1,677 matches
-
cade. Cabinetul e dat în {EminescuOpX 341} judecată și o sumă de oameni însemnați sânt escluși prin împrejurarea aceasta de la controlul vieții publice și atacați personal într-un mod atât de meschin, de tâlhăresc și de cinic încît îi apucă dezgustul de afacerile publice. Aceste momente le folosește d. Brătianu pentru ca, neprevegheat de nimeni, să plece la Livadia și să puie acolo la cale planurile sale politice. Convenția cu Rusia se încheie la spatele ministrului oficial de esterne, a d-lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tresări. O femeie de o vârstă incertă o privea îngrijorată. Meditehniciana din serviciul de noapte. Îngrijorarea ei părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi cu dezgust. ― Nu. Am dormit și-așa prea mult. ― Cum dorești. Știi mai bine. Dacă te răzgândești, folosește soneria. Ea întrerupse legătura și ecranul se întunecă. Ripley ridică patul și se rezemă ușor. după care apăsă pe unul dintre numeroasele taste de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
le zică ce vor să audă decât să încerce să-și memoreze faptele. Știi ce cred ei? ― Îmi închipui. Și mușcă din gogoașă. ― Cred că sunt nebună. ― Ești, zise el vesel. Ia o gogoașă. Ciocolată sau frișcă? Ea privi cu dezgust inelul de cocă pe jumătate coaptă pe care i-l întindea. ― Care-i diferența? ― Culoarea. Ea nici nu zâmbi. "Deliberările" nu se prelungiră. N-aveau nici un motiv, se gândi ea așezându-se. Burke își ocupă locul din cealaltă extremitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și cu prezentarea succesivă a materialelor de comparat, de exemplu compararea a două tonuri, a două fragmente muzicale (diferite în ceea ce privește ritmul, melodia sau armonia) etc. și cu stimuli foarte diferiți, fie estetici, fie de o altă coloratură afectivă (de exemplu, dezgust, frică, mânie etc.). În cazul metodei evaluării, subiectului i se prezintă de fiecare dată un singur stimul și i se cere să-l evalueze sau aprecieze cu ajutorul unei scale verbale ori grafice. În acest caz se utilizează o scală verbală
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
îl mustră: - Ne aflăm într-un loc unde e cald. Sau preferai acolo, pe gheață? Enin trecu peste mustrarea lui, fără să se arate însă mulțumit de schimbare. - Cum am ajuns într-un Joc ca acesta? întrebă el, plin de dezgust. Gosseyn zâmbi. - Ei, uite cum stau lucrurile, Enin. Când reușesc să fac saltul acela în spațiu - care e specialitatea mea, după cum știi. Fata copilului, îndreptată spre el, nu oglindea nici o urmă de reproș în legătură cu faptul că ceea ce reușea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
siguranță... acolo, departe: "Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era cunoscut. Se întâmplă ca atunci când realizezi cu întârziere ceea ce ai auzit, dar, deodată, i se păru că ceea ce auzise era "Traada!". Și, la fel de important, avu impresia că trebuie să fi fost numele profesorului împăratului de pe nava Dzan. Mișcarea de dezgust pe care o schiță cu mâna voia să însemne că Dan Lyttle era mai tău decât Traada. Situația părea să solicite o întrebare. - Despre ce era vorba? întrebă Gosseyn. - Nume. - Oh, făcu Gosseyn. - El spune că un scaun nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și în sute de alte carcase pe care le parazita. Împreună deschideam ani și destine, suflete și creiere, le evacuam conținutul ca dintr-o conservă stricată, îl întindeam pe ecranul mânjit de cuvinte, foind de mișcare, apoi îl priveam cu dezgust și discreție. Vina era a lor, a celor care credeau că, dacă își țin viețile după un geam de sticlă, apoi îl scot seara din priză, le au mai protejate decât într-un seif. Nicăieri murdăria umană nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi uzat de ele. Tocmai de-aia păreau plauzibile, decisive (doar eu știam cât lucrasem la ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o nebunie să studiezi atâtea sentimente; plăcerea se-amesteca firesc cu dezgustul. Sufeream de