1,609 matches
-
fost tot atât de mare în acest sens. Plic, plic, plic. Destinde-te, destinde-te, este atât de ușor să te destinzi: pe Pământ în spitalele în care erau duși oamenii cu comoții fizice sau nervoase, baia caldă constituia prima etapă a destinderii. Dar numai dacă nu se luau alte dispoziții, tensiunea revenea repede. Convingerea, iată elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
corpului lui Ashargin. Ar fi vrut să mai dea drumul tensiunii din sistemul nervos al prințului. Avea chef să se uite la Crang, Patricia sau Secoh pentru a vedea cum reacționau. I-ar fi prilejuit lui Ashargin un moment de destindere. Dar își înfrână dorința. Enro uitase practic de prezența martorilor. N-ar fi înțelept să-i distragă atenția. Spuse tare: - Doresc să am autorizarea de a face apeluri oriunde în galaxie, la orice oră din zi și din noapte. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
complexe era într-adevăr mai considerabil decât atunci când îl simțise în propriul corp și se opri fără voie, Este posibil ca aceasta să-l fi salvat în acest moment. Rămase nemișcat și se gândi din nou la vechea metodă de destindere cortico-talamică, metodă utilizată pentru condiționarea neofiților. "Acum eu mă destind, își zise, și toți stimulii parcurg ansamblul sistemului meu nervos, de-a lungul măduvei, până la talamus, trec de talamus, și ajung în cortex, traversează cortexul și în acest moment, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă nu o speranță. Toți coboară atunci pe străzi, se amestecă în vorbă, se ceartă, se doresc și, sub cerul roșu de iulie, înțesat de perechi și de strigăte, alunecă în noaptea gâfâită. Zadarnic, în fiecare seară, pe bulevarde, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Iași, vol. II, Editura Dosoftei, Iași, 2000, documentul 42, pp. 36-44 footnote>. Dealul însorit al Cetățuiei era cultivat cu viță de vie și livezi. Documentele vremii vorbesc de numeroase crame existente aici, încât ne putem da seama de atmosfera de destindere și desfătare din zilele de toamnă când bogatul rod al viilor și livezilor era cu veselie adunat. Proprietarii erau locuitori ai orașului Iași, de toate categoriile sociale ale vremii: meșteșugari (blănari, șelari, curelari, bărbieri), preoți, oameni din administrație (vătafi, hotnogi
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
îl zări iar pe insul de mai înainte, cel cu crănicelul. Sta rezemat de fereastra dinspre bulevard, cu brațele încrucișate, și părea că ascultă plin de interes spusele lui Goncea. - Am lichidat cu trecutul, se-nflăcarase maiorul. Altele avem pă agendă. Destindere, deschidere, reconciliere. Luptăm pentru pacea mondială. Toți ascultă de noi. Ne cheamă și ne-ntreabă. Nu vedeți, stăm în trăsură cu regina Angliei? Ca Carol al doilea. Ce știți voi cum se discută acuma... Studiați documentele, că e destule, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceilalți în costum de baie. Condițiile pelerinajului meu sunt mult diferite de cele din Spania. Acolo aveam posibilitatea să mă reculeg mai mult, să fie mereu liniște în jurul meu, departe de zarva lumii. Aici sunt în plină zonă de agrement, destindere ceea ce reprezintă o continuă tentație pentru un pelerin și o piedică în calea interiorizării. Dar nici pe drumul pelerinilor din afara localităților nu pot merge, pentru că mi s-a spus că în multe locuri este închis, că acum nu merge
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
De când am intrat în Franța, pe coastă, lucrurile s-au schimbat față de Italia. Văd nenumărate mașini de lux, defilare de persoane atletice sau seducătoare, dar și persoane simple. Am senzația unei mari densități de oameni bogați, a unui pol al destinderii și luxului cum nu am mai văzut până acum. Cred că sumele ce se cheltuie într-o zi pe această coastă franceză (și am parcurs doar o mică parte din ea), ar putea să sature întreaga populație înfometată a planetei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
această lume și încerc să o înțeleg în frenezia și spiritul ei de afirmare. Vraja banului, a luxului, a dorinței de a fi mai sus decât celălalt, toate acestea sunt bine cunoscute de către toți cei ce promovează această industrie a destinderii și luxului. Le doresc să fie sănătoși și fericiți, dincolo de ceea ce afișează în exterior. Admirând și analizând tot ce văd, încerc să înțeleg acești oameni. În același timp, mă confrunt cu propriile dureri, înfrunt căldura și zgomotul și sunt cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să dau un telefon la o ambasadă, la Amnesty International, la Helsinki Watch, la orice asociație de salvare a celor aflați În primejdie! Să vină cineva și, habar n-am cum, să mă scoată de-acolo! Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie firimiturile atenției celorlalți: sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
