71,108 matches
-
asemuiește izbânda tenacelui pedist cu căderea comunismului, deoarece și una și cealaltă n-au fost prevăzute de analiștii politici. Cu mici diferențe de proporții, editorialistul nu se înșeală. În aceeași zi, departe de țară, Cornel Nistorescu și Horia Alexandrescu își descriau impresiile de călătorie în și prin Brazilia, scăpând evenimentul epocal din România. Pentru câțiva directori de ziare se pare că punctul optim din care se puteau vedea alegerile locale din țară a fost jungla Amazonului. De acolo, însă, când țara
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
nu ne aflăm în timp fără durată, suspendat de zenit sau de nadir, ci într-unul care trece; și tocmai de aceea, "sabatul carpatin" (formulă călinesciana) poate avea o desfășurare, nu mai lungă de câteva ceasuri. Strofele 2 și 3 descriu o recuzita de orori care va fi servit în multe scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se aștern cu paloare, Bolintineanu asigurând mai cu seamă ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu Văcărescu (1792-1862) narează, în "Piaza-rea", o întâlnire cu o vrăjitoare, pe fondul unei păduri în flăcări; 7 verbe descriu acțiunea vântului, apoi dezlănțuirea incendiului, 4 culori dau viață focului: Adie vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II, III - 1982-1984-1986), volumul de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic (1976), monografia Introducere în opera lui C. A. Rosetti (1984)." Mai trebuie remarcat, apoi, bunul-gust cu care Liana Cozea identifică și descrie frumusețea literară a textelor Danei Dumitriu. Un singur exemplu. Analizînd ciclul romanesc consacrat lui Ion Ghica, autoarea monografiei sesizează interesul excepțional pe care îl prezintă backround-ul istoric, imagine literară a însuși spiritului Valahiei: "Valahia și lumea valahă se întrupează din
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
puțin fixate pentru a fi acceptate de dicționarele generale - și prea uzuale pentru a mai atrage atenția glosarelor argotice. Atestările jurnalistice contemporane le confirmă însă circulația și le ilustrează capacitatea de adaptare la context, prin variații și substituții. Pentru a descrie situația unor amenințări și a unor represalii lipsite de eficacitate, circulă de mai mulți ani expresia a lua boii (sau caii) de la bicicletă, emisă de obicei din perspectiva potențialei victime, care minimalizează pericolul anunțat: "Ce-or să-mi mai ia
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca întotdeauna contextul inițial. în
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
eminesciană? De ce nu-și arată chipul, ci doar rânjetul suspendat?" Criteriul estetic și criteriul moral Gheorghe Grigurcu este un extraordinar evocator al specificului unei creații literare. în schimb, evaluările sale sunt capricioase și nu se poate conta pe ele. Criticul descrie, de exemplu, cu o virtuozitate mefistofelică felul de a fi al poeziei lui Nichita Stănescu, dar o face numai pentru a avea autoritate asupra farmecului ei și a putea să-l nege: " Poezia lui suferă de un regim de exterioritate
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
de a-i căuta sensul în dicționar, dar un scrupul lingvistic ar fi trebuit să conducă la adăugarea particularităților de uz care se pot dovedi utile cel puțin la alcătuirea unor dicționare bilingve. Apariția în emisiuni de televiziune poate fi descrisă și cu ajutorul unei sintagme clișeizate, cam uzate, de sursă gazetărească: pe micul ecran. Mai familiară e formula (echivalentă semantic) pe post, care apare în construcție cu diferite verbe: "ieșirea "pe post", sub reflectoare ("Luceafărul" = L 14, 2000, 2); "ne anunțase
