1,915 matches
-
pe Charlotte dacă are ceva împotrivă. — Firește, spun, ușor luată prin surprindere. — Rămâi numai o secundă pe fir, te rog. O sun chiar acum. Închide, lăsându-mă să aștept. Aștept, ascultând muzica ușor metalică de clavecin, încercând să nu fiu dezamăgită. Doar nu mă așteptam să zică imediat da. Evident că trebuie să ceară acordul prietenei lui. În cele din urmă, Guy revine la telefon. — Samantha, nu prea cred că se poate. Nu-mi vine să cred ce aud. — Aha. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lui Nathaniel citesc stupefacția. Cumva, nu pare chiar atât de impresionat pe cât credeam că o să fie. — Păi... pe-aici pe la noi o luăm un pic mai încet, zice în cele din urmă. Am înțeles, spun, făcând eforturi să nu par dezamăgită. Ce vrea să spună ? Că are vreo problemă sau ceva de genul ăsta ? Ăă... păi... sunt sigură... bâigui confuză. N-ar fi trebuit să încep fraza asta. Se uită din nou la ceas. Trebuie s-o șterg. Diseară plec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că secretele mele sînt mai puțin importante decît ale tale ? Crezi că faptul că mi le-ai strigat În gura mare pe un post de televiziune e mai puțin jignitor, dacă-mi spui asta ? Tremur din tot corpul, furioasă și dezamăgită. Bănuiesc că asta are de-a face cu faptul că tu ești un om megaimportant, iar eu... cum ai zis că sînt, Jack ? Lacrimile Îmi Încețoșează privirea. „O fată-care-n-are-nimic-special.“ O fată obișnuită, care-n-are-nimic-special! Jack se crispează și văd că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
neo‑conservative? A mugged liberal! Neo‑conservatorul este așadar un „liberal tâlhărit”, ceea ce se traduce În continuare astfel: un om de stânga care‑și abandonează convingerile când dă de greu. De fapt, mulți neo‑conservatori proeminenți sunt chiar foști democrați dezamăgiți: Norman Podhoretz, redactorul‑șef, timp de aproape patru decenii, al revistei Commentary - omoloaga transatlantică a parizienei Commentaire -, care și‑a Început lunga carieră de intelectual public (o specie aproape exclusiv new‑yorkeză) la Partisan Review, alături de „liberali” faimoși ca Lionel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Nelămurit.) E cam confuz, știți... Cred totuși că de patru-patru. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-și retragă mâinile.): Da, se poate... Dar eu... sunt împotriva acestor, acestor, cifre... împotriva tuturor cifrelor! CASIERUL: Rău faceți, domnule, că nu încercați. (Îl eliberează, dezamăgit.) Zarul nu minte niciodată. El definește întotdeauna, perfect, omul... Jucătorul... Ar trebui să aveți mai multă încredere... în zar. V-ați putea cunoaște mai bine, propria dumneavoastră ființă... v-ar apare mai clară, mai conturată... cu toate gândurile, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploii, suntem tentați... să călătorim. Asta-i tot. (Cei doi ascultă, extaziați; ȘEFUL GĂRII s-a ridicat și el ușor și soarbe cuvintele CĂLĂTORULUI.) CASIERUL (Așteptând câteva secunde, în speranța că vor urma și alte detalii.): Asta-i tot? HAMALUL (Dezamăgit.): Nu se poate! CASIERUL (Rugător, jalnic.): Mai spuneți, domnule... Mai spuneți... HAMALUL (Ținându-i isonul.): Zău... Nu se poate să fie numai atât... CASIERUL: Poate vă mai amintiți ceva... HAMALUL: Spuneți... că noi vă ascultăm... N-o să scoatem o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că ai. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut niciodată. IOANA: Ba l-ai văzut. Dar l-ai uitat. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu l-am văzut. IOANA: L-ai văzut în somn. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu nu dorm niciodată. IOANA (Dezamăgită.): Nu? Ce păcat... Atunci e un înger rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Sunt și îngeri răi? IOANA: Daaa... Și al meu este rău. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: De unde știi? IOANA: L-am rugat o dată, când eram mică, să mă ajute cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu ajunge să răspundă la telefon decât atunci când orice om normal aflat la celălalt capăt al firului ar pierde orice speranță. ─ Aurora? Nu ne-am auzit de mult. Mă bucur că ai sunat. ─ Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
