1,902 matches
-
eu absolut, în aceeași identificare a sinelui cu ceilalți: Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să nu-mi semene/ Ajutați-mă să găsesc un animal/ Care să nu geamă cu glasul meu/ Pe unde calc pământul se despică/ Și morții care poartă chipul meu/ Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți". (Legături), chiar dacă "Apocalipsa este aici individuală"82. Considerându-l "volum cu adevărat caracteristic poetei"83, Nicolae Manolescu evidențiază "discursul devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dar necesare!". Tăcere. Generalul salută cadavrul de pe targă: "Să ne onorăm morții." Ofițerii și soldații salută la rîndul lor. Locotenentul face gestul cu greu: ca filmat cu încetinitorul, își duce cu lentoare palma dreaptă la tîmplă. Coloana de soldați se despică în două pentru a lăsa să treacă mortul și brancardierii. Divizia se repune în mișcare, continuîndu-și retragerea. După cum se vede din titlu, Uomini contro (Cei care sunt împotrivă), filmul lui Francesco Rosi, realizat în 1970, după mărturiile unui soldat italian
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
potecă de munte 14 Pe crengile de pin neaua arată cît de svelte sunt o cioară vine la geamul meu îi dau cîteva fărîme din turta de orez coaptă pe plită pe fundalul alb cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici brațul mi-a sîngerat mult timp am înroșit zeci de
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
se găsește psihicul eroului, deoarece, propriu-zis, nici o agresiune fizică nu a avut loc după izgonirea slugii: În tăcerea nopții [...], un bărbat, două femei și doi copii fragezi, [...] jertfiți unul câte unul... Țipetele nebune ale copilului retezate de junghiul care-i despică pântecele... Gâtul spart de secure, prin deschizătura căruia iese, după fiece gâlgâitură de sânge, o horcăială surdă... Și cea din urmă jertfă, care, năucită într-un colț, asistă la toate astea așteptându-și rândul...". Nemaiputându-și struni tensiunea psihică, Zibal
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și-l înfipse alături, cu o mai îndîrjită furie". Într-un act încărcat de valențe falice, Pașchevici își continuă penetrarea metalică: Își lăsă toată greutatea pe drug, urlând, strângând pleoapele. Simțea cum fierul pătrunde în carne și cum palpită drugul despicând. [...] Mai adânc, mai departe, până în inima ei, până în miezul vieții ei vrăjite!...". După ce Egor ucide strigoiul, focul se intensifică. Doina Ruști afirmă sec: "Imaginea sugerează starea hipnotică în care intră personajul copleșit de o dureroasă deznădejde și apoi de blestemul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
va binemerita, la întoarcerea stăpânului, să fie pus "peste toate avuțiile sale". Dacă nu, dacă se va comporta asemenea unui vătaf brutal și se va lăsa ademenit de plăcerile șefiei, slujitorul va plăti cu viața și cu sufletul (va fi "despicat în două" spune textul și azvârlit în iad, laolaltă cu fățarnicii)127. Acest articol surprinde în mod critic o Biserică românească a cărei imagine îl determină pe Andrei Pleșu să o asemene cu fostul PCR, opunându-i parabola din deschiderea
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
îi construiască o schiță de personalitate, dar credem că nu sunt suficiente în a-l defini. Ne e foarte greu să afirmăm ceva despre un personaj atunci când el e asemenea unui bloc de granit. Cititorul așteaptă acel fulger care să despice roca și să-i descopere structura de profunzime a eroului. În cazul lui Lică momentul pare să vină foarte târziu. Abia în capitolul penultim al nuvelei. Și totuși, dacă depășim acest impediment, rezultatele nu se vor lăsa așteptate. Despre Lică
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și al petrecerii, al vinului și, mai ales, al iubirilor pasagere, de-o vară: oamenii merg la cazino, dansează, joacă tenis, dorm, conversează sau se plimbă prin parc, cu o totală nepăsare față de chinuitoarele dileme ale omului problematizant, deprins să despice firul în patru. În fond, tocmai preocupările "intelectuale" i-au alterat tânărului plecat la studii în străinătate personalitatea genuină, de "fiu al lupoaicei", și i-au pervertit sufletul, îndemnându-l s-o iubească pe Mab, femeia care-l făcea să
