4,744 matches
-
În ciuda acestor condiții de iad, așa cum am spus, am rămas multă vreme În Auschwitz, ca să nu mă despart de fratele meu mai mic. Am fost martor la gazarea și exterminarea țiganilor și la revolta (unică În istoria lagărului) a Sonderkommando-ului (detașamentul special care lucra la gazare și crematorii) și la Înăbușirea revoltei și executarea Întregului Kommando. Dar să revin la selecția În urma căreia fratele meu, Împreună cu alte sute de copii, au fost condamnați la moarte. Se pare că Mengele a ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de concentrare. M-am adresat acestui birou cu rugămintea să-mi ofere datele de care dispun privind familia mea. După câteva luni de așteptare am primit răspuns. În documentația primită a fost menționat tatăl meu, care a lucrat Într-un detașament de muncă, numit Tröglitz, ce aparținuse tot de lagărul Buchenwald. Se arată că tatăl meu a murit la 7 februarie 1945, la nici 45 de ani, vârstă la care, În condiții normale de viață, un bărbat este În deplină putere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el În 1997 În România, Într-o excursie, m-am trezit cu un telefon. Și atunci ne-am Întâlnit aici, În București. În anul următor ne-am Întâlnit la Budapesta, Împreună cu un alt prieten, cu care am fost Într-un detașament de muncă - acum trăiește În Anglia. De atunci corespondez cu cel din Israel, prin e-mail. Deci asta s-a Întâmplat cu aproape 60... 58 de ani În urmă. - Spuneați că prietenul acela sărea gardul ca să se ducă la bucătărie... - Bucătăria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Viena. Părinții erau tot din localitate, atât mama, cât și tata. Până În ’40 tata s-a ocupat de negustorie, iar mama a fost casnică. În ’41, dacă rețin exact data, a fost dus pe frontul antisovietic de către armata maghiară, În detașamentele de muncă. - Ce vârstă avea atunci? - Tata avea atunci 40-41 de ani. În orice caz, În 1942 s-a Întors. - În perioada ’40-’44 legislația antisemită a Început să se Înrăutățească? - Tot mai mult. Chiar Înaintea venirii Crucilor cu Săgeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din lagăr, vreo șase-șapte - cam atâția am scăpat. Mă refer la cei de vârsta mea. Ne-am bucurat. A doua zi am spus că mă duc să văd dacă unchiul trăiește. El nu a fost dus În lagăr, ci În detașamentele de muncă. Și când mă duc, ajung acolo unde știam, la casa bunicilor, și el stătea... Avea deja o prăvălie, era Înstărit... Și era cu o femeie cu care s-a asociat acolo și trăia cu ea. Când m-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
completarea studiilor și facultatea le-am făcut după război. Deci copilăria și studiile liceale - În Bistrița, după care a urmat perioada războiului. Imediat după cedarea Ardealului de Nord am fost Încorporat de către organele maghiare În Armata a II-a Maghiară, detașamentul de muncă 15, 6. În cadrul unităților combatante funcționau pe atunci și subunități ajutătoare pentru lucrări de drumuri, de deminare, de construcții, În care erau cuprinși minoritarii. După un timp - numai evreii. Astfel, circa doi ani am fost În cadrul armatei maghiare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
combatante funcționau pe atunci și subunități ajutătoare pentru lucrări de drumuri, de deminare, de construcții, În care erau cuprinși minoritarii. După un timp - numai evreii. Astfel, circa doi ani am fost În cadrul armatei maghiare pe front, după care, direct din detașamentul de muncă, la retragerea de pe frontul rusesc... Am uitat să vă spun că Armata a II-a Maghiară a fost la Cotul Donului - acolo a fost repartizată. La retragere, la Budapesta, am fost preluat de nemți și deportat la Dachau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După Întoarcerea acasă mi-am reluat studiile și am lucrat ca inginer de automobile mai Întâi la autobază, apoi la Întreprinderea auto și apoi la minister. Cam asta ar fi, pe scurt, viața mea. Deci Bistrița - prima etapă, a doua - detașamentul de muncă, a treia - lagărul și a patra - terminarea studiilor și activitatea profesională. - Cum era comunitatea evreiască? - Era compactă la Bistrița, dar nu prea mare. Spre deosebire de Vișeu, Sighet, Satu Mare, Baia Mare, unde evreii erau mulți, aici numărul evreilor nu era așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
evrei, despre avocați nu mai vorbim... Și a Început În timpul ocupației maghiare să fie mai greu pentru evrei. Dar nu prea am simțit, pentru că eu am plecat imediat: la 18 ani am fost mobilizat la Armata a II-a, În cadrul detașamentelor așa-zise de muncă... - Spuneați despre acea atmosferă de „dolce vita” din perioada Austro-Ungariei. Acum Ardealul revenise Ungariei... Cum ați văzut această cedare? - Cedarea nu a fost văzută bine de populația evreiască, pentru că legile maghiare erau mai restrictive decât cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Început erau gradați și ofițeri evrei Îmbrăcați În uniformă. Eu, când am plecat pe front, nu am mai avut gradați și ofițeri evrei - doar unguri. Și pot să spun că În doi ani de zile, cât am fost În cadrul acestui detașament, mai mult am umblat decât am muncit. Am fost Îmbarcați În tren la Bistrița și duși până la Gomel, În Rusia Albă, cum ar veni. Am fost dați jos și ne-am constituit, imediat, pentru a putea lucra la tranșee. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu, numai militarii de peste graniță. - De ce credeți că s-a simțit nevoia de a apela la acea banderolă tocmai În afara granițelor Ungariei, pe front? - Era pe brațul stâng, pentru că acolo era sub supraveghere nemțească. Și ungurii, pentru a proteja aceste detașamente, ne-a pus banderolă galbenă - spre deosebire de detașamentele de prizonieri ruși, care făceau aceeași treabă ca și noi, dar aveau alt regim, mai strict, fiind decimați pur și simplu. Pentru a-i deosebi de celelalte detașamente de muncă - banderolă galbenă. - Adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că s-a simțit nevoia de a apela la acea banderolă tocmai În afara granițelor Ungariei, pe front? - Era pe brațul stâng, pentru că acolo era sub supraveghere nemțească. Și ungurii, pentru a proteja aceste detașamente, ne-a pus banderolă galbenă - spre deosebire de detașamentele de prizonieri ruși, care făceau aceeași treabă ca și noi, dar aveau alt regim, mai strict, fiind decimați pur și simplu. Pentru a-i deosebi de celelalte detașamente de muncă - banderolă galbenă. - Adică prizonierii ruși erau folosiți la aceleași munci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ungurii, pentru a proteja aceste detașamente, ne-a pus banderolă galbenă - spre deosebire de detașamentele de prizonieri ruși, care făceau aceeași treabă ca și noi, dar aveau alt regim, mai strict, fiind decimați pur și simplu. Pentru a-i deosebi de celelalte detașamente de muncă - banderolă galbenă. - Adică prizonierii ruși erau folosiți la aceleași munci ca și dumneavoastră? - Da, dar nu Împreună cu noi. Separat. Erau folosiți la tranșee, la deszăpezire, dar Într-un regim mai strict. Noi eram semi-militarizați, adică În cadrul comenduirii noastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
e cel mai important. O dată cu debarcarea regentului Horthy Miklós și arestarea lui de către Gestapo s-a instalat guvernul Szálasi, care imediat i-a cedat pe evrei nemților, care Îi ceruseră de mult timp, dar fără nici un rezultat. Noi, din acest detașament de muncă, imediat am fost predați Gestapo-ului, care a intrat În Ungaria imediat ce l-au debarcat pe regent - bine, trupele SS erau acolo, la fel și trupele germane, cum erau și În România. Imediat au intervenit organele astea care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nemților, iar ei se vor ocupa de voi, pentru muncă”. Nu am știut ce urmează. Ne-au preluat, ne-au Încolonat și În aceeași zi am fost Îmbarcați. - S-a făcut vreun apel? - Da, s-a făcut apelul. Noi eram detașamente de câte 50 de oameni - eu Îi zic detașament. Două sute de oameni formau un detașament care, fiecare, avea un șef de grupă, la 50 de oameni un plutonier sau un caporal, care ne-au predat... Ne-au numărat și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
muncă”. Nu am știut ce urmează. Ne-au preluat, ne-au Încolonat și În aceeași zi am fost Îmbarcați. - S-a făcut vreun apel? - Da, s-a făcut apelul. Noi eram detașamente de câte 50 de oameni - eu Îi zic detașament. Două sute de oameni formau un detașament care, fiecare, avea un șef de grupă, la 50 de oameni un plutonier sau un caporal, care ne-au predat... Ne-au numărat și ne-au predat. Iar listele le-au dat nemților. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Ne-au preluat, ne-au Încolonat și În aceeași zi am fost Îmbarcați. - S-a făcut vreun apel? - Da, s-a făcut apelul. Noi eram detașamente de câte 50 de oameni - eu Îi zic detașament. Două sute de oameni formau un detașament care, fiecare, avea un șef de grupă, la 50 de oameni un plutonier sau un caporal, care ne-au predat... Ne-au numărat și ne-au predat. Iar listele le-au dat nemților. S-a făcut apelul. Am sosit la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și unde credeați că veți fi duși? Vi s-a dat apă pe drum? - Tot drumul nu a durat decât o zi. Nu ne-au dat nici măcar apă. Nici nu era cazul: toți aveam alimente cu noi... Noi, lucrând ca detașament, aveam fiecare plosca noastră, rezerva noastră de mâncare, aveam rucsacul cu biscuiți, cu ce se dădea la trupă, adică nu eram Înfometați. Alimentația nu era o problemă, căci fiecare avea rezerva lui. - Câți erați În vagon? - Cred că 20-30. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
