1,282 matches
-
din partea alor săi din Lorena. Bavarezii ducelui Henric I, unchiul lui Liudolf și fratele mai mic al lui Otto I, l-au sprijinit pe Liudolf, însă regele a reușit să pună capăt răscoalei. Dretp urmare, în 954 Liudolf a fost deposedat de ducatul său și, cu toate că s-a reconciliat cu tatăl său, nu l-a mai obținut. El a invadat pentru a doua oară Italia, 957, și multe cetăți au capitulat în fața sa, drept pentru care Berengar a scăpat doar cu
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
lui Thrasimund al IV-lea, ducele de Camerino. După aceea, nepotul lui Pandulf, Pandulf a obținut Benevento în cadrul unei împărțiri a teritoriului lui Landulf, în care Landulf păstra Capua. În cele din urmă, ducele Manso I de Amalfi l-a deposedat pe tânărul Pandulf de Salerno și a fost confirmat de către Otto al II-lea. a mai avut și alți fii: Landenulf, care i-a succedat lui Landulf al IV-lea în Capua; Laidulf, care i-a succedat lui Landenulf; și
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
Aventurile lui au loc în sud-estul Asiei (în special în Borneo, Malaezia și India), la mijlocul secolului al XIX-lea (românele furnizează date precise). Sandokan este un prinț din Borneo, care a jurat să se răzbune pe britanicii care l-au deposedat de tron și i-au ucis familia. Din această cauză, el s-a dedicat pirateriei, sub supranumele de "Tigrul Malaeziei", bucurându-se de fidelitatea necondiționată a unui echipaj format din malaezieni și din indigenii Dayak din Borneo. Principalii tovarăși ai
Sandokan () [Corola-website/Science/324642_a_325971]
-
pe episcopul Anselm. Cu acea ocazie, Matilda ar fi cedat cunoscutul Ponte della Maddalena, situat în locul în care Via Francigena se intersectează cu râul Serchio, la Borgo a Mozzano. În 1081, Matilda a suferit și alte pierderi, iar Henric a deposedat-o de posesiunile din Italia în mod formal în luna iulie. Cu toate acestea, ea a rămas în tabăra papei Grigore, ca principal agent al acestuia de comunicare cu nordul Europei, deși suveranul pontif pierduse controlul asupra Romei și fusese
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
al III-lea. Aloara și-a început guvernarea din 982. Ea a guvernat cu multă înțelepciune și curaj. Landenulf a fost asasinat în urma unui complot al apropiaților săi, în 993; iar fratele său Laidulf, care i-a urmat, a fost deposedat de către împăratul Otto al III-lea, în 999, fiind suspectat de a fi participat la moartea fratelui său.
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
secolului al IX-lea și în prima parte a celui ulterior, sprijinul markgrafilor de Toscana constituia un atuu pentru oricine aspira la titlul de rege al Italiei. În 931, Ugo de Arles, care a devenit rege al Italiei, i-a deposedat pe "Bonifacii" într-o tentativă de consolidare a tuturor fiefurilor importante din Italia aflate în mâinile rudelor sale. El a garantat Toscana fratelui său, Boso, ea rămânând sub conducerea familiei "Bosonizilor" până la 1001. De asemenea, conducătorii Toscanei și-au păstrat
Marca de Toscana () [Corola-website/Science/324747_a_326076]
-
Africa. A fost atacată cu succes coasta sarazină din Tunisia, între Utica și Cartagina, după care flota a revenit în Corsica. În 833, Bonifaciu a luat partea împăratului Ludovic Piosul împotriva fostului său protector, Lothar I, care imediat l-a deposedat și înlocuit cu Aganus. În 834, Bonifaciu s-a alăturat episcopului Ratald de Verona și contelui Pepin I de Vermandois, pentru a o elibera pe împărăteasa Judith de Bavaria, care era închisă într-o mănăstire din Tortona. Ei au escortat
Bonifaciu al II-lea de Toscana () [Corola-website/Science/324849_a_326178]
-
ducatul și-a dobândit independența deplină față de regii franci merovingieni, din ce în ce mai slăbiți în urma disputelor interne. Însă când Carol Martel din dinastia carolingiană a devenit conducătorul "de facto" al statului franc, el i-a readus pe bavarezi în stadiul de dependență, deposedând doi duci consecutivi ai Bavariei pentru insubordonare. La rândul său, Pepin cel Scurt, fiul lui Carol Martel, a menținut dominația francă, iar câteva legături matrimoniale s-au stabilit între Carolingieni și Agilolfingi, aceștia din urmă promovând această de politică și
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
accident de mașină în 1928, si a Marucai, născută Rosetti), care cere Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecție legală. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumusețea parcului și însemnătatea istorică a locului frecventat de numeroase personalități. Naționalizarea din 1948 a deposedat familia de întreaga proprietate, care a fost preluată de stat. Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