an devenea profesoară. Chiar părinții mă iscodiseră, de câteva ori, dacă n-am de gând să mă căpătuiesc odată. Cred că n-ar fi avut ce obiecta dacă le aduceam pe Mihaela, drept noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am văzut pe masă un vraf de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai întotdeauna loc nebuniei. N-o prinsesem însă. Aflasem doar de infidelitatea ei. (Ah, dacă știam în ce constă această "infidelitate"!) Și apoi trecuse o noapte peste știre. Vreme destulă ca să mă acomodez cu ideea trădării, să se producă o destindere în mine, o acceptare silnică a stării de fapt. A doua zi îmi lipsea tensiunea sufletească de a ucide și, dacă aș fi făcut-o, aș fi fost un criminal de rând. Dar, nu! Pedeapsa asta dac-o aplicam era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nervii - atât de prețioase ambele! - pentru lucrurile cu adevărat însemnate și demne de atenție, asta propun! Pe toate celelalte - nimic de zis - trebuie să le rezolvăm și pe acelea bine, exact așa cum se cuvine, dar s-o facem mereu cu destindere și cu sentimentul clar că noi suntem mai importanți decât ele, nicidecum ele decât noi! Revenind acum la ceea ce vorbeam noi două, mai înainte, despre colega aceea a ta de serviciu proaspăt decedată, asta n-ar trebui nicicând să reprezinte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
explică poziția lui Ashargin la palat șii încheie: - I-a desemnat deja un apartament? Ochii Nirenei se măriră de stupefacție. - Vrei să spui, zise ea, că nu știi într-adevăr ce s-a întâmplat? Gosseyn nu răspunse. Era ocupat cu destinderea lui Ashargin care se contractase brusc. Tânăra se ridică și el văzu că-l privea mai puțin amical. Ea-și coborî nasul, îl privi din nou, iscoditoare. - Vino cu mine, zise ea. Ea porni în grabă spre o ușă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fost tot atât de mare în acest sens. Plic, plic, plic. Destinde-te, destinde-te, este atât de ușor să te destinzi: pe Pământ în spitalele în care erau duși oamenii cu comoții fizice sau nervoase, baia caldă constituia prima etapă a destinderii. Dar numai dacă nu se luau alte dispoziții, tensiunea revenea repede. Convingerea, iată elementul vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
corpului lui Ashargin. Ar fi vrut să mai dea drumul tensiunii din sistemul nervos al prințului. Avea chef să se uite la Crang, Patricia sau Secoh pentru a vedea cum reacționau. I-ar fi prilejuit lui Ashargin un moment de destindere. Dar își înfrână dorința. Enro uitase practic de prezența martorilor. N-ar fi înțelept să-i distragă atenția. Spuse tare: - Doresc să am autorizarea de a face apeluri oriunde în galaxie, la orice oră din zi și din noapte. Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
complexe era într-adevăr mai considerabil decât atunci când îl simțise în propriul corp și se opri fără voie, Este posibil ca aceasta să-l fi salvat în acest moment. Rămase nemișcat și se gândi din nou la vechea metodă de destindere cortico-talamică, metodă utilizată pentru condiționarea neofiților. "Acum eu mă destind, își zise, și toți stimulii parcurg ansamblul sistemului meu nervos, de-a lungul măduvei, până la talamus, trec de talamus, și ajung în cortex, traversează cortexul și în acest moment, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
e plină de istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa sau servitorul înainte ca nebunia să reizbucnească în altă parte. Am ieșit rostogolindu-mă din Carburton & Linex și am pornit-o glonț spre cabina telefonică. Începutul discursului îmi era bine fixat în cap. Dar Selina nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sete, foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului grotesc este destinderea efemeră de sub apăsarea tabu-urilor morale, a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
drama mișcării. În tabloul fotogenic, actorul, decorul, înscenările lilipute, suprapunerea de tablouri sînt numai mijloace, căci filmul este prima artă care prin natura ei se depărtează de imitație, creează fantasticul. Căderi de forme, urcare ritmică de lumină, sacadări, crispații și destinderi de forme, leșinuri de materie nu pot fi emotive și fără literatură?” „Purificarea” artelor nu exclude însă - dimpotrivă! - colaborarea lor. Pe această linie este recomandată abandonarea „pasivității” statice a tabloului în favoarea mișcării și a „vieții formelor pure în raport cu ele însele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă cu cea a „valorilor naționale”, hibridizarea între marxism-leninism și ideologia mesianismului național realizîndu-se sub semnul „umanismului socialist”. În plus, noua politică culturală „integratoare” a regimului Ceaușescu vădea o preocupare specială pentru „imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din ultimele decenii se resimt - nu mai puțin - de pe urma amintitului complex. Istoricizarea postbelică a avangardei românești s-a produs în mai mulți timpi, sub presiunea unor contexte culturale și ideologice favorabile: 1) recuperarea estetică și „umanistă” din perioada așa-numitei destinderi poststaliniste pe fondul clasicizării europene a avangardelor și al emergenței europene a literaturii absurdului; 2) recuperarea protocronistă (în anii ’80) a „precursorilor” avangardiști autohtoni ca expresie a priorității unei culturi naționale mici în fața dominației marilor puteri; 3) apariția unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității avangardiștilor interbelici, dar și ca replică pozitivă la „dezumanizarea”, „alienarea” și „reificarea” artei în societatea capitalistă contemporană). Generația „destinderii” și criticii săi de prim-plan - impresioniști post-călinescieni sau adepți ai metodelor teoretice în vogă (structuralism, tematism, semiotică, tel-quel-ism) - au valorificat, în maniere diferite, „moștenirea” literară avangardistă, producînd defrișări semnificative ale domeniului (studii de Matei Călinescu, Ion Pop, Ov.S. Crohmălniceanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]