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un refugiu. Care va să zică: era normal ca Andrei să se simtă tulburat de prezența femeii, după cum la fel de normal era să nu-și urmeze numaidecât instinctul și să amâne sine die gestul unei apropieri mai intime. Ca și odinioară, mania de a despica firul în patru și de a căuta explicații lucrurilor elementare îl face prevăzător până la exces, determinându-l să-și creeze singur obstacole, și "nu din dorința eroică de a le învinge, ci din teama de a nu se fi înșelat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
întrebam pe mama cu ce s-o ajutăm la treabă. Mama râdea știind de ce am devenit brusc așa de buni copii. N-avea nevoie de ajutorul nostru. Câte o găleată de apă mai aducea fratele cel mare. Tot el mai despica niște lemne, la noi se făcea mâncarea, fie iarnă sau vară, la plită, cu foc de lemne. De Ajun ne culcam spăsiți, nerăbdători să treacă noaptea mai repede și ne trezeam cu noaptea în cap să vedem ce daruri ne-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
simțul mirosului, ori ești prea sătul. Când bibanii s-au rumenit bine pe o parte și pe cealaltă, am pus bucățile într-o oală. În ceaun fierbea apa. Am turnat peste pește apa clocotită, am băgat și un ardei iute despicat de-a lungul, am presărat un pic de pătrunjel deasupra și saramura era gata. Aveam să fac des saramură cât am stat acolo. Dar pentru a putea fi consumată, această saramură trebuia să mai stea vreo oră, ca să pătrundă bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din timp despre starea vremii din deltă. Acasă, la Iași, m-au însoțit toți trei în apartament, voiau să știe dacă peștele meu e crăpoaică. Au asistat la curățirea de solzi, scoaterea mațelor și a urechilor și când l243 am despicat, am văzut că era crăpoaică, avea cam un kilogram și ceva de icre. Au cerut să le dau și lor și le-am dat câte două linguri de icre la fiecare. Au plecat mulțumiți, cu jurământ că la anul vom
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
distincte ca atunci când era departe. Se opri și nu mai înaintă până nu auzi aminul de încheiere. Se apropie și privi cu atenție fața monahului. Acesta zâmbea ca și cum i-ar fi citit spătarului gândurile. Deci fusese rob, urechea stângă era despicată într-un anume fel, cum o taie turcii când robesc băieții de mici copii, are barba deasă, deci nu este eunuc, - o, Doamne, ce-mi trecu prin gând, eunucii nu se pot călugări - și este tânăr, o frumusețe care venea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și fără să-și oprească înaintarea, ar fi răspuns: „Cu soarta de a fi doamna Moldovei”. Cât era de copilă, într-un fel era ceea ce-și spunea în gând, în timp ce, palidă, fără să tremure, trecea prin mulțimea ce se despicase în două. „Încă puțin, mai puțin de un ceas și or să ne pună cununiile în cap și o să ajung doamnă, doamna Moldovei!” Doi ani a ținut domnia domniței Maria Brâncoveanu în scaunul de la Iași. Gravă și plină de importanță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru îndeplinirea misiunii pe lângă domnul valah, a cerut postul de comandant al gărzilor de ieniceri din Istanbul. Nu, nu se poate, Kuciuk Selin este un om de o cinste ireproșabilă și loial până la prostie. Mavrocordat, cu felul lui de a despica firul în patru, începu să filozofeze asupra a ceea ce înseamnă să fii cinstit într-adevăr. Avea acea superioritate înaintea semenilor săi pe care doar lectura aprofundată o poate oferi. Citise cu atenție scrierile patristice și comentariile prelaților contemporani lui, deși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fenomene din natură, care prin corelare pot fi puse în legătură cu fenomenul științific, va duce la delimitarea de către elevi a producerii și descrierii literarea a fenomenului respectiv. De exemplu, la lecția „Furtuna”, de Calistrat Hogaș, explicarea în detaliu a trăsnetului care „despica bolta în două” se poate face astfel: trăsnetul este o descărcare electrică în atmosferă, însoțit de o lumină vie și de un zgomot puternic care are loc între doi nori încărcați electric diferit sau între un nor și pământ. În cadrul
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