au dus la confruntări și divergențe atât între vecini, elevi de școală și colegi la lucru, cât și între liderii etiopieni și oficialități. Tot eșafodajul tribal și familial etiopian a fost revoluționat. Foștii lideri, "bătrânii", conducătorii spirituali s-au văzut deposedați de poziții, puși în umbră de tineretul mai adaptabil, cunoscător de limbă, trecut prin creuzetul de israelizare rapidă care este serviciul miltar Ți absolvenți de universitate - cu protecția și sponsorizarea masivă a oficialităților. Evreii etiopieni se consideră a fi - aproape
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
regimul comunist și își continuă activitatea sub numele „Spitalul Alexandru Sahia”. În zilele noastre (2011), spitalul aparține Ministerului Justiției și poartă denumirea de Spitalul clinic „Prof. Dr. Constantin Angelescu”. De remarcat că în anii dictaturii antonesciene autoritățile au încercat să deposedeze Fundația de spital, dar, în urma unui celebru proces, autoritățile au pierdut în fața instanței judecătorești și Fundația și-a continuat activitatea până la preluarea puterii de către comuniști. Doctorul Ghelerter a înființat, de asemenea, casa de recreație și tratament „Căminul Mira” (numită astfel
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
și Rudolf au plecat în pelerinaj la moaștele Sfântului Arhanghel Mihail, la Monte Sant'Angelo sul Gargano, localizate în Catepanatul de Italia, stăpânit de bizantini. Ei au adus cu ei o trupă de 250 de războinici, formată din alți exilați, deposedați de pământuri. În 1017, ei au ajuns în Italia de sud, care se afla la acea vreme într-o stare de anarhie. Odată stabilit un cap de pod la Muntele Gargano din Apulia, ei și-au unit forțele cu cele
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
Braț de Fier", membru al clanului lui Tancred de Hauteville, conte de Melfi. Deși niciodată recunoscut de către împărat, Guillaume este de obicei considerat ca fiind primul conte de Apulia și Calabria. În 1047, împăratul Henric al III-lea l-a deposedat pe Guaimar de titlul ducal. În schimb, el l-a numit pe fratele și succesorul lui Guillaume, Drogo de Hauteville ca "Dux et Magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" și l-a făcut vasal direct față de puterea imperială
Lista conților și ducilor de Apulia () [Corola-website/Science/328138_a_329467]
-
-lea și Robert Guiscard, Godefroi a revenit la Trani și a preluat guvernarea asupra orașului. El a murit acolo nu după multă vreme, probabil în 1068. El a lăsat un fiu, Richard, ca moștenitor al său, însă Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei. În scrierea lui Amato de Montecassino, se face trimitere la fratele lui Petru al II-lea pe nume "Falgutce", însă aceasta trebuie să fie o eroare de copist.
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
a preluat de asemenea și Canosa, ca și "alte orașe" aflate în stăpânirea sarazinilor, conform "Cronaca Cavese". În 1059 Petru a emis legi pentru noile sale posesiuni. În 1057, el a început să îi primească alături de sine pe acei normanzi deposedați de pe urma ascensiunii lui Robert Guiscard, ulterior morții contelui Umfredo, ai cărui fii, Abelard și Herman, au fost văduviți de preluarea moștenirii. Potrivit cronicii lui Guglielmo de Apulia, Petru a început cu acea ocazie întărirea zidurilor Trani și pregătirile pentru ca orașul
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
din prima parte a bătăliei de la Rignano au consolidat reputația sa de războinic de mai târziu. După moartea lui Rainulf de Alife (1139), stăpânirea sa asupra Apulia|Apuliei a devenit sigură, însă papa Inocențiu și principele Robert al II-lea, deposedat de Principatul de Capua au început marșul către Capua. La Galluccio, Roger a organizat o ambuscadă asupra trupelor papale cu numai 1.000 de cavaleri, capturându-l pe papă și consilierii acestuia. Trei zile mai târziu, în 25 iulie, prin
Roger al III-lea de Apulia () [Corola-website/Science/328269_a_329598]
-
-lea al Angliei, Edmund Crouchback, însă acesta nu a preluat niciodată domnia. În 1262, papa a revenit asupra deciziei anterioare și a conferit regatul fratelui regelui Ludovic al IX-lea al Franței, Carol de Anjou, care a reușit să îl deposedeze pe Manfred în 1266. Conradin a continuat să pretindă tronul până când a fost executat prin decapitare de către Carol de Anjou în 1268. Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei, pretendent la coroana Siciliei între 1254 și 1263