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru cade la pat." (p. 30) Aceste ființe tratate cu atâta considerație ("political correctness") ne evocă pitorescul camerelor descrise de Dumitru Crudu, unde colcăiala gândacilor și a altor gângănii este ceva natural. Amicii lui Ioan Es. Pop sunt "gentlemeni" în toată firea: "unii au deschis magazine frumoase, unde nu ești niciodată tras la cântar. au început să-și scrie
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
-i dezvolt, prefăcîndu-mă prezumțios și definitiv, mica demonstrație. El, știu de pe-acum, va sta smerit, gata să provoace rîsul atoatedevastator, rîsul revenirii pe pămînt. Încerc. - Ai dreptate, n-am întîlnit la nimeni, ca la Van Gogh, plăcerea de a descrie ce a pictat, ce pictează, ce va picta. Rămîi consternat de obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Th. este personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de intelectual fără scrupule, avid de putere, juisor și cultivat, provenit direct din lumea levantină!" Cu aceeași sagacitate, dar și cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran, a cărui minte ajunge să semene de la un moment dat cu un monument lăsat în paragină. Cartea merită toată atenția, cu excepția unor pasaje în care Sanda Stolojan înregistrează cu candoare - ca Toader
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
se petrec, de altfel, într-un complicat context istoric, de frămîntări interne în Mexic, legate de reforma agricolă a lui Lazaro Cardenas, precum și de tensiunile diplomatice exercitate de Marea Britanie și Germania. Există o interesantă corespondență între tulburările sociale foarte brutal descrise în roman, și cele la nivelul individului, care deși, după părerea mea, constituie centrul de greutate ale narațiunii, rămîn, formal, undeva în plan îndepărtat. Desfășurarea epică este stranie, ea ar putea lesne fi obositoare și enervantă dacă Lowry nu ar
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
este conștient de marile modele ale literaturii și tratează temele cu un autentic bun gust. El apelează la acea magie a versului tipic baudelaireană și, fie că o face cu voluptatea scrisului, fie că teama de reacțiile fiziologicului așa cum le descrie îl implică într-o direcție opusă, cea a izolării de obiectul artei, obține un efect plăcut, cald, sensibil. Cu atît mai mult cu cît eul care descrie stările sufletești ale omului în general într-o perioadă anume (comunismul) nu mai
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
o face cu voluptatea scrisului, fie că teama de reacțiile fiziologicului așa cum le descrie îl implică într-o direcție opusă, cea a izolării de obiectul artei, obține un efect plăcut, cald, sensibil. Cu atît mai mult cu cît eul care descrie stările sufletești ale omului în general într-o perioadă anume (comunismul) nu mai face diferența între ansamblul de idei și reflectarea lor în particular pentru că are iluzia unui ritual grăbit al scrisului mărturie: jurnal într-o carte. Necesitatea de a
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]
-
timp când am putut să-mi reiau activitățile normale, am mers personal și am discutat cu soția lui nea Tudor, cu care de altfel mă cunoșteam de la spital, în urma numeroaselor vizite făcute soțului său. Aceasta a rămas înmărmurită când am descris cum era îmbrăcat la prezumtiva întâlnire, hainele fiind exact cele de înmormântare dar pe care eu nu aveam de unde să le știu deoarece fuseseră cumpărate a doua zi după deces. Vizibil tulburată s-a scuzat puțin și a dispărut într-
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
de cerc, un drum care se întoarce mereu de unde a plecat, a cărui finalitate este de a duce nu nicăieri, cum ar spune filosofii, ci înapoi la locul de plecare. " De aici înapoi la imaginea cadranului solar pe care îl descria Jünger nu este o distanță prea mare... Ciprian Mihali - Sensus communis - pentru o hermeneutică a cotidianului. Editura Paralela 45, Pitești 2001. 210 pag., f.p.
