara minții de aici derivând și formularea a fi scos din minți. În fapt, se intenționează aici indicarea unui fenomen de pierdere a minții ca unitatea de conștiință. Mintea este întreg, atom spiritual viu echilibrat în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
întreagă adică ne mai activând ca o strucutură nedivizată funcțional, ca un ceasornic bine calibrat. Astfel, oricât de avansat ar fi procesul de alienare al unui dement el rămâne o individualitate-persoană umană, o prezență și nu mai multe. Prăbușirea în demență a celui angoasat în urma unei revolte sufletești oarbe semnifică, prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul beznei lăuntrice în care vor pluti planetele-deșert ale unei vieți fără de stigmatele lucidității. Călătorul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul beznei lăuntrice în care vor pluti planetele-deșert ale unei vieți fără de stigmatele lucidității. Călătorul labirintic devine revoltatul însetat de sacrilegiu ce alunecă în angoasă fiind, la final, sufundat în marasma demenței, una dintre cele două vârtejuri de infern sufletesc deschise aici. Celălat vârtej, cealaltă vâltoare ce-și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la capătul de străfund turbulent al acesteia este suicidul. În experiența afectivă care domină inițial
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de mirajul revoltei și cea a aprofundării în acesta, revoltă are un timp al ei finit. Dar, în primul caz, ea se sfârșește prin reluarea pasului labirintic pe când, în al doi-lea, ea se termină odată cu survenirea angoasei deschizătoare spre demență și suicid. Alegerea uneia dintre cele două poteci aparține doar călătorului labirintic, în raport cu această alegere rostuindu-și sau anihilându-și șansele ieșirii din situația complicată, din labirintul așezat în viața sa ca obstacol de neocolit. Situația complicată, obstacolul care ne
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]