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
cât și a comitatului. Ambele cereri au fost respinse, iar Rainulf, împotriva ordinelor primite, a părăsit Roma, fiind urmat de Robert de Capua. Mai întâi, Roger a avut de confruntat o răscoală în Apulia, în cadrul căreia l-a înfrânt și deposedat pe principele Grimoald de Bari, pe care l-a înlocuit cu cel de al doilea fiu al său, Tancred. Între timp, Robert de Capua și Rainulf de Alife au capturat Benevento, posesiune papală. Roger a pornit să îi confrunte, însă
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
un posibil înlocuitor al tatălui său. După asasinarea lui Maio, palatul regal a fost luat cu asalt de către două rude ale lui Guillaume: Simon, fratele său vitreg și fiu ilegitim al lui Roger al II-lea, pe care Guillaume îl deposedase de stăpânirea asupra Principatului de Taranto la începutul domniei sale, și Tancred, conte de Lecce și fiul bastard al fratelui său mai mare, Roger. Regele a fost capturat împreună cu întreaga sa familiei, viața sa fiind cu greu cruțată de către Richard de
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]
-
liceul "Radu Negru" din Făgăraș și alți tineri, în număr de 20, din comunele Toderița, Mîndra, Ileni și Rîușor”. 1950 În acest an are loc fuziunea celor două grupuri : Descriere Scopul acestor grupări era de """a pedepsi pe cei ce deposedau pe țărani de avutul lor, făcându-i să se teamă de o pedeapsă măsurată după gravitatea faptelor săvârșite și după dreptatea nescrisă, dar cerută de tradiția locurilor"”. O dovada in acest sens pot fi si versurile Marsului Rezistentei Fagarasene. Cei
Grupul Carpatin Făgărășan () [Corola-website/Science/328347_a_329676]
-
de demersuri pe lângă judecătoria sectorului 1 București pentru recunoașterea personalității juridice a Societății și a continuității acesteia; • recunoașterea de către autoritățile statului român de după 1989 că „Societatea macedoromână a fost obligată să își întrerupă activitatea în 1948 și că a fost deposedată abuziv de patrimoniu”; • inițierea de demersuri oficiale pentru dobândirea despăgubirilor pentru imobilul demolat din Calea Rahovei nr 29, fostul sediu al Societății, și pentru restituirea clădirii din strada Busolei nr 6 ( vezi memoriul adresat Consiliului de Miniștri nr 4838 din 26
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
al II-lea, markgraf al unei mici regiuni pe malul Elbei numite Marca Nordului (Nordmark), în 1128, Albert, dezamăgit din cauză că nu a primit acest fief pentru sine, l-a atacat pe Udo, moștenitorul de drept, motiv pentru care a fost deposedat de Luzacia de către Lothar. În pofida acestui fapt, Albert s-a deplasat în Italia în 1132 în cortegiul regal, iar serviciile aduse lui Lothar cu acea ocazie au fost recompensate în 1134, prin învestirea sa ca markgraf al Mărcii Nordului, care
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
a devenit întemeietorul Mărcii de Brandenburg în 1157, pe care moștenitorii săi — Casa de Ascania — au deținut-o până când dinastia s-a întrerupt în 1320. În 1137 Conrad al III-lea al Germaniei, regele Germaniei din dinastia Hohenstaufenilor, l-a deposedat pe vărul lui Albert, Henric "cel Mândru" de ducatul său saxon, care a fost atribuit lui Albert, în cazul în care acesta l-ar fi putut cuceri. După câteva succese inițiale în eforturile sale de a prelua posesiunile vărului său
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
Marea Baltică, transformându-l în cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic I Barbarossa și aliații săi, mulți dintre ei vasali și foști susținători ai lui Henric Leul, îl înfrâng pe acesta din urmă. În 1180, Frederic Barbarossa îl deposedează pe Henric de ducatele de Saxonia și Bavaria. În 1182, Henric Leul și soția sa, Matilda Plantagenêt, fiică a regelui Henric al II-lea al Angliei cu Eleanor de Aquitania, părăsesc Germania pentru a pleca în exil în Anglia. Frederic
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
lăsat-o pe Matilda ca singura moștenitoare. Prin căsătoriile ei a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, apoi contesă d'Anjou, ducesă de Normandia și aspirantă la coroana Angliei. După moartea regelui Henric I în 1135, vărul ei Ștefan a deposedat-o de moștenire și a uzurpat tronul Angliei. Acest eveniment a condus la un război civil în Anglia numit uneori "Anarhie". Matilda a fost primul copil regelui Henric I al Angliei și a primei lui soții, Matilda a Scoției. Fratele
Împărăteasa Matilda () [Corola-website/Science/327289_a_328618]