3,976 matches
-
de bun? Tu ce-ai fi făcut în locul meu? - Așadar, asta era? se întristă copilul. Mă temeam eu... - Asta era, bolborosi Cârpenișteanu, aproape dându-și duhul. Asta era, acum ești mulțumit? - Departe de a fi mulțumit... Pentru că acum m-ați dezamăgit profund, domnule Cârpenișteanu... Pentru mine erați un idol... Cel prăbușit făcu ochii mari. - Dar acum... continuă Elefterie. Acum nici nu mai poate fi vorba... - Asta nu știam... bâigui Cârpenișteanu, de jos, abia acum înțelegând că tot ceea ce făcuse era greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dori fata respectivă (deși știam că peste o zi o să-mi pară rău) -, de data aceasta, expediind-o pe Zinocika, n-am simțit decât ciudă. Mi-era ciudă pentru că în cameră, dincolo de paravan, Zinocika cea îmbolnăvită de mine m-a dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privească de sus la oameni, o face doar pentru a admira o dată în plus măreția veacului nostru atât de inventiv. La sfârșit, ieșea la lecție Burkeviț căruia i se punea aceeași întrebare ca și celorlalți doi. La primele cuvinte, Burkeviț dezamăgea. Parcă prea sec își pregătea traseul propriului discurs, prea sec pentru urechile noastre răsfățate de turuitul perfect al lui Stein. Dar când, după câteva fraze, colegul nostru se referea în treacăt la un detaliu neînsemnat din viața epocii despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul e un lucru îngrozitor, pe moment el este necesar și că, dacă un chirurg care face o operație se simte dezamăgit de puterea medicinei, asta nu-i dă dreptul să nu termine operația, să plece și să-și lase bolnavul în voia sorții. Mai erau unii care credeau că, deși războiul ne este impus și că prestigiul unui mare stat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fuma), o pungă de mătase de unde a extras o hârtie nou-nouță, foșnitoare, de o sută de ruble. „Oare mi-o dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine însumi. Parcă abia atunci am înțeles că bunătatea pe care ți-o arată un ticălos te poate dezamăgi ca și ticăloșia săvârșită de un om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dă?“ mă gândeam eu - și straniu, deși banii îmi erau foarte necesari, am simțit mai mult ca oricând cât mă dezamăgesc pe mine însumi. Parcă abia atunci am înțeles că bunătatea pe care ți-o arată un ticălos te poate dezamăgi ca și ticăloșia săvârșită de un om cu idealuri mari. Dar Stein nu mi-a dat banii. „Asta-i tot ce am, a spus el, arătând cu bărbia spre hârtia de o sută de ruble. Dacă aș fi avut mărunțiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
scoase o foaie de hârtie împăturită în patru. Nu, îl întrerupse inspectorul, până nu o termini nu vreau să mă uit. Când o închei stăm de vorbă. Doar așa ne-am înțeles, ai uitat? Rămas cu lista în mână și dezamăgit de faptul că inspectorul nu vrea să vadă ce scrisese el acolo, agentul Vasilică se lăsa când pe un picior când pe celălalt. Lui Cristi i se făcu milă de el. Lista aceasta este ca un fel de test pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
detaliile și să tragi o concluzie. Numai în filme, polițistul se uită la locul faptei și, după ce fumează o țigară, a și aflat cine e autorul faptei. Bine, rosti Ileana, ce facem mai departe? Îmi pare rău dacă te-am dezamăgit, ridică inspectorul din umeri, dar îți atrag atenția că tu ai insistat să vii cu mine. Nu m-am plâns. Am întrebat numai ce facem mai departe. Mergem în pădure, aruncăm o privire și acolo, spuse Cristi, pornind spre liziera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu au lăsat nici un capăt de sfoară la vedere. Numai cu un cuțit cred că ar putea fi desfăcut. În regulă, hai acum să ne uităm la tine! Nu își pusese prea mari speranțe în încercarea sa, însă era dezamăgit. Nu credea nici că legăturile lui Pop erau mai slabe dar trebuia să verifice. Bătrânul se străduia să se ridice. Din cauza vârstei, dar și a dimensiunilor sale, era destul de dificil. Ar fi vrut să-l ajute, dar nu putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de zile va refuza să meargă În concediu la mare, cînd toată lumea de la noi se ducea, fie prin sindicat, fie prin agenții turistice, În stațiunile de pe litoral. În Împotrivirea asta a lui Îi simțeai teama ciudată de a nu fi dezamăgit, de parcă Întîlnirea directă cu marea Îi putea nărui acea viziune Îndepărtată care l-a iluminat În douăzeci și opt aprilie treizeci și cinci, cînd a privit pentru prima oară În viață, În depărtare, În zorii zilei, albastrul azuriu al Adriaticei. Și toate pretextele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din desenele tatei. M-am apucat, cu mîinile tremurînde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-am zis, pînă și ei pot greși. Apoi, terminînd de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
