2,113 matches
-
nimic nu este definitiv, iar universul matricial, unica realitate, aceea placentară, încă nu s-au coagulat în entități recognoscibile și stabile. în această viziune, regnurile sunt consubstanțiale, jubilația și coșmarul au un unic trup, iar interiorul se exteriorizează și își devoră, simultan cu o nouă înmugurire, fragilul său corp de circumstanță. III. Inocență și sancțiune în mod cert, există în aceste reprezentări, în această fabulație sincretică și în nenumăratele introspecții personificate, atît capacitatea de uimire și de fascinație a unei naturi
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
premisa viziunii plastice și perspectiva morală rămân aceleași: incapacitatea fixării în norme, a gîndirii în rețetă, a existenței în coduri prestabilite. Chiar dacă o anumită soluție plastică este consecința directă a unui impact cultural, de pildă lucrarea Fructul care m-a devorat era mama mea, creație de certă aluzie psihanalitică, perspectiva construcției rămîne în continuare genuină, marcată evident de percepțiile copilăriei, și împinge decis într-un plan secund întregul eșafodaj conceptual și savant. Acest orizont infantil-arhaic, în care copilăria individuală, copilăria speciei
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
de naiv încât să uite umilința. Pentru politicienii români, evenimentele istorice sunt cu atât mai bune de morfolit între gingiile vampirice cu cât sunt mai îndepărtate. Cazul ideal ar fi fost Burebista. Dar, din păcate pentru pesedei, acela a fost devorat de Ceaușescu. În aceste condiții, e bun și Ștefan, iar în viitor vor fi resuscitați și Iancu, și Tudor, și Bălcescu, dacă împrejuăririle o vor cere. Ba chiar - nu mă sfiesc s-o spun - în tragica eventualitate a dispariției sale
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este într-adevăr un efort copleșitor pentru cineva care vrea cu tot dinadinsul să citească și să înțeleagă mersul sau pasul pe loc al literaturii. Deși foiletonul invită mai mult
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
a trece prin ele. Mai mult, cu ajutorul Portalului de Proză, un aparat inventat de un geniu blând și împrăștiat, el poate călători în lumea ficțională a oricărui roman sau poem (cu condiția ca, mai-nainte, moliile de carte, să fi „devorat” conținutul cărții, adică să-l fi stocat în memoriile lor electronice) de unde răpește personaje pe care le aduce în lumea noastră, a cititorilor, și le omoară. Deocamdată s-a limitat la domnul Quaverley, un personaj minor din Martin Chuzzlewit, dar
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
absolvit de matinee. Și, uite că n-am fost. Vorba romanului: de ce ți-e frică, nu scapi. Aidoma unui orb am întins mîna neștiind dincotro va veni salvarea sau osînda. Dar ce salvare poate fi aceea cînd, gonind leii, ești devorat de hiene? Sau cum se justifică osînda care te face să nu mai înțelegi nimic? A înțelege înseamnă în primul rînd a te apropia. Iar apropierea este posibilă doar atunci cînd ești în stare să te miri. O groază de
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
căsătorie, celebrarea Paștelui sau a Crăciunului. Peste tot timpul era bine marcat, fiecare cartier avându-și ceasul său public. În ultimul timp însă se pare că moda ceasurilor a căzut în desuetudine. Rând pe rând, vremea le-a înfrânt, timpul devorându-și măsura precum zeul său, Cronos, copii. A rămas ultimul de veghe ceasul din fața Operei, un bătrân cu mintea ușor rătăcită, fiecare față a sa arătând altă oră. Un bătrân care se pare că nu mai interesează pe nimeni, deși
Agenda2004-35-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282802_a_284131]
-
împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E ca si cum un leu ar devora puii din specia să, care nu-i aparțin, spre a procrea alții (Ortega y Gasset: "sufletul liric atacă lucrurile naturale, le hrănește sau le ucide"). "Ucigaș" al lucrurilor naturale, poetul nostru propune neistovit altele, cu forța unei stihii în suflul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
al acțiunii; filmare insistentă a lui Rizea, infiltrare prin monolog interior pentru smulgerea gândurilor personajului, în care mijește gândul revoltei (procedeu nespecific prozei lui Petru Dumitriu); b) schimbarea planului, cu focalizare asupra conacului Dobrunu; apariția celor trei femei, care se devoră între ele cu ferocitate; surprinderea (excelentă) a relației încordate de pândă și sadism; apariția arendașului care le comunică acțiunea țăranilor (comunicare cu primul plan), urmărirea atentă a nașterii gândului ascuns al Elenei de a nu o mai aștepta pe Eleonora