facultate de relații publice: manager al unei mari firme, înalt funcționar de stat, creator de imagine, PR-ist cu mapă de piele și taior șic. În aceste tablouri lucrate succint se vedeau autoritare, dominante, stăpâne pe propria viață și niciodată dezamăgite. Singurul scop al acestor fantome ale viitorului era să ridice fruntea tot mai sus, să creeze valori, să inspire. Comunicarea și relațiile publice sunt cuvintele cheie ale secolului XXI. Cursurile începură într-un amfiteatru larg, cu bănci galbene, printre fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să ți se reverse părul ca într-o scena din aia din Flashdance, și tu ți l-ai prins. Cred că și Philip Cantley e la fel de dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era puțin mai greu, mai ales pentru că, practic, rolurile lor erau interșanjabile. Fisher mi s-a părut mult mai bun decât Paul, cel care-l juca pe Lisandru. Acesta din urmă avea tendința să pară fals și se arătase vizibil dezamăgit când i se spuse că Tabitha nu o va mai juca pe Hermia. Tabitha își dădea și ea aere; se potriviseră perfect ca stil. Cam după o oră am ieșit și m-am ghemuit pe bancă, desenând schițe pentru mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dată când am văzut-o. — Presupun că n-a dispărut nimeni cât timp a stat circul în oraș, nu? zisei eu pe tonul cel mai obișnuit posibil, date fiind circumstanțele. — Din câte îmi aduc aminte eu, nu, zise Margery, cam dezamăgită. Dar în jurul circului sunt întotdeauna atât de mulți oameni.. adăugă ea cu speranță în glas. Îmi dădui seama că, din punctul ei de vedere, asta ar fi soluția perfectă. — Bez era destul de apropiat de ei, continuă ea. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmi dau seama că nu mai e atât de amuzant. Am trecut și eu prin vremuri de perversitate polimorfă, adăugă el, aparent doar cu titlu informativ, dar prefer de o mie de ori mai mult fetele. Sper că nu ești dezamăgită. Acum era exact în fața mea, fără a părea prea jenat de faptul că era gol. Și eu folosisem tehnica asta, dar era prima dată când eu eram victima. Nu prea te așteptai la așa ceva din partea unui bărbat. Dar apoi, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
În ciuda cadavrelor de la subsol. Nu cred că ar fi într-atât de superstițioasă încât să refuze rolul, ce zici? Și asta nu e tot - ia ghici cine o joacă pe Christina? — Hazel, zisei eu; punct ochit, punct lovit. Hugo păru dezamăgit. — Știai deja? Nu, dar l-am auzit pe Ben vorbind de ea. Zicea că e foarte bună. Și cred că, până la urmă el a făcut întreaga distribuție. — Ben? Ah, ăsta-i mâna dreaptă cea puternică a lui Philip, nu? Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să recunosc că manevra era foarte reușită, dacă nu știai deja că are pulpe groase. I-au oferit ei postul? zise Hugo, cu scepticism. Cred că nu i-au cerut decât să vină la un interviu. —A, da? Helen părea dezamăgită. —Eu am crezut că i l-au oferit... —Nu-i bine să crezi în telefonul fără fir, zise Hugo. E uimitor cum sunt distorsionate lucrurile astea până când se ajunge la a cincisprezecea persoană. — De fapt, mie mi-a spus Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poată consola; avea nevoie să se conteze pe ea. Sau poate nu dorea s-o consoleze decât pe Violet. Oricum, n-am fost niciodată de părere că un asemenea nărav ar trebui încurajat. A, da, zise Sophie din nou, părând dezamăgită. Și-a înclinat capul, la nouăzeci de grade, ca o floare care cere să i se dea apă. Mi-au plăcut foarte mult costumele pe care le-ai făcut pentru Vis, zise Janey, din politețe. —Chiar așa? Sophie își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oftă Hugo. Asta da indiciu! — Totuși, era alb, declară Violet. Sunt destul de sigură. Era cam întuneric, dar cred că aș fi observat dacă ar fi fost de culoare, după mână. Din păcate, asta nu ne