acum vorbitor străin, cuvîntul capătă rezonanțele copilăriei, în care de altfel nu se mai regăsește. Distincția dintre autor și narator este esențială pentru a citi această carte: tema esențială pe care o abordează povestirea este exact felul în care limbajul "despică" subiectul, o idee generală a poststructuralismului care capătă un dramatism special în cazul relației acestui subiect cu un limbaj moștenit, pierdut și (parțial) recîștigat. Totuși, un alt exemplu de narator-copil arată că revendicarea autobiografică implicată în narația NP poate avea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe bisericești. Sunt nevinovați-strigară măicuțele. -Vinovat este starețul Machedon care este proorocul Satanei. DânGABRIEL sul l-a invocat pe Belzebut-spuse Anastasia. Atunci cerul se despică în două, iar dintr-o lumină orbitoare apăru un om îmbrăcat cu robă albă de in, care strălucea ca un luceafăr. Ridică mâna vorbind. Toți cei de jos au îngenunchiat, rugându-se și cerând iertare. Belzebut îngheță de frică. -Sunt
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de moment, nu și de viitor. -Dă-i drumu! -Stăpâne al infernului am nevoie de tine-invocă astrologul magician. În odaie apăru un cavaler îmbrăcat în armură neagră, purtând pe cap un coif cu coarne de taur, tuciuriu, păros. cu laba picioarelor despicată în două copite. -Care-ți este porunca? -Adună-ți armata și înconjoară regatul. Omoară și alungă dușmanii care vor să intre în țară. -Mefistofel execută ordinul, dar cine plătește? -Eu-răspunse Petru. -Da? De acord-chicoti Mefistofel, plecând în trombă. Grațiani luă un glob
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
au rupt, aducând potopul și catastrofele. Trăsnetele bubuiau și zguduiau pământul. Miliarde de globuri de foc străbăteau eterul, luând multe vieți armatei dușmane. Focuri albastre venite din înălțimi, ardeau ca niște lumânări în vârful turlelor templelor și castelelor. Cutremure distrugătoare despicau pământul înghițând mii de cotropitori. Se inființară imediat, armate ale drăcimii chicotind pline de satisfacție, ajutând armata rivală. Rafael și Izabel împreună cu mare parte a credincioșilor s-au adăpostit în grote și peșteri. -Slăvite!Ariel vraciul vrăjitor a încheiat pact
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu toții idolilor, uitând pe creiator-informă marele preot Ioachim. -Și unde se află Ariel acum, cu gloata necredincioasă, infamă a trădării? -întrebă regele Rafael. -La miază noapte Doamne, alături de drăcime și oastea dușmană, răspunse marele preot. Cerul se lumină, devenind strălucitor, despicându-se în două. O voce bubui eterul coborând din adâncimile universului. -Rafael!Ridică-ți poporul împotriva diavolimii și păgânilor. Alungați-i. Îți voi trimite în ajutor, armata mare a îngerilor. Lupta a fost scurtă. Armata diavolimii a fost dezintegrată de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Dar asta trebuie văzut, fiindcă bărbații erau mici și păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Pe geam nu se mai vedea nimic. În casă se lăsase frigul. Pereții ascundeau vântul, dar îi lăsau glasul să se audă. Timp de trei zile soarele nu s-a arătat. Ploaia a căzut necontenit, iar vântul urla flămând. Fulgerele despicau cerul în două, iar tunetele opreau inima în loc. Din când în când, câte un om se încumeta să iasă din casă și să aibă grijă de animale, în rest nici țipenie. Satele erau mute. Ascultau doar gălăgia ploii. La cele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în larg să bată vântul, să ude ploaia și să vină la masa ei cu capul plecat. Grăbi pasul spre odaie. Ațâțase focul, puse de mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două, luminând tot de prin prejur. Dacă s-ar fi uitat mai atent, ar fi văzut prin despicătură Poarta Raiului. Își făcu o cruce, poate că nu-i de ea. Se așeză pe scaun lângă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
drum cu hotărâre printre primele rânduri, care-i făcură loc să treacă. Intră în piață, în larma clopotelor și a pocnitorilor, printre două șiruri de oameni tăcuți, care-l priveau cu uimire. Înainta cu același pas năvalnic, și mulțimea se despicase în două, deschizându-i o cărare până la biserică. Greutatea începea să-i strivească țeasta și ceafa dar izbuti să vadă biserica și, în fața ei, racla, care părea că-l așteaptă. Mergea într-acolo și trecuse de mijlocul pieței când, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]