1,549 matches
-
povestesc despre - despre - dorințele mele ascunse? Încercam să mă calmez. Sincer să fiu, există aspecte ale vieții mele care nu privesc pe nimeni În afară de mine. — Vă sugerez doar să spuneți adevărul. Karp părea obosit. Sigur că nu trebuie să vă dezveliți toată viața În fața inspectorului. Pricepe și aluziile, să știți. Dar aveți grijă ce-i povestiți despre Dora. Poliția nu trebuie să afle toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să rămână ascunse - sau poate, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pumni continua să cadă, țintindu-mi de data asta șira spinării, șoldurile și picioarele, umerii și mâinile. Cu capul Îngropat În brațe, mi-am Încleștat pumnii pe după gât. Însă fiecare tentativă de a-mi apăra o parte a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să aștept până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea avea capul Îmbrobodit, iar mâinile i se odihneau pe roțile de cauciuc. Pătura care acoperea de obicei ce-i mai rămăsese din picioare, alunecase și acum dezvelea două cioturi palide. — Luni nu spectacol. — Bună seara și ție, Else. M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație reținută. Picioarele se terminau chiar deaspura genunchilor și prezentau cusături În zig-zag, care mă făceau să mă gândesc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vagă de durere, localizată undeva În partea stângă, sub inimă, m-am simțit absolvit - cel puțin din punct de vedere biologic. Ca să mă asigur, mi-am trecut mâinile peste față. Nu, n-aveam nici o rană, doar cruste și ochii cârpiți. Dezvelindu-mă, am Închis ochii din nou. Soarele de dimineață strălucea doar de câteva ore, și totuși, dogorea destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
talentați dintre iconariști. Mai mult, anul acesta am reușit, în calitate de președinte al Fundației Culturale "Casa Limbii Române" din Cernăuți, cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Alba Iulia, al școlii și al primăriei din Satul Stănești, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, să dezvelim în fața școlii din această comună bustul lui Vasile Posteucă. Școala din sat va purta numele acestui poet și prozator de valoare. Nu ne-am gândit la reînvierea revistei "Iconar". Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, președinte poetul Ilie T. Zegrea, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai fi zis că doar ea juca. Fustele ei zburau în aer, picioarele acestei cosânzene i se dezveleau până sus. Până la revelion am crezut că e inocentă, de vârsta mea, și că și ea se îndră- gostise de mine, fiindcă îmi spunea "domnișorule" și avea grijă să nu mă simt printre streini, îmi făcea patul, îmi punea mâncare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spus o cifră: zece cu șase, și a adăugat: - Hiposurenalism! - Măriți-i puțin tensiunea și să elibereze patul, a răspuns marele savant plictisit. Cum arată cetosteroizii? - Bine! - Hiperglicemia provocată? - În limite normale. - Mănâncă, doarme? - Da. - Ia să vedem! M-a dezvelit la burtă și m-a palpat. - Are și un început de ptoză viscerală, a spus din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din nou plapuma peste ei. Hei, protestă Fran, râzând, vreau să mă uit la tine. Să nu-ți închipui că o să mă culc cu cel mai arătos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată fără să-l privesc măcar. Îl dezveli și îi studie trupul cu nerușinare. Era înalt, slab și perfect proporționat, cu pielea într-o nuanță de caramel ce îi amintea lui Fran de bomboanele Cream-Line, dintotdeauna favoritele ei în materie de dulciuri. Îi sărută genunchii și se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
punem deasupra costița tăiată fâșii și ardeiul tăiat fâșii lunguiețe, rulăm pieptul bine și-l învelim în staniol, înțepăm cu vârf de cuțit sau cu furculița ruloul, apoi punem la fiert în apă clocotită timp de 20 de minute. Se dezvelește din folie, se taie în două, se așează pe farfurie, decorăm cu sos de ardei cu smântână PUI CU ARDEI COPȚI 1,5 kg. de carne de pasăre ( pulpe sau piept ), 1 kg. de roșii, 1 kg. de cartofi fierți
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
o jumătate de oră, apoi se clătește la jet de apă. Se scurge de apă, apoi se învelește în pergament, se pune în tava unsă cu puțin ulei și se dă la cuptorul încins 45 de minute. Se scoate, se dezvelește de pergament, se așează pe platou cu decor de mujdei din: usturoi verde, 2 fire de pătrunjel, două fire de leuștean, sare. Se bat bine și se amestecă cu puțin ulei ca la maioneză. La urmă adăugăm 150 gr. de
