1,668 matches
-
în care nu se întâmpla nimic și totuși se întâmpla totul am știut că acea femeie coboară astfel pentru mine, ca să-mi spună ceva, m-am îndrăgostit în acel moment nu de Aida, ci de ceea ce urma ea să-mi destăinuie, o taină pe care am căutat s-o descifrez în toți acești ani, de aceea nu m-am putut desprinde atât de ușor de ea, Ana n-avea cum să înțeleagă, Ai aflat taina, Theo? curios, Daniel vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în chinuri groaznice, fie în închisori, fie vânați la rând cu partizanii fără drept de judecată și imaginația populară n-are limite în a crea poveștile teribile ce-i pedepsesc pe acești tâlhari, n-are rost acum să ți le destăinui, altundeva vreau să ajung, și eu aștept cu răbdare acolo unde vrea să ajungă părintele Ioan, Unul dintre răufăcători, un tânăr de vreo douăzeci și cinci de ani, a avut o cu totul altă soartă, pe când fugea împreună cu tovarășii lui, purtând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lectura jurnalului său, după întâmplări proprii din viața mea, atunci îmi vorbea mie și cuvintele lui se așezau ordonat într-un loc ferit, așteptând ca timpul să le aducă dezlegarea, el îmi spunea mie ceea ce ar fi vrut să-i destăinuiască părintelui Ioan, pe umerii mei firavi se lăsa greu povara suferințelor sale, am putut picta, Daniel, cu atâta forță, fiindcă am avut mereu la îndemână singurul lucru de preț pe care un artist îl poate sacrifica, iubirea, și cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îl ruga: „Nimeni nu vrea să-mi spună nimic...“ Puternicul tribunus care îi spunea, întorcându-se deodată: „Păzește-te, pui de leu...“ Primi amintirile una după alta, așa cum i le trimitea memoria. Răsuflă adânc și înțelese că nu se putea destăinui nimănui. În bibliotecă, Drusus luă calamusul și adăugă puține rânduri: „Scriu aceasta ca să se știe că atunci, neputând să-l ucidă pe el, s-au răzbunat condamnând-o la exil pe soția lui, Sosia, numai pentru că este cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
printre acuzați și pe tatăl său, un celebru senator, pe care îl ura în taină din cauză că împiedicase anumite căsătorii și nu împărțise unele moșteniri. — Ăsta nu-i un complot, e o alianță, spuse Domitius Corbulo, singurul căruia Împăratul i se destăinuia. Împăratul răspunse: — Eu cred că mulți dintre ei au vorbit prea mult după ce au băut. Curând își dădură seama că tânărul Cerialis, dovedind de un rafinament sinistru, îi menționase pentru ca nevinovăția lor evidentă să stârnească îndoieli cu privire la vinovăția celorlalți. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tu, eu nu-ți pot plăti nici cu milioane... Tu m-ai făcut femeie căci rămăsesem o fecioară frigidă. Asta mă face sclava ta În eternitate...“. „Retorică goală“, i-am răspuns; observ acum că sufăr teribil tocmai pentru că mi-a destăinuit acest secret. Dacă ar fi fost așa, aș fi vrut să simt că-mi aparține corporal numai mie, dar, instinctiv, o bănuiesc de minciună și cred că mă trădează dintotdeauna. De dinainte de a-i promite c-o voi lua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de când n-am mai scris... Am fost la mare, apoi la Mălăiești și numai eu știu câte lacrimi m-a costat această vacanță. Fredy nu s-a ocupat deloc de mine, În schimb a antrenat-o mereu pe Anca, aceasta destăinuindu-mi În clipe grele că a fost victima nebunului Fredy. Acest porc bătrân mi-a făcut și mie propuneri. Vocea naratorului Citesc și nu reușesc să umplu golurile Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne Înțelegem, ne completăm În discuție. I-am spus că Îmi place de el. Puteam să mint? Mi-a promis că situația se va schimba, că nu o va mai primi pe Nela. Uneori, privirile ni se Întâlneau. Și-și destăinuiau multe... Am vorbit despre diferența de vârstă dintre noi (10 ani), despre caracterele noastre, despre vina mea În Întâmplarea de azi. Toată supărarea s-a stins. Ce bine! Am scăpat de la marele pericol al unei noi, ireparabile pierderi. Mâine ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