toate maladiile posibile, mai puțin cele fatale. Le desfăceam estetic, ca anemonele colorate din batista lui Maxențiu. Mă pricepeam. Distorsionam adevărul cu măsură, pornind de la ceva real, chiar puțin dureros, și ajungând la catastrofa scontată. Amplificând inteligent, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte de-a face sex). Peste toate, domneau migrenele: subite, violente, ușor de înțeles; mă scoteau din orice încurcătură, simplu și eficient. Le foloseam permanent, inclusiv la telefon: doar erau boala intelectualului. Mă feream în schimb de maladiile murdare. Provocau dezgust și nu-mi aduceau nici un avantaj: ftizia lui Bălcescu și Cârlova mă lăsa rece (ca să fac un joc nepotrivit de cuvinte), iar de nebunia lui Eminescu în ultima fază, când se scărpina incontrolabil la azil, trebuia să fii cinic sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine, așteptând ceva, vinovățiile începeau să crească, așa că i-am zis repede și convins: „La normali, bineînțeles!“ Singura parte din mine care simte curiozitate față de carnea unui bărbat (pentru a o refuza aproape în același timp, din plictiseală, nu din dezgust) se pune-n mișcare doar în fața sculelor formidabile ale negrilor din reviste sau de pe Internet: lungi, curbate, lucioase, desfăcând firesc și-animalic gura prietenului de hârjoneală. Aventurile mele erotice au început deci din mai multe părți în același timp. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
monden ce se afla, avusese nevoie de multă inteligență și perspicacitate), Nastasia Filippovna era în stare să se nenorocească singură, iremediabil și monstruos, apucând drumul Siberiei și al ocnei, doar ca să-și bată joc de omul față de care nutrea un dezgust atât de neomenesc. Afanasi Ivanovici nu făcuse niciodată un secret din faptul că e întrucâtva fricos sau, mai bine zis, conservator în cel mai înalt grad. Dacă ar fi știut, de pildă, că ar fi ucis în fața altarului sau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria acelei „femei umilite și fantastice“ ajunge de-acum până într-un asemenea hal de frenezie, încât preferă să-și exprime de la început dezgustul în refuz, decât să-și consolideze pentru totdeauna situația, ajungând la o măreție inaccesibilă. Însă cel mai rău era că Nastasia Filippovna luase un ascendent teribil față de el. Nu reușea s-o ademenească cu avantaje materiale, unele chiar foarte importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acolo, chiar el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
insistent la acest acoperiș și la aceste raze, răsfrânte pe el; nu-și putea lua ochii de la ele: i se părea că aceste raze sunt noua lui natură, că peste trei minute se va contopi cumva cu ele... Necunoscutul și dezgustul provocate de acel nou, care urma imediat să înceapă, au fost teribile; însă zice că în acel timp n-a fost nimic mai greu pentru el ca gândul necontenit: „Ce bine-ar fi să nu mor! Ce nemărginire ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am avut cine știe ce mustrări de conștiință. Sunt sigur că n-aș mai repeta fapta; credeți sau nu, cum doriți, nu mă interesează. Ei, cam asta-i tot. — Numai că, firește, asta nu-i fapta dumitale cea mai urâtă, spuse cu dezgust Daria Alexeevna. — E un caz psihologic, nu o faptă rea, observă Afanasi Ivanovici. — Dar servitoarea? întrebă Nastasia Filippovna fără să-și ascundă repulsia. — Servitoarea, bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Toate acestea trebuiau bine cumpănite, neapărat; acum era clar că nici la gară nu i se năzărise, că i se întâmplase negreșit ceva real și neapărat legat de toată această neliniște a lui de până atunci. Dar un fel de dezgust invincibil învinse iarăși: nu avea chef să chibzuiască nimic și nu se apucă să chibzuiască; începu să se gândească la cu totul altceva. Se gândi, printre altele, și la faptul că în starea lui epileptică avea un stadiu, aproape de criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