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
penal/ cuvântului de pe raftul de jos./ Vei incinera anotimpul,/ plătind un preț dublu/ tăcerii din silabă."; " Pericol de abdicare/ a ploii de la silaba/ din tăcere, audiind același martor,/ conjugând versul."; " Vei întocmi raport silabei,/ dedublând rima ultimei scoici. Aceeași sete devorând/ înserarea, descătușând clipa/ înainte de verb./ Citând ploaia,/ justificând stânca,/ vei adormi a doua lacrimă."; "Semnând declarația/ de dependența a zborului/ unei alte păsări,/ vei concedia amurgul,/ peste mareea din palma/ ultimului anotimp."; " Dedic neliniștea/ unui anotimp,/ întocmind sentința/ ultimului amurg
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
îl determină să fie mai atent cu sine decât cu ceilalți. Și mă prevalez, culmea, de o constatare a Simonei Sora: atunci când comentează, aprins, marile corespondențe (ale lui Eminescu, Cioran sau, mai recent, Caragiale), Dan C. Mihăilescu ajunge să le devoreze cu o patimă care e mai mult a destinatarului decât a cercetătorului. Citind așa, implicat și portretistic, autoarea acestor „biograffiti” nu face însă anchete morale. Faptul că ține la investigația inclusiv biografică (cele trei capitole ale cărții se și numesc
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
Andrei Moisoiu (Google) Un păianjen și-a devorat prada, în direct la BBC Scoția, acesta țesându-și plasa exact pe camera folosită pentru transmisiunile live. Fără a fi conștient că se află în direct la televizor, păianjenul a atacat insecta care căzuse în plasă, a mâncat-o, apoi
Un păianjen și-a devorat prada în direct la BBC by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21625_a_22950]
-
Felicia Antip Trupul meu n-a fost găsit niciodată. Ars pe plajă? Mâncat de furnici? Devorat de lupi? Răpit de vulturi? Vegheat » și ridicat de vreun suflet pios? îngropat pe ascuns și apoi uitat ca un câine? Să fi venit să mă caute pentru a mă ridica la ceruri golanii pe care i-am pictat deghizați
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
nivelul spațiului convențional, aproape de derizoriu, așa cum nu au imaginat-o George Enescu și libretistul său, Edmond Fleg. Sfinxul - apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor �40 - se străduie a-l devora la propriu pe eroul dramei tăvălindu-l într-un acces de furie și de sexualitate; iar aceasta după ce veghease la propriu, dintr-o parte a scenei, din primul moment al dramei; ...de la nașterea eroului la avatarurile aventuroase ale călătoriilor lui
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
lui Nicolae Breban și Augustin Buzura, a lui Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, a Uniunii Scriitorilor, a Academiei Române, a României literare și a altor valori și prestigii din spațiul culturii. Eu știu că literatura înseamnă competiție, că formele literare se devorează reciproc și că numai unele ies învingătoare, în timp ce altele mor sau sunt reciclate, dar înțeleg să aibă loc doar un război între moduri de a scrie și nu unul între oameni. Mulți dintre contestatari încă nu au o operă, nu
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
mai original. În fine, un interesant și binevenit interviu îi ia Marius Chivu lui Andrei Codrescu, scriitorul american de origine română. Întrebat dacă este la curent cu polemicile intelectualilor români, A.Codrescu mărturisește: "Am un apetit anormal pentru literatura voastră. Devorez revistele și cărțile pe care le primesc și citesc ziarele pe Internet. Polemicile au grade mai mari sau mai mici de importanță pentru mine. Nu prea știu cine sînt mulți dintre combatanți și de ce stîrnesc o vehemență atît de mare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
sale. Dimpotrivă, e un critic acerb al compatrioților săi atunci cînd are motive s-o facă: "Care este zestrea, dar și povara misiunii pe care o are de purtat națiunea noastră în contextul european? O națiune în marasm, care-și devorează propriul trup, poate fiindcă se retrage conștiința solidarității. Sleire demogafică, haos social, impas economic, stagnare culturală, dezorientare sunt trăsături care caracterizează spiritul eladic. Nu există astăzi în Grecia un simț al scopului, al ierarhizării, al priorităților. Cine suntem, încotro ne
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
a fi crudă, Veronica cea asemănătoare zeilor din vechiul Olimp nu era nici bună, nici rea, și, ca orice ființă combativă aparținînd unei elite, era lipsită de milă, vindicativă și predispusă la iremediabile pasiuni. Era călugărița, manta religioasă care-și devorează dragostea din exigență biologică de absolut.