don Augusto, dumneata ai fost, nu știu bine de ce, în virtutea nu știu cărei simpatii oculte, cel care ne-a arătat cea mai mare afecțiune, poate chiar compasiune, și eu, închipuindu-mi încă o dată că mă eliberez de o povară, am să-ți destăinui nefericirile mele. Femeia aceea, mama copiilor mei, nu e soția mea. — Bănuiam; dar dacă ea e mama copiilor dumneavoastră, dacă vă duceți viața cu ea ca soție, așa și e. — Nu; eu am altă soție... legitimă, cum se zice. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămas prizonier în cercul de lumină albă, sepulcrală. Nu aveam nici o soluție. Chiar dacă îi spuneam adevărul, chiar dacă mă credea, nu făceam altceva decât să agravez situația. Acum eram doar un creștin, cineva cu care nu se putea căsători. Dacă mă destăinuiam, deveneam doar un alt evreu din viața ei, cineva pe care nu putea decât să îl disprețuiască. Plângea acum. Nu pot să fac nimic, Peter. Poate aș fi putut înainte de război, a spus ea, ridicându-și spre mine, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Praga. Mi se pare chiar foarte frumos ce ai spus despre harta universală. Amin, așa să fie. E tăios. Ai atins esențialul. Singura problemă e următoarea: poate ne spune Învățătorul nostru de la ce prăvălie să cumpărăm asemenea hărți? Poate ne destăinuie secretul? Poate Îi faci o favoare reală tatălui tău? Nu? Nu contează. Am să-ți spun un lucru profund și minunat, pe care l-a zis odată rabinul Loew din Praga trecând prin fața unei catedrale. Apropo, știi care e sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să strige pițigăiat și peltic: „Adio, Ramses”. La care, Ramses i-a răspuns: „Crapă, canalie”, înainte de a se prăbuși neînsuflețit pe mormanul de gunoi. Am comis prin urmare, un dublu asasinat, încheie Omul cu ciocul de aramă și ți-l destăinuiesc, încredințat că niciodată nu vei avea cutezanța să mă denunți, tocmai tu, care de când te cunosc, trăiești uzurpând drepturile celorlalți, călcând peste cadavre, pentru ca să-ți însușești ceea ce nu ți se cuvine. - Stai să-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă și mistuitoare. Ținea mult trompetul ca vecinii să nu intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia i se Îngădui să intre În dormitor, Îi destăinui că, În timp ce se prăbușea la pământ, auzise un glas, care nu era al lui, rostind limpede: „Deci iat-o În sfârșit, măreața clipă!“ Măreața clipă se apropia cu certitudine, dar Încă nu sosise. Henry mai avu destulă putere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ori alături de publicul englez pentru a ști ce „va merge“ la el. Propunerea lui Compton, pe care aproape o respinsese fără să se gândească, Îi apărea acum ca providențială, oferindu-i o soluție pentru criza profesională pe care i-o destăinuise lui Du Maurier În timpul plimbării pe lângă Porchester Square, În seara aceea blândă de mai, cu un an Înainte. Asigurat cu rezervele grase obținute din drepturile de dramatizare, nu va mai fi nevoit să se târguiască cu editorii pentru niște avansuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi lipsea capacitatea de a simți - era interesantă. Și dacă omul acela intuia că din el lipsește ceva... dacă Își petrecea Întreaga viață așteptând să i se Întâmple ceva, ceva foarte important, deși nici el nu știa ce, și Îi destăinuia această nedeslușită, dar obsedantă așteptare unei prietene, numai pentru a descoperi, la moartea ei, că ceea ce Îi lipsea era capacitatea de a recunoaște și de a Întoarce dragostea pe care ea i-o oferise permanent. Ar putea scoate ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Narbondo, acest cadru de conducere se arăta capabil Încă de mișcare și agil. Oarecum plin de fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano fusese cândva tovarășul isprăvilor mele de tinerețe la colțul străzilor Agüero și Humahuaca, maiestatea funcției mă obliga și, doar ca să mai slăbesc tensiunea, l-am felicitat pentru ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am băgat de seamă că nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu, În Expres, ne destăinuiește cum a povestit el prietenilor „ce om minunat este domnul Iliescu”. Mie nu mi se pare. Și-l roagă să nu candideze. La fel de bine l-ar fi putut ruga să-și facă operație estetică. Toată lumea a observat ce mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Niciodată. A făcut lumea În șase zile, și pe urmă gata, n-a mai făcut nimic. E exact așa cum zic eu”. Un alt supraom, Berceanu, ministrul Transporturilor, a făcut o aceeași ultimă afirmație dar pe altă temă, atunci cînd a destăinuit motivul pentru care era urmărit de securitate, pe vremuri: pentru că-și făcuse un deltaplan cu care voia să fugă peste graniță. Ideea de a emigra ilegal folosind un deltaplan, cu care voia să zboare peste blocuri, cîmpii și Dunăre, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lume ca Helen să fi fost prietenă cu Julia; de parcă ar fi fost perfect normal ca Helen să stea la Londra, În plin război, de dragul unei femei... Inima Începu să-i bată mai repede. Brusc Își dori să i se destăinuie lui Viv. Își dorea asta, cu disperare! Dorea să spună: Ascultă, Viv, eu sînt Îndrăgostită de Julia! E minuntat, dar și Îngrozitor În același timp. Uneori parcă sînt un copil. Uneori aproape mă ucide! Mă lasă neajutorată. Mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai drag; iar timpul petrecut în rugăciune va trebui privit ca dulce și plin de har, fiindcă îl fac pe omul, care se știe că-i ticălos, să se prezinte înaintea Împăratului său dumnezeiesc și îi permit să I se destăinuie nemijlocit Acestuia. III În al treilea rînd, creștinului îi este îngăduit să-și ocupe o parte din timp pentru necesitățile trupești; dintre care primează hrănitul, care trebuie să fie sobru și cu luare aminte, dormitul, care trebuie să fie întocmai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucruri în viața mea, dar cu atât mai mult vreau să-l văd. Să mă țin de cuvânt. Să ne lămurim... Bobo încuviințase tăcut și o întrebase ce anume se schimbase în viața ei. Am o problemă de dislocare, îi destăinuise Clara. O vei avea și tu când vei împlini 18 ani, ca mine. Dar nu vreau să-ți stric surpriza! Important e că vreau să-mi țin promisiunea și vreau să fiu cu el la mare de 1 Mai. E
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
readuse în acel prezent, în noaptea singurătății lor din imensitatea plină de zăpadă a Bărăganului, din hotelul neterminat, din ridicolul unei beții între doi descreierați, al unei beții între un bărbat și o femeie, care nu se cunoșteau, nu se destăinuiau în intenții anume, nu se potriveau în nimic decât în sminteală și care n-ar fi putut să se apropie mai mult de atâta. Zăngănind paharele ca să-i diminueze debitul ei verbal de nestăvilit, Vladimir împărți bărdaca de whisky în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trăgându-și sufletul în urma efortului de a cuvânta, Profesorul articulă din nou: În tălmăcire, doamnelor și domnilor, psalmul acesta... fiindcă e un veritabil Psalm al Regelui David,... psalmul acesta ar spune, ar stihui, ar împărtăși, ar mărturisi, ar dezvălui, ar destăinui, ar propovădui, declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]