profesoară era frumoasă, tînără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei - de bună seamă că se gîndeau și la asta -, cum să-i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu-și dezamăgească mama, care-n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă-mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N-or să-i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu-și dezamăgească mama, care-n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă-mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N-or să-i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile. Erau niște copilării, care totuși ar fi durut-o pe mama. Dar În ce-o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pîine farfuria? Ce sens avea? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care se evaporase treptat Începînd cu zorii acelei dimineți cînd tata mă dusese să vizitez Cimitirul Cărților Uitate. Într-o zi, tata a descoperit că Îi dăruisem Clarei cartea lui Carax și a avut un acces de mînie. — M-ai dezamăgit, Daniel, Îmi spuse. CÎnd te-am dus În locul secret, ți-am spus că acea carte pe care o vei alege era ceva deosebit, că urma să o adopți și că trebuia să-ți asumi răspunderea pentru ea. Atunci aveam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că a scăpat prin disocierea de clasa muncitoare; de îndată ce cadrele nu-și vor mai revendica apartenența de clasă, muncitorii vor fi sărăciți, funcționarii vor fi hărțuiți, familiile vor rămâne fără alocații, proprietarii vor fi înglodați în datorii, consumatorii vor fi dezamăgiți, clienții vor fi revoltați, minoritățile vor fi frustrate, credincioșii revoltați vor clama insondabilitatea singurătății lor, vor fi denunțate enormitatea nedreptăților, violența inegalităților și dezintegrarea comunității. Concentrarea populațiilor în orașe va determina aici nevoi tot mai mari de servicii de salubritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
intenția oamenilor care votaseră în alb nu era aceea de a doborî sistemul și a lua puterea, că, de altfel, n-ar ști ce să facă după aceea cu ea, că dacă au votat cum au votat era pentru că erau dezamăgiți și nu găseau altă modalitate de a da să se înțeleagă odată până unde ajungea dezamăgirea, că ar fi putut face o revoluție, dar cu siguranță ar muri mulți oameni și asta nu voiau, că toată viața, răbdători, se duseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la revânzarea tabloului la licitație. Poate că forța și originalitatea lui Charles Strickland nu ar fi suferit această răsturnare a balanței dacă remarcabila apetență mito-poetică a omenirii n-ar fi dat la o parte cu enervare o poveste care-i dezamăgea toată pofta ei de extraordinar. Curând după aceea, Dr. Weitbrecht-Rotholz a produs opera care a potolit în sfârșit toate îndoielile iubitorilor de artă. Dr. Weitbrecht-Rotholz aparține acelei școli de istorici care cred că natura omenească e nu doar cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la orice pentru a face posibil divorțul. — Cum adică, să-i redau libertatea? Nu cred că are nevoie de ea. S-a gândit doar că ar fi mai convenabil pentru dumneata. Dna Strickland dădu enervată din umeri. Parcă m-a dezamăgit puțin. Pe atunci mă așteptam mult mai mult decât astăzi ca oamenii să gândească cu toții la fel. Și m-am supărat văzând atâta spirit de vendetă la o femeie așa de fermecătoare. Nu-mi puteam da seama cât de diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bănuiesc că atitudinea lor i se părea banală. Când Stroeve a ținut un discurs interminabil despre măreția lui Monet, Strickland a zis: „Îl prefer pe Winterhalter“, dar presupun că a spus-o doar ca să-l enerveze. Și a reușit. Sunt dezamăgit că nu izbutesc să reproduc nici un fel de extravaganță a opiniilor lui despre maeștrii clasici. Erau atâtea lucruri ciudate în caracterul lui încât simt că portretul ar fi complet dacă părerile sale ar fi fost scandaloase. Simt nevoia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am crezut că n-o să-mi mai revin niciodată. Dar abia când m-am măritat cu George Rainey am știut ce am pierdut. Niciodată nu poți ști cum e un bărbat până când nu trăiești cu el. Nici unul nu m-a dezamăgit mai rău decât George Rainey. Era și el chipeș și cu o ținută frumoasă. Aproape la fel de înalt ca Johnson, și părea destul de voinic. Dar totul era numai o chestie de suprafață. Nu bea niciodată, niciodată n-a ridicat mâna asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dante desprinse dispozitivul de fixare, aruncând o privire Înăuntru. Acolo era doar o plită mică, ecranată În partea dinapoi de o parabolă care pesemne că avea funcția de a concentra lumina spre ferestruică. Se Întoarse către Arrigo cu o expresie dezamăgită În privire. - Nu mi se pare prea diferit de oricare alt felinar, observă el. Lăsând, poate, la o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
banul ca să afle dacă geniul acela era prea mare sau prea mic pentru ei. Cu destul dispreț, Amory Îi cam evita pe profesorii populari, care-și regalau admiratorii seară de seară cu poante facile și păhărele de Chartreuse. L-a dezamăgit, de asemenea, aerul de nesiguranță generală asociat oricărui subiect legat de temperamentul pedant. Opiniile și le-a formulat Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă găsesc vreun mijloc de apărare comun. — Bine, dar care-i ideea? — O, cluburile aruncă o lumină nefavorabilă asupra democrației princetoniene, costă prea scump, consumă timp - argumentele obișnuite, pe care le auzi de obicei de la studenții din anul al doilea dezamăgiți că n-au fost acceptați ca membri. Și Woodrow credea că ar trebui abolite. Dar acuma se Întâmplă pe bune? — Absolut. Cred că răzmerița va reuși. Naiba s-o ia! Te rog să-mi explici mai amănunțit. — Ei bine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
voința de a crește și de a-și Însuși cunoștințe, credința nemărginită În caracterul inepuizabil al dragostei romantice, curajul și onestitatea ei definitorii - aceste calități nu sunt semne de răsfăț. Educația tuturor femeilor frumoase Înseamnă cunoașterea bărbatului. ROSALIND a fost dezamăgită de bărbat după bărbat, luați individual, dar are Încredere deplină În genul masculin. Detestă femeile. Ele reprezintă atribute pe care simte că le posedă și ea și le disprețuiește - răutate incipientă, Înfumurare, lașitate, predispoziția spre Înșelătorii mărunte. O dată a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]