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
căci acolo sunt prinse cel mai adesea păsările. Dacă vă lipsesc aripile, luați-le pe ale altora și veți ajunge la țintă; cel mai bun luminator e cel mai de sus6. Fiți precum struții care înghit pietre fierbinți, ca șerpii devorând oasele cele mai tari, ca salamandrele care se aruncă în foc, ca liliecii care nu se arată ziua; într-adevăr, uimitoare pasăre e liliacul!7 Frați întru adevăr, omul cel mai bogat e acela ce merge spre ziua de mâine
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
de scafandri, după ce a stat 60 de ore pe fundul apei, la 30 de metri adâncime. Experiența a fost una traumatizantă, dat fiind că în tot acest interval, singur pe epavă, supraviețuitorul auzea în permanență zgomotul produs de peștii care devorau cadavrele colegilor săi de echipaj. Harrison Okene, un bucătar nigerian în vârstă de 29 de ani, a plecat pe mare alături de alți 11 membri ai echipajului. Acesta era la toaletă când vasul, aflat în dificultate, a început să se clatine
Cum arată bărbatul care a supraviețuit 60 de ore sub apă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64060_a_65385]
-
ori trivializa. Cele câteva (deloc puține) antologii care-au apărut totuși în ultimele decenii sunt de o tristă ineficiență. Un semn al inflației. Cu ele cu tot, Ivănescu rămâne și astăzi un nume vag în conștiința cititorilor ocazionali de poezie. Devorate de „fanii” poetului și doar răsfoite inerțial de „civili”, acestea glosează, în fapt, pe marginea propriei neputințe. Excepții există, bineînțeles, dar sunt neglijabile cantitativ. O descriere interesantă a fenomenului oferă tot Al. Cistelecan într-un studiu mai amplu (acesta, de la
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
s-a uitat urât la ei, și mamei lor, când o să le ceară să ducă gunoiul, și... tuturor. Poate chiar lui Mircea Badea îi vor vorbi așa, într-o bună zi, ca în legenda cu învățăcelul care ajunge să-și devoreze maestrul", susține Simona Tache pe blogul personal. Vezi mai jos discuția dintre Badea și Simona Tache:
Simona Tache îl pârăşte pe Mircea Badea pentru comentarii pe Twitter () [Corola-journal/Journalistic/22666_a_23991]
-
dacă vrea să fie filantrop, este forțat să rămână fiscal ; și dacă renunță la fiscalitate, trebuie să renunțe și la filantropie. Căci două promisiuni se împiedică întotdeauna și în mod necesar una de alta. A uza de credit, adică a devora viitorul, este un mijloc actual de a le concilia ; se încearcă a se face puțin bine în prezent în schimbul a mult rău în viitor. Dar acest procedeu evocă spectrul bancrutei care alungă creditul. Ce e deci de făcut ? Atunci statul
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
cu un jurnal al trecutului, prin care Doris Lessing demonstrează că prezentul pierde tocmai din cauza greșelilor trecute. Eroii Desperado plătesc prețul acestei iubiri pentru trecut. Pacientul Englez (Michael Ondaatje) ori Midnight's Children (Salman Rushdie) dezvăluie cealaltă față procesului: trecutul devoră prezentul, trăiește prin el. La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele oamenilor. Ea azvârle ăncolo și ăncoace actele de proprietate, ași trimite amanții la cămătari, ea devora dotele, ruinează orfanii, dărâma vechile castele, inspirând și chiar și săvârșind crime; dar..." Toată lumea ăncremeneste, pregătită să asculte urmărea... "- Dar, - reia d'Arthez - cu o ușurință batjocoritoare, doamna prințesa de Cardignan are asupra bărbaților un avantaj; când ați pui an
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]