ajută prea mult, făcu Hugo, dezamăgit. Poți să fii sigură că n-a fost Fisher, care e destul de închis la culoare, dar mă îndoiesc că ai fi putut face diferența între mine și Ranjit, de exemplu, aici jos, fără luminile aprinse. Da, pentru asta n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau de a-și modifica În vreun fel mersul pentru a le da ocazia să-și facă fotografii. Din cauza asta, era convins că trupul, spatele, fața, cotul său apăreau În sute de fotografii și filmări; Îi examina uneori pe germanii dezamăgiți, uitându-se, În timpul ravagiilor unei furtuni venite de pe Marea Nordului, la filmările din timpul verii, În care urmăreau un italian plin de determinare, Într-un costum negru pășea În fața lui Tante Gerda sau Onkel Fritz, blocând chiar doar și pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
posibil să fi fost „pasta“ ori „posta“. — Altceva? — Nu, domnule. Doar atât. Apoi a Închis. — Cum a părut? Băiatul se gândi la asta o vreme și-n cele din urmă răspunse: — N-a părut Într-un fel anume, domnule. Doar dezamăgită că nu erați aici, aș spune. — Bine. Dacă mai sună, transfer-o la mine sau la Rossi. El vorbește engleza. Da, domnule, spuse tânărul. Când Brunetti se Întoarse să părăsească Încăperea, tentația se dovedi irezistibilă și tânărul sări În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să afișeze un Început de Înțelegere. Atunci, chiar a fost el cel pe care l-am văzut În noaptea aceea? — Da, l-ați văzut. — Asta Înseamnă că voi primi Înapoi tablourile curând? — Nu. — A, păcat. Soția mea va fi foarte dezamăgită. — Am găsit dovezi că a avut legătură cu o altă crimă. — Adevărat? Ce crimă? — Uciderea soldatului american. — Dumneata și vice-questore-le Patta trebuie să fiți mulțumiți, să puteți rezolva și crima aceea. — Vice-questore-le este. Iar dumneata nu ești? De ce, commissario? — Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sustragi, ajunge să-l privești, simți cum ești o parte din realitate ce se pierde în imaginar, infern dureros de dulce. Vara a apus, focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți de o nostalgie ce vă e poate bizară, dar nu și mie. O melodie începe să răsune încet, îmi ascund tristețea... Sau sunt doar
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
demisia. Șefa de la Resurse Umane a măsurat-o pe Alice din cap până-n picioare cu niște ochi pe jumătate deschiși, mărginiți de gene dese. Era o tipă acră, cu pielea fleșcăită, la vreo patruzeci de ani, cu un aer vizibil dezamăgit. Alice știa că, în clipa aia, tipa era dezamăgită de ea. Dar nu la fel de dezamăgită ca Brant, atunci când acesta realizase că el avea să susțină cazul Hardwick la tribunal. —E mare păcat că pleci, a spus cântând vocalele șefa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niște ochi pe jumătate deschiși, mărginiți de gene dese. Era o tipă acră, cu pielea fleșcăită, la vreo patruzeci de ani, cu un aer vizibil dezamăgit. Alice știa că, în clipa aia, tipa era dezamăgită de ea. Dar nu la fel de dezamăgită ca Brant, atunci când acesta realizase că el avea să susțină cazul Hardwick la tribunal. —E mare păcat că pleci, a spus cântând vocalele șefa de la Resurse Umane. Aici erai destinată pentru lucruri mărețe. Cel mai tânăr șef din departamentul juridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un ecou domnul Duffield. Dar copila nu e de religie anglicană? —De fapt, i-a explicat Alice cu blândețe, când am completat rubrica referitoare la religia Rosei de pe formularul de la spital, nu am trecut credința anglicană. —A! Cu toate că era evident dezamăgită, mama lui Alice se străduia să pară veselă și interesată. Și-atunci ce ați trecut? —Păgână, a spus Jake cu mândrie. Mama lui Alice s-a înecat. Tatăl ei a clipit nedumerit. Conversația a trecut la subiectul vreme, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult cum îi stă așa, naturală, Alice nu mai văzuse de ce să se mai deranjeze să-și picteze întreaga mască de război. — Hugo, a zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]