subită... Însă pentru el era prea de-ajuns că s-a pornit și că știa unde se duce: peste câteva clipe se îndepărtase deja de grădină și mergea, aproape fără să-și dea seama pe unde merge. Imediat simți un dezgust îngrozitor și se gândi că îi e aproape imposibil să-și ducă mai departe „ideea subită“. Cu o atenție chinuitor de încordată privea tot ce-i cădea sub ochi, se uita la cer, la Neva. Dădu să intre în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
termine totul dintr-odată. Însă era de-acum în fața hotelului lui... Acest hotel nu-i plăcuse mai înainte, aceste coridoare, toată această clădire, camera lui, toate nu-i plăcuseră de cum le văzuse; de câteva ori în această zi, cu un dezgust deosebit, își amintise că va trebui să se întoarcă aici... „Ce-o fi cu mine? Parcă-s o femeie bolnavă și cred astăzi în toate presimțirile!“ se gândi el cu un zâmbet iritat, oprindu-se în poartă. Un nou val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și apere mama, nu-i așa? Însă reiese că tot el o face de ocară. Iată, prințul vrea să-l ajute pe Burdovski, îi oferă din toată inima delicata sa prietenie, bani, poate e singurul dintre noi care nu simte dezgust față de el - și iată-i stând față în față ca doi dușmani adevărați... Ha-ha... ha! Voi toți îl urâți pe Burdovski pentru că, după părerea voastră, se poartă urât și dizgrațios cu mama lui, nu-i așa? Așa-i? Așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Deci această întâmplare deosebită, pe care am relatat-o atât de amănunțit, a fost cauza faptului că «m-am decis» cu totul. Cu alte cuvinte, decizia definitivă n-a fost favorizată nici de logică, nici de convingerea logică, ci de dezgust. Mi-e imposibil să-mi duc mai departe această viață care ia asemenea forme ciudate, jignitoare pentru mine. Această vedenie m-a înjosit. N-am puterea necesară ca să mă supun unei forțe terifiante ce ia forma unei tarantule. Și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sine, acest băiat de optsprezece ani, secătuit de boală, părea slab ca o frunză tremurătoare, ruptă dintr-un copac; dar, de îndată ce apucă să-i învăluie cu privirea pe cei care-l ascultau - pentru prima oară în decursul ultimei ore -, imediat dezgustul cel mai arogant, cel mai disprețuitor și cel mai jignitor se oglindi în privirea și în zâmbetul lui. Se grăbea cu provocarea. Dar și cei care îl ascultaseră erau plini de furie. Oboseala, vinul, încordarea amplificau indecența și parcă murdăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar, ca un făcut, când trebuia să facă ultimul pas, se dovedea de fiecare dată a fi prea cinstit pentru respectiva faptă extrem de mârșavă. (De altfel, era gata oricând să fie de acord cu o mică faptă mârșavă.) Privea cu dezgust și ură sărăcia și decăderea la care ajunsese familia lui. Chiar și pe maică-sa o trata de sus și cu dispreț, deși înțelegea foarte bine că reputația și caracterul ei reprezentau deocamdată principalul punct de sprijin în cariera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că și-l făcea dușman. Însă prințul nu-l respingea pentru că îl disprețuia, ci pentru că subiectul curiozității lui era delicat. Unele visuri ale sale, până acum câteva zile, prințul le considerase o crimă, iar Lukian Timofeici lua refuzurile prințului drept dezgust și neîncredere, pleca de la el cu inima rănită și, din pricina prințului, nu era gelos numai pe Kolea și Keller, ci chiar și pe propria lui fiică, Vera Lukianovna. Chiar în momentul acela ar fi vrut și ar fi dorit, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu dumneata? Măcar o dată în viață? se supără ea deodată foarte tare, fără să știe de ce și neputându-se stăpâni. — Se poate și te ascult. Sunt foarte bucuros, bâigui prințul. Aglaia tăcu din nou cam un minut și începu cu dezgust vizibil: — N-am vrut să mă contrazic cu ei în privința asta. Uneori nu le poți nicidecum băga mințile în cap. Întotdeauna mi-au displăcut regulile pe care maman le adoptă uneori. De tata nu mai zic nimic, lui n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]