2,118 matches
-
te invit. După o pauză, a spus, părând intrigat: — Dar dacă aș refuza invitația? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Deja m-ai opărit cu cafea fierbinte. M-a privit cu o expresie ciudat de asemănătoare deznădejdii și s-a lăsat o prea lungă tăcere. M-am dezumflat ca un balon și deodată îmi doream cu disperare să plec. —Ai o carte de vizită? m-a întrebat. — Sigur! Știam să recunosc un refuz când îl auzeam. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Janie. Îmi doream sincer s-o fac. Deci de-asta se purtase așa de straniu când îl invitasem în oraș. Nu spusese „Mersi, dar parcă nu“ sau „Hei, sunt măgulit, dar...“. În loc de asta, părea învăluit într-o aură de deznădejde. Și, ce s-a întâmplat? am întrebat furioasă. Sunt încă una din cele cu care ai călcat strâmb? Te așteaptă un alt drum la confesional? — Nu. Nu, nu, nu, deloc! Cam după o lună, când eram la Boston, Janie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și când pedichiurista s-a plâns că n-o să-mi poată face unghiile până când nu încetez să dau din picior. Apoi a venit noaptea de duminică; supraviețuisem unui nou weekend. Dar, în loc de a fi ușurată, am fost cuprinsă de o deznădejde cumplită. Ceva trebuia să se întâmple în curând. Capitolul 29tc " Capitolul 29" S-a întâmplat în cele din urmă. Aidan a apărut în sfârșit. La două săptămâni și jumătate de când mă întorsesem din Irlanda, eram la serviciu, așezată la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
clipă am îndrăznit să articulez speranța mea cea mai profundă - Aidan, ce-ar fi să poată ajunge la tine? Să luăm cu adevărat legătura? Să reușesc să vorbesc cu tine? Gata să izbucnesc în lacrimi de emoție, de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii pe noi, sau pe Buni Walsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în care era un cerc de zece-unsprezece scaune așezate pe podeaua plină de praf și rumeguș. Șovăind, mă întrebam dacă ar trebui să plec. Vreau să spun, cât de dementă era chestia asta? Dar m-a oprit speranța. Speranța și deznădejdea. Ce-i drept, ajunsesem devreme. Foarte devreme. Și bătusem atâta drum până aici, puteam cel puțin să văd dacă mai apare și altcineva. M-am așezat pe o banchetă pe hol și mi-am omorât timpul urmărind ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
uit ce face JJ. —De ce? —Așa. După treizeci de secunde, Garv a revenit. —E bine. Scuze că te-am trezit. —Nu-i nimic. Simțindu-mă puțin stupid, am închis. Cam atât cu Leisl. De îndată ce am închis, m-a cuprins o deznădejde cumplită: simțeam nevoia să vorbesc cu Aidan. Tastând cu furie, am căutat-o pe Neris Hemming pe internet. Avea propria pagină, pe care se aflau literalmente sute de mărturii pline de recunoștință. Erau de asemenea detalii despre cele trei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de Nord. Voi merge, mi-am zis, cu o hotărâre impulsivă. O să-mi iau o zi liberă de la lucru și o să merg cu avionul. Apoi am descoperit că nu mai erau locuri și m-a izbit un nou val de deznădejde. Trebuia să îmi programez o întâlnire personală cu ea, dar am dat clic pe fiecare link până când m-am lămurit că nu exista nici o posibilitate s-o contactez pe site. Aveam nevoie de acel număr de telefon de la Mitch. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru producția noastră, Soarele nu răsare niciodată, și ne-a plăcut cum ai interpretat-o pe Martine. Îmi ofereau rolul! — Nu îndeajuns încât să-ți oferim rolul - ni s-a părut că n-ai reușit să surprinzi cu destulă patimă deznădejdea Martinei. Am rămas cu gura căscată. Ce tupeu! Dacă exista cineva care să cunoască deznădejdea, eu eram aceea. Dar asta n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe Martine. Îmi ofereau rolul! — Nu îndeajuns încât să-ți oferim rolul - ni s-a părut că n-ai reușit să surprinzi cu destulă patimă deznădejdea Martinei. Am rămas cu gura căscată. Ce tupeu! Dacă exista cineva care să cunoască deznădejdea, eu eram aceea. Dar asta n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o altă actriță, dar, dacă nu merge, s-ar putea să te contactăm. Nu-mi dorisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a părut că n-ai reușit să surprinzi cu destulă patimă deznădejdea Martinei. Am rămas cu gura căscată. Ce tupeu! Dacă exista cineva care să cunoască deznădejdea, eu eram aceea. Dar asta n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o altă actriță, dar, dacă nu merge, s-ar putea să te contactăm. Nu-mi dorisem rolul, dar critica lor la adresa deznădejdii mele și faptul că-mi respinseseră fața mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-avea nimic de-a face cu intensitatea deznădejdii mele, era din cauza cicatricei care-mi brăzda fața. — O să alegem o altă actriță, dar, dacă nu merge, s-ar putea să te contactăm. Nu-mi dorisem rolul, dar critica lor la adresa deznădejdii mele și faptul că-mi respinseseră fața mi-au umbrit ziua. Dar când am ajuns acasă, mă aștepta un mail și, deodată, a ieșit soarele de după nori. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Psychic Productions@yahoo.com Re: Neris Hemming Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care ne-am dat seama că mama nu știe să folosească aparatul foto de la telefon. Făcuse poze ținând telefonul invers și aveam o mulțime de prim-planuri minunate cu fusta și brațul ei și jumătate de față. Un moment de deznădejde, crimă și pedeapsă. Chiar am crezut că mă așteaptă răstignirea. M-am gândit să fug din țară și apoi mi-am zis, Ei, ce mama naibii, cât de rău poate fi să fii răstignit? Așa că l-am sunat pe Colin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar ești bărbat. Nu trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia, golul, deznădejdea. Voiam să alunge umbra soțului meu mort spre a nu mai simți durerea. —A venit taxiul. Răsărea soarele și totul era cufundat în liniștea zorilor în timp ce parcurgeam drumul spre casă. Deși nu băusem un strop în ziua dinainte, mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seara de sâmbătă. Cu cât încercam mai mult să-mi amintesc - sau, ca să respectăm adevărul, cu cât încercam mai mult să-mi amorțesc memoria - cu atât eram mai convins că se întâmplase ceva rău, ceva decisiv, ceva distrugător. Cred că deznădejdea asta am băut toată sâmbăta până n-am mai știut de mine. Ca să-mi șterg totul din memorie. Dar pe Frank Telefon îl puteam manipula. Cretinelul ăsta nu mă îngrijorează. — Ai găsit un chibrit în buzunar?... Mai caută-l o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de minute mai târziu, în timp ce Celly se îmbrăca iar (semăna cu un desen animat pornografic, cu o bandă desenată, cu excepția ochilor care n-aveau nici douăzeci de ani, așa că nu te puteai aștepta să ascundă expresia ei de spaimă sau deznădejde), m-am ridicat și m-am dus ca o fantomă la fereastra albă. Țineam în mână oțelul rece al shakerului pentru cocteiluri și, după cum mi se mișcau umerii, ai fi putu crede că îl scutur. Dar nu îl scuturam. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la orfelinat. Există chiar și o scenă unde, în vis, roșcata Caduta bântuia de una singură pe întinderile de necuprins ale unui deșert cenușiu. Cât de sterilă poate fi o femeie? Da, chiar să ajungi să o compătimești pe Caduta deznădejdea sterilității. Și Butch Beausoleil - amanta, dansatoarea? Mă așteptam ca Doris, o adevărată feministă, să respecte singura condiție a lui Butch. Mă așteptam ca Butch să fie scutită de șirul corvoadelor casnice, spălatul vaselor, măturat, făcutul patului. Dar nu. În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
moarte. Nebunul e purtătorul morții. Dacă leproșii erau purtători ai morții fizice, nebunii, care le iau locul în stabilimentele spitalicești, sunt mesageri ai morții spirituale, prin ruptura lor de sursa esențială a vieții care este sacrul. E îndepărtarea de centru, deznădejdea în fața morții și a dezastrului sau ruperea de normele morale, îndepărtarea de existența întru sacru, care nu e existență reală, e nebunie, e distrugere. Real nu e decât sacrul și căutarea permanentă a lui, care este scop al vieții, în
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite doar cu o frenezie a deznădejdii. Dar nu simt, acum, răcoarea boarei dinspre Moarte. Mă îneacă doar aerul încărcat al crâșmei, mă intrigă doar lascivitatea celor doi orbi, aud difuz de undeva dinspre crama de la subsol un acordeon și un țambal, frații Zulcă și-au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales când folosesc vocea unui narator care hălăduiește prin mine... După ce m-am deșertat, am adormit fără nici o remușcare. Totuși, simt nevoia să scriu. Nu din nu știu ce deznădejde creatoare, ci doar pentru că îmi place. Descopăr jocul literaturii, altul și altfel decât cel de până acum. O altă libertate decât aceea din anii anteriori. Mă descopăr un altul și abia acum parcă mă simt solidar cu mine. Scrisul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se revarsă umplând cu apă vie vasul care ești. Scriu ca și cum aș constata că afară e o zi mohorâtă de toamnă. Scriu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au luat la întrebări. Ce caut, de unde sunt și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
priveam doar, lăsându-mă toropit de duioșia clipei de față. Nu-mi păsa că asta era viața, că avea ea tainele ei, că se juca cu noi, amestecându-ne în aceeași mocirlă a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
profunzimea sentimentului de rugă. A învinsului rugă. A smeritului rugă, deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar îi mulțumești și-i spui tot ceea ce nu te-ai rușina să le spui și oamenilor. Rugăciunea, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să nu se amintească de aceste pomeni. Asta și așteaptă, de fapt, mulțimea: mâncare și băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]