faptul că imediat ce s-a schimbat comanda, modul de a vorbi cu noi s-a schimbat. - Dar atunci când ați fost luați, În Budapesta, garda era maghiară sau germană? - În Budapesta, până la predare, era ungară. Dar vreau să rețineți că erau detașamente de lucru militare În care denumirea n-ar fi „garda”, ci... kerete Îi zicea În ungurește. Adică gradații erau maghiari, dar constituiți pe bază militară. Nu eram considerați prizonieri, cum eram deja când ne-au luat nemții. Nemții ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de zile, profesor universitar În Canada, Au fost În Elveția, unde nu au avut o viață foarte ușoară, dar care nu se compară, bineînțeles, cu lagărele de concentrare din Germania. - Ce s-a Întâmplat cu oamenii care se aflau În detașamentele de muncă? - Au avut destine foarte variate: unii au murit pur și simplu și s-a rezolvat problema; unii au fost deportați, dar mai târziu, și n-au ajuns la Auschwitz, ci direct la Dachau, unii chiar și În alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
veneau. Așa că nimeni nu știa exact câți au fost. Și am trăit aici bine mersi exact În condițiile de Auschwitz, numai că În loc de Dorrgemuse se dădea ceva tot cu sfeclă, dar avea și ceva cartofi. - Dar nu ați fost În detașamente de muncă? - Nu, nu există. Acolo nu se lucra. Pe 27, 28 sau 25, nu aș putea să spun, „Alle Juden antreten”, „toți evreii să se Încoloneze”. Eram Încolonați Într-un transport de 2.000 de evrei. O parte dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de salariați dați afară din întreprinderi. Mulți au condamnat și condamnă, pe bună dreptate, mineriadele. Indiferent de mobilurile politice, că au fost chemați, că au fost folosiți - justiția va stabili vinovățiile -, indiferent de ce se spune, se uită un lucru: acel detașament al clasei muncitoare a fost învățat să fie o forță, să conducă, să hotărască, și, văzându-se dat deoparte, s-a manifestat violent, în forme specifice. Când Victor Ciorbea, fost prim-ministru, cel cu „reforma pe pâine” într-o guvernare
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a debarcat pe Radu Vasile, intrat și el, alături de Ciorbea și toată șleahta, în lada cu vechituri a istoriei, ar fi avut toate șansele să dărâme „regimul Cavaleruluii Tristei Figuri, cel învins de structurile securității”, dacă ar fi primit ajutorul detașamentului muncitoresc de la Brașov. Acum, când îi văd dați afară, cu fabrica închisă, umiliți, prostiți, învrăjbiți, mințiți de liderii sindicali, cu greu văd în ei fosta clasă muncitoare conducătoare. Sau împlinit anul trecut sau se împlinesc anul acesta 60 de ani
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la paza drumurilor din deșert contra piraților beduini. După aceasta am fost îmbarcați pentru Vietnam. Acolo, după o perioadă de carantină pentru adaptare, clima fiind subtropicală, cei care se adaptau erau înregimentați, ceilalți returnați. Acolo am făcut parte dintr-un detașament care avea misiunea de curățire în spatele frontului. Apoi am căzut prizonier împreună cu cei șase români, în urma unei contraofensive. Într-un an de prizonierat în condiții foarte grele, dintr-o mie de persoane mai mult de jumătate au murit. Noi am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
erau sub influența studentului anarhist Rashal și a prietenei acestuia. Rashal venise de la St. Petersburg, unde se făcuse remarcat prin aruncarea mai multor ofițeri de marină ruși în cazanele unei nave de război și fierberea lor de vii79. În fruntea detașamentului său, colonelul Gheorghe Rascoviceanu, un ofițer român plin de hotărîre, l-a salvat pe generalul Șcerbacev, comandantul "Frontului Ruso-Român" de la "arestare" (ucidere cu sînge rece)80. Pe Iorga l-a alarmat știrea adusă de Buzdugan. Elementele acestea anarhiste erau mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]