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
regale au fost invadate de legionari. Iar, în cadrul Școlii monografice, s-au produs dizidențe legionare. Mai întîi cea a lui Traian Herseni, iar din 1937 grupul (Ion Ionică, D. Amzăr, Samarineanu) care au fundat revista legionară Rînduiala. Iar Stahl a descris, în interviul acordat d-lui Rostás procesul tulburător al convertirii grupării "Criterion" la mișcarea legionară. În 1940, înfrînt, regele Carol al II-lea a desființat Serviciul Social. E adevărat că Legiunea nu a adoptat o poziție oficială contrară Școlii sociologice
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
punem problema: există prea multe sau prea puține universități în România? După standardele europene, avem prea puțini studenți. Dacă evaluăm situația reală, dacă observăm ce se întâmplă cu majoritatea absolvenților, ajungem la concluzia că sunt prea mulți. Un paradox ce descrie, mai bine decât oricare altul, starea de înapoiere a țării: cu peste jumătate din populație rămasă (împinsă) în mediul rural, vom ajunge Occidentul la kalendele grecești! Cele vreo cincisprezece mii de sate și comune ale României abia dacă absorb vreo
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
construcții arhitectonice, Grecia prin artă, Roma printr-un sistem politic indestructibil etc. Nu intru în detalii; am dezvoltat tema în al doilea număr din Caietele Mihai Eminescu publicat de regretatul Marin Bucur în 1973. Doar două episoade ale poemului nu descriu civilizații: Dacia, care se dovedește a fi un tărîm paradisiac, civilizație în potență ce se va deștepta la sunete de corn, și Miazănoaptea. Miazănoaptea este regiunea "ruinelor de gheață", soția milenară a "bătrînului rege Nord"; soții "petrec triști" în zile
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
orice dubiu, de mai poate exista vreunul, în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde în spatele versurilor eminesciene, în ceea ce privește semnificația în planul istoriei a Miazănopții, într-un fragment intitulat Basmul cel mai fantastic, cu subtitlul Toma Nour în ghețurile siberiene, Nordul este descris în termeni similari celor din Memento mori, iar în proiectata dramă Decebal regele dac rostește în cîteva rînduri, ca un leitmotiv, formula "Nordul mă amenință". Astfel Nordul se dovedește a fi etern principiu al distrugerii, voind să extindă haosul asupra
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
în acești ani. Și în ce măsură autocenzurile mai vechi s-au transformat și s-au adaptat la postdecembrism. Pe de altă parte, te întrebi cum poate capta atenția o carte alcătuită cu obstinație din date în linii mari cunoscute - sau care descriu o stare familiară. Efortul autorului pare marcat de gratuitate. Nimic mai fals. El este devalorizat astfel numai ca apărare nevrotică a celui care își refuză trecutul și substanța. La nivelul societății, o astfel de nevroză a reprezentat și cauza întârzierii
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
fi supuși astăzi unei marginalizări sociale, politice și economice atât de accentuate precum cea prezentată în cartea de față. Fraze - nu puține - precum: "Rromii beneficiază rareori de judecători neutri, dispuși să verifice eventualele abuzuri comise de poliție sau de reclamant" descriu ori o situație generală (partea cu poliția), ori una puțin probabilă. Fenomenul corupției, atât de generalizat și de profund, împinge foarte adesea în desuet și în ridicol orice discriminare rasială. Fără a cădea în patima imaginii idealizate a "omeniei" românești
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
psihanaliză, la o nouă Istorie, fapt care a derutat specialiștii poate prea înțepeniți în disciplinele lor. Dar ce bine că există și minți aventuroase! Lumea se schimbă atât de repede, încât e necesar să descoperim noi mijloace de a o descrie, de a o supune interogației. Operele vechi - abordate din perspectiva unei noi lecturi - pot să ne ajute foarte mult. Domnule Butor, ce caută romanul? Depinde romanul de memorie, de istorie, de uitare, de o luptă cu interiorul, de arta de
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
moșii proprii). Alecsandri pornea, pe spezele sale, în cea dintîi misiune diplomatică a sa (apoi a avut și altele, petrecîndu-și vremea plăcut ca ambasador al țării sale în capitala Franței, unde trăiește ultimii cinci ani din viață, pe care a descris-o, apoi, într-o scriere rămasă celebră (Istoria misiilor mele politice). Era poet (la Paris, în 1853, publicase primul său volum, Doine și lăcrimioare) și, în plus, avea demnitatea de ministru de Externe al Moldovei. Era un om cultivat, inteligent
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
de însemnat a celorlalte părți a Daciei și mai ales a românilor din Valahia, cu cari sîntem frați și de cruce, și de sînge, și de limbă, și de legi. Prin urmare, vă rog să însemnați că eu nu voi descrie faptele deosebit după ani și zile, ci într-un chip colectiv". După care se simte dator moral să precizeze că "pînă acum toți cei ce s-au îndeletnicit cu istoria națională n-au avut în privire decît biografia domnilor, nepomenind
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]