1,535 matches
-
am spus că negația, neavând o subzistență proprie, nu poate sta prin sine și atunci e nevoită să creeze simulacre pentru a le substitui concepției și formelor vieții religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural lucrează în lume la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii, a armoniei și frumuseții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chipul și asemănarea lui Dumnezeu în om apar cu mai multă strălucire în această lume. Dintre toate creațiile spiritului, frumusețea are aspectul cel mai seducător și de aceea nu e greu ca ea să devină o masca sub care spiritul demonic să continue a caricaturiza și a înjosi un om. Și când estetica, în numele unei doctrine a frumosului cu pospai știmțific, încearcă să justifice această degradare, teologia e obligată să-și spună cuvântul. SENSUL TEOLOGIC AL FRUMOSULUI Pentru gândirea teologică, tot
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică a pederastiei, care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri importate în Franța, ci formidabila microbărie morală crescută din putrefacția ideologiei libertare și răspândită din Paris în largul lumii ca holera și ciuma
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Ele sunt apariții secundare. Trebuie căutat izvorul lor cel mai adânc. Iar acest izvor ascuns, din care gâlgâie în suflet fenomenele psihologice și se revarsă în afară întâmplările și faptele, e spiritul, pe care îl vede până în profunzimile abisului, în demonica lui înstrăinare de Dumnezeu și până pe culmile vecinătății cu Dumnezeu Descoperirea acestui spirit ascuns, focar central din care se împroașcă în afară amestecatele aspecte ale vieții, e tema fundamentală a operei lui Dostoievski. În experiența lui artistică, viața e așezată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sunt din viață. Modul ascuns în care se îmbină firele a două planuri de existență se topește într-un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în Prințul Mîșkin din romanul Idiotul. Pentru preocupările noastre, Prințul Mîșkin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
par de o idioție ridicolă. De fapt, această societate nu e nici cu totul rea, nici cu totul bună, ci un amestec grotesc, cum e viața sub imperiul păcatului. Elementul bun din ea e sensibil la manifestarea purității morale; elementul demonic e însă contrariat, rânjește și caricaturizează. Un înger dacă s-ar fi coborât din cer, deghizat în Prințul Mîșkin, ar fi făcut aceeași impresie contradictorie. Pus în fața dragostei erotice, Prințul face o impresie și mai ridicolă. El a trăit până la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui uluitoare de a se căsători cu Nastasia Filippovna. El vede că această făptură alunecă spre dezastrul final și se sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui evanghelică și între pasiunea demonică a lui Rogojin, Nastasia se decide pentru acesta din urmă, care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent dintre un frate și soră, primește o palmă zdravănă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță, a mediocrității omenești
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine o vede. A doua oară apare într-o înfățișare contrară: înveșmântat în negru și dogorind de flacăra cerului. După simulacrul îngeresc, simulacrul demonic. Impresia pe care o face e de astă dată într-adevăr demonică, în supranatural nu există o mijlocie între fierbinte și rece, între flacără și gheață. Amestecul acestor două elemente, despre care vorbește Apocalipsul, dă mijlocia călduță, a mediocrității omenești. În amândouă înfățișările, Luceafărul e înfiorător și distant. Rămâne o apariție din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
degetele mari de la ambele mâini pe amândouă fețele obrazului, ca acel prunc să capete gropițe în obraji. Deochiul și moartea În practicile oculte ale tuturor popoarelor, deci și ale românilor, există credința că anumiți oameni, femei, bărbați înzestrați cu dar demonic, îi pot îmbolnăvi pe alți oameni asupra cărora își fixează privirea, cu răutate ori invidie. Deochiul este efectul privirii care deoache, boala pricinuită de această uitătură dușmănoasă. Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat. Poate fi deochiat, în mod fatal, orice
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
culturale. În cazul de față, se pot distinge două asemenea modele: un model păgân (precreștin), care celebrează FURIA drept o expresie a unei instanțe naturale sau divine, și un model creștin, care o condamnă ca pe o manifestare de proveniență demonică și/sau animalică. Dacă ultimul model își are originea în creștinismul neotestamentar (chiar dacă a fost prefigurat de anumite credințe ale Antichității), primul model, mult mai difuz, pare să se fi conturat în tradiția greco-iudaică (prin expresii precum "mânia divină" sau
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
libertății la Vattimo) și al dezvoltărilor non-teiste ale religiozității la Hick, ca principală religie suport pentru evoluția seculară a Occidentului (nefericită la Wilson, generoasă etapă kenotică la Vattimo, din nou) și ca program de destructurare a celorlalte religii bazate pe demonica sacralitate a violenței 28 la Girard. Ieșirea din religie înseamnă, astfel, mai mult decât intrarea într-un ev secular. Dar expresiile ei post-seculare nu pot ignora anteriorul parcurs secularizant. Occidentul funcționează secular ca urmare a ideilor iluministe devenite ideologie. Orice
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Se-ndeamnă către codrul plin de ciori:/ Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm. 269 În exemplul din urmă Shakespeare ne prezintă "un cadru metaforic al crimei" exprimat printr-o metaforă expansivă oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a geților, numită și mitraism. În mitologia emeș avem o zicere plină de har și înțelepciune numită Moartea păstorului Dumuzi, care este o variantă foarte veche a uciderii ciobanului bun și milostiv, iubitor de animale și natură, de către niște ființe demonice. El are un vis în care vede cum copacii și trestiile din jurul lui se cutremură de groază știind că viața bunului păstor va fi curmată de aceste ființe rele. Putineiul pentru lapte era spart, apa a curs peste vatra sfîntă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant. Polul absolut se reflectă în lume, îi dă acesteia catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței să slăbească
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fi roase în permanență la rădăcină atâta timp cât nu va fi organizată la nivel de stat o luptă deschisă și fără compromis împotriva ideologiei românismului O parte din acești noi români, îndeosebi oameni de artă, literați, se înrolează activ în activitatea demonică de descompunere a națiunii moldovenești. Ei seamănă în sufletele moldovenilor ideologia românismului, lichidând, în felul acesta, sentimentul patriotic național moldovenesc (...). Dispariția națiunii moldovenești rămâne premeditată, dacă statul nostru nu va depune de urgență toate eforturile pentru a înlătura această mreajă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
este afirmare, fiindcă numai prin ea te simți mai aproape de viață în genere, de viața care palpită în întreaga umanitate. Nu suferința fizică ce torturează cîrpe omenești de amante în lupanare, ci suferința spirituală, neliniștea care picură în suflet farmecul demonic și somatic al nostalgiei marilor transfigurări, al marilor prefaceri"113. Aceasta era confesiunea lui Cioran la 17 ani, una care cuprindea deopotrivă romantism și adevăr. La 17 ani cînd, o spune într-o altă însemnare 114, începea tragedia, adică era
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
modernă, trăise o experiență similară cu aceea a Ecleziastului. Paradoxal, celui ce vorbise atît de profund despre viață pare că tocmai viața îi scăpa, iar soluțiile pe care Tolstoi le va propune pentru o viață nouă erau "de o exagerare demonică sau ridicolă". Excesul lipsei de măsură și al negației, crede Cioran, nu erau altceva decît "răzbunarea unui spirit care nu a putut niciodată să se deprindă cu umilința de a muri"129. Nu doar inserția individului în țesutul timpului era
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
personalitate care apoi antrenează în reconstrucție altele - pe cele ale prietenilor lui care și ei jucau roluri determinante în economia răstignirii - rolul apostolilor. Fiecare rol acționează emblematic, asemeni unui tipar. Iuda reformulează personalitatea comună a lui Panaiotatis într-un tipar demonic. Maria Magdalena remodelează personalitatea unei văduve libertine spre sfințenie. Mesajul lui Kazantzakis să fie acela că arta remodelează caractere? Nu doar acesta. Convertiții solidarizează cu cei din altă comunitate pe care sărăcia extremă îi coagulează ca societate. Desțelenirea, tăierea rădăcinilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bunurilor, anularea poziției sociale pe care o aduce apartenența la un lanț de strămoși cu sânge nobil, interdicția de a mai profesa, și-chiar suprimarea libertății, în anumite cazuri chiar suprimarea vieții, toate acestea fac parte dintr-un mecanism social demonic care terfelește toate valorile : dreptate, libertate, proprietate, viață, în numele unei false egalități. Oamenii nu sunt egali, ei trebuie să aibă egalitate de șanse, dar fiecare venim pe lume cu bocceluța noastră de determinări care face din noi ființe unice. Nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
logici monovalente. Cum să te înalți cu trupul la cer? Baștovoi nu se sfiește să-și așeze personajele în nimbul nemuririi. Ceea ce le trece dinspre viață spre viața veșnică este dragostea, comuniunea, păsul pentru celălalt, gândul la celălalt, destrămarea egoismului demonic. - Diavolul ca prezență ascunsă. Unde este diavolul în toată această construcție romanescă? Pe cine inspiră el? Cui îi suflă el în pânze? Pe cine conduce? Răspunsul se oferă pe tavă: pe decidenți, pe bogații care caută raiul pe pământ dar
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prim element al acestei lumi în care moartea vrea să imite viața, umanul în "modalitatea încarnată" este parcul; dacă pădurea este sălașul unui zeu (ca în credințele vechilor greci și romani), "parcul acesta artificial" - replică palidă și fabricată - este locul demonicei domnișoare Christina, în care arborele - rege al parcului este salcâmul ("arbore de om sărac"118). Salcâmul a fost interpretat ca "simbol solar al renașterii și nemuririi", legat de ideea de "inițiere și cunoaștere a lucrurilor secrete", și - foarte important pentru
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ale răsturnării legilor Firii: "sub o înfățișare îngerească, Simina ascundea un monstru, și asta datorită...unei false spiritualități, faptului că trăia pe de-a-ntregul în lumea domnișoarei Christina"148. În cheie psihologică 149, Simina face parte din seria acelor personaje demonice (Manoil, Diavolul, Șarpele etc.), sub a căror mască se află "instinctul cu chip de balaur fabulos" și al cărei rol este de a ispiti (jocul ei este ușurat și de faptul că, în viziunea artistului, "hotarul dintre însuflețit și neînsuflețit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre plante, Sociétés Europénnes 4, 1988; ed. de Paul H. Stahl, Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, Editura Artemis, București, 1994, p. 227. În Dicționarul lui Evseev, nucul este interpretat în folclorul multor popoare ca un arbore demonic, iar simbolismul său funest (există o credință legată de iminența morții pentru cel care îl plantează) este contracarat de semnificațiile fructului său, legate de fertilitate și fecunditate (Ivan Evseev, op. cit., pp. 117-118.). 309 Mircea Eliade, op. cit., p. 177. 310 Ibidem
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]