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam acolo și deodată, ca prin farmec, individul a început să-mi surâdă, prietenos, dezvelindu-și dinții galbeni și cariați. M-a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aprins într-o clipă toate flăcările iadului. Mînie? Gelozie? Sau altceva? Niciodată n-am știut. Fapt e că mă înfrunta. Părul negru îi cădea în șuvițe rebele peste gulerul halatului și din toată atitudinea ei răzbătea o nerușinare provocatoare; râdea, dezvelindu-și dinții superbi, de fiară sănătoasă. Totdeauna mi-au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere din nou cu cearceaful alb, dar efortul era vizibil prea mare. Andrei Vlădescu s-a aplecat peste marginea patului și a acoperit-o. L-a învăluit o căldură stătută, ca de cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știu că o fac, indiferent dacă sunt sau nu proaste. La ele e vorba de un instinct ce le spune că tu poți dărui sau că poți fi un om de încredere, pe care să te bizui, de-aia își dezvelesc în fața ta și inima, și trupul, și gândurile. Nu râzi și nu le divulgi micile secrete femeiești sau nevoia de a primi un sfat când se află în vreo derută. Așa sunt ele. Și pe mine m-a atras asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu rămân decât două lucruri de spus, niște cifre, el n-are decât patruzeci de ani, iar eu treizeci și cinci... O privea răsucindu-se și cufundându-se în fotoliu, cu fața trasă, pudrată în cenușiu-trandafiriu, cu bărbia ascuțită și ovalul chipului dezvelit din părul lung și negru și cu lănțugul cu clopoței de argint minusculi zăngănindu-i peste sâni și degetele lungi prinse în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții. Își luase cu el obișnuința din vechea locuință, dar acolo privea doar apusul, ascuns aici de o altă aripă a blocului foarte proaspăt, și fusese nevoit să se adapteze. În spatele său era camera mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și primejdios. Ca și cum ar fi așteptat un răspuns sau ar fi întrezărit ceva ca o speranță, și-a întors ochii de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pic de generozitate, încât nu-ți mai lasă nici o șansă, după ce-l citești nu-ți mai rămâne nici o speranță, știi că tu, ca femeie, nu mai ai nici o speranță. Fără pic de generozitate.“ „Bine, dar e exact pe dos, pentru că, dezvelind toate intimitățile astea mărunte, cum le spui, poți să-ți înțelegi limitele și să-ncerci să te schimbi“, „Pe dracu’! Nu poți să schimbi nimic, asta e firea lucrurilor și n-ai ce să schimbi și, după ce-l citești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trimis o scrisoare plină de pasiune, rugând-o să se întoarcă. S-a gândit mult înainte de a scrie, fără izbucniri sentimentale, dar nu mai credea că ar fi în stare să se lipsească de ele. I se părea că se dezvelește în fața cuiva și aproape îi era rușine gândindu-se că și altcineva decât Ioana Sandi ar putea citi acele rânduri. Își spunea că tot ce face nu-i decât umilire stupidă și coborâre mai adânc în umilire, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
telefericul încă o mie de metri sau mai mult. Erau sus, nu cel mai sus, dar foarte sus. Zăpada strălucea, scânteia, fierbea, scrâșnind sub tălpile schiorilor, ardea ochii. Nori albi se fugăreau la mare înălțime. Și dintr-odată s-a dezvelit dintre ei, în față, departe, dincolo de crestele înzăpezite, înalt, sobru, majestuos, aristocratic, impunător, sălbatic, masiv, copleșitor, Muntele. Vârful Mont Blanc. Zăpada ardea ochii care lăcrimau, respirația era grea în aerul rarefiat, Muntele se ridica asemeni unei primejdii dorite, proteguitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mori, pare că te gândești tot timpul la ceva, da, sunt suspendată, sunt ieșită, sunt oprită, te uiți altfel, ești vrăjitoare, sunt... Păăăianjenul stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui frumoase și să zâmbească dezvelindu-și dinții albi, rotunjiți, ca apoi să mai aibă ceva treabă până închide gura cu mișcări mărunte, consecutive, pe bucăți de buză, de dinte, de cută din colțul gurii... m-a făcut proprietara azi când am semnat contractul de închiriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ei favorit, din care citise și răscitise sute de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în același timp, mult mai subtil. ― Din păcate, reluă el pe un ton surprinzător de indiferent, sezonul florilor a trecut de mult, contesă. Și dezveli un tablou ceva mai mare, așezat pe șevalet. Cred că l-ați recunoscut deja pe prințul Manuc. ― Ah, deci așa arată! Dezamăgirea dărâmase nu numai vocea Toinettei, dar și multe alte arhitecturi interioare. ― Deocamdată nu arată în nici un fel, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr. Ochii albaștri, acoperiți pe jumătate de pleoape fine cu gene neobișnuite de lungi, se uitau țintă la mine. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amintirea lui, și pentru că îl cunosc destul de bine, am scris aceste rânduri, cu sufletul îngenuncheat. „Cartea despre vin, ar trebui să poarte, în fruntea ei, fragmentul corespunzător, extras din biblie: „Și Noe sădind via, bău din vin și se îmbătă, dezvelindu-se în cortul său. Și Ham, părintele lui Canaan, văzând goliciunea părintelui său, spuse celor doi frați ai săi de afară. Și Sem și Iafet luară o mantie și mergând cu dosul înainte, acoperiră goliciunea părintelui lor. Și fețele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]