1,929 matches
-
al sfârșitului lungii perioade istorice de exploatare a omului de către om. Mai curând, proletariatul, care avea acces la putere prin intermediul avangardei sale revoluționare, adică partidele comuniste, a adoptat această ideologie ca dispozitiv teoretic de raționalizare a actului guvernării, ca procedeu dialectic de explicare și de justificare a dictaturii unui grup în numele unei clase sociale în termenii reprezentativității politice reale și unică expresie "obiectivă" a unui consens popular insensibil la hazardul electoral. În cadrul socialismului de stat, fidelitatea cetățenilor nu era îndreptată către
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
et public - essai de critique sociologique, Paris, 1906; Emile Hennequin, La Critique scientifiqtie, Paris, 1882. Urmările sociale ale unei alle arte, ale cinematografiei, sunt judicios studiate de Mortimer Adler în lucrarea sa Art and Prudence, New York, 1937. O strălucită schiță dialectică referitoare la "funcția estetică, norma si valoarea ca fapte sociale" se găsește în Jan Mukarovsky, Estetickă funkce, norma a hodnota jako sociălni fakt, Praga, 1936. 20. Thomas Warton, History of English Poetry, Londra, 1774, vol. I, p. 1. 21. E.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
s Circle of Destiny, New York, 1938, p. 1), a fost la fel de tradițională ca și ortodoxia lui Dante". Mark Schorer (în lucrarea William Blake, New York, 1946, p. 23) spune: "Blake, ca și Yeats, a găsit un sprijin metaforic pentru teoria lui dialectică în... sistemul de corespondențe al lui Swedenborg și Boehme, în căutările analogice ale cabaliștilor și în alchimia lui Paracelsus si Agrippa". 14. Vezi comentariile lui Cleanth Brooks despre Robert Frost în Modern Poetry and the Tradition, Chapel Hill, 1939, p.
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
comunicarea ca obiect de analiză. C) Critica lui Ellul Dar cînd, incidental, el tratează tehnologiile comunicării rămîne imprecis și adesea inexact 10. Eu nu pot, în nici un caz, să împărtășesc mînia sa împotriva ordinatorului binar, care ar împiedica orice gîndire dialectică, căci el confundă aici limbajul digital intern al calculatorului (și de altfel provizoriu) cu limbajul programat, care se îmbogățește zilnic 11. Eu nu mai pot, în nici un caz, să accept ideea, astăzi refuzată de toți specialiștii, că un calculator nu
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
legiuni de gânditori materialiști, de la Democrit până la Feuerbach și Marx, ci „Îndrăznind să creadă”, inventând nu alți zei, ci... propunând o nouă Cale pentru a ajunge la acea sau acel Spirit Absolut (Das Absolute Wesen a lui Fichteă; sau „calea dialectică” a lui Hegel, un mare emul al lui Heraclit, care face din „Eu”, din „subiect”, teatrul extrem dramatic al unei lupte de-un dinamism infinit, În care „negația”, principiul, ei, este motorul Viului, al „Înaintării”. Dar care a avut, mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și poartă peste tot, ca un panaș, „creasta lor frumoasă și impresionantă, viu colorată” de „vitregiți ai istoriei sau ai societății” nu vor trăi niciodată acea nemulțumire a creatorului adevărat; deoarece acesta, exprimându-se tot mai plenar, la modul dureros dialectic, va resimți, va trăi disproporția Între ceea ce „voia” și ceea ce „a realizat” - o formă a nevrozei, printre altele, deoarece lupta sa, eforturile sale pentru „auto-exprimare” sunt dinamice, se „succed” și curg una din alta, În timp ce „falsul ratat” are o conștiință
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și iraționalitatea, una dintre căile majore ale Înțelegerii tocmai prin „silogismul” metaforeiă Sigur că, prețuindu-mi În primul rând libertatea individuală, am pus-o „deasupra” celei colective, concentrându-mi toate forțele tinereții asupra acestui țel, care era, ca În orice dialectic, veritabilă, conținut În propria-mi ființă. „Alergam spre mine!” și, oricât această afirmație pare de ciudată, ea nu este În nici un fel paradoxală; dar, spre deosebire de alte mii de indivizi, eu o făceam mai mult sau mai puțin conștient și se
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
său de cuprindere e remarcabil. Comparațiile dese și repetate între termenii la o primă vedere incomparabili (între Eminescu și Dostoievski, bunăoară) sunt desfășurate cu tact și simț al nuanței și cine le urmărește fără idei preconcepute, interesat de mișcarea lor dialectică, are dovada unui critic pătrunzător, cu o logică impecabilă și o bună priză la text. Privirea lui Theodor Codreanu e proaspătă, liberă de clișee, scoțând la lumină și valorificând pasaje, dacă nu ignorate, în orice caz tratate cu grăbire. Repet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perspectiva, operând în descendența sintezelor semnate de Bachelard, M. Raymond, Béguin, Hugo Friederich. Eminescu va fi înțeles astfel, în consecința "structurilor liricii moderne", post-baudelairiene adică, prin prisma "romantismului deromantizat". Demonstrația va urma un demers sinuos, ideile originare traversând nouă "cercuri dialectice": "poetul român pleacă deja din paradis, din magia verbului, din romantism adică, și va ajunge în infernul zădărniciei universale. Destin ingrat. Dar nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante. Fiindcă înălțare și cădere se adună într-un tot. Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu mai puțin vrednic de măreția lui Dante. Fiindcă înălțare și cădere se adună într-un tot. Acum e posibil ca ascensiunea să fie cădere și prăbușirea, înălțare". Înainte de a rezuma aceste substructuri concentrice, să spunem că noțiunea de "cerc dialectic" rămâne oarecum nebuloasă. Într-o notă, autorul arată că această sintagmă "nu este o metaforă, ci o metodologie" sugerată de viziunea "universului rotatoriu" eminescian. Heisenberg, Althusser, W. Závada, C. Noica și A. Marino sunt citați în sprijinul ideii de intercondiționare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asumă. După un al doilea capitol, Mirajul eminescianismului, în care se rezumă o serie de studii invocate apoi deseori pe parcursul analizei. Theodor Codreanu își începe interpretarea propriu-zisă făcând câteva precizări în legătură cu metodologia utilizată: iată instrumentele sale principale de lucru: cercul dialectic (!?), limbajul, stilul și sublimbajul. Cum se vede, lângă două noțiuni consacrate limbajul și stilul apar altele două, folosite de Theodor Codreanu pentru prima dată în analiza textului eminescian; n-am găsit însă nici în cuprinsul volumului, nici la notele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precum și materialul informativ acționat prin muncă tenace, studiu, efort analitic și încordare sintetizatoare. Cartea este expresia unei extraordinare voințe și a vocației întru Eminescu. Dialectica stilului este o carte organizată riguros, gândită arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
referințe, de cele mai surprinzătoare proveniențe, astfel încât la conectarea triumfală a dialecticii întreaga pilitură savantă, decupată de un spirit realmente informat, autoritar în decizii asociative, să se aștearnă concentric, în jurul columnei eminesciene. Așa de pildă, într-un "al doilea cerc dialectic" al studiului, consacrat universului simultan, creatorul Luceafărului este pus alături, comparat, confruntat, verificat, justificat în afinități cu Einstein ("între Kant și Einstein, Eminescu este o punte de legătură"), Heisenberg, Octav Onicescu, L. Boltzmann, Aurel Avramescu, Jacques Merleau-Ponty, G.J. Whitrow, Engels
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe fata de împărat și de aici lipsa numelui în prima parte a poemului. Este iubirea conform Altuia, prin mediator, ca la Emma Bovary, fulgurație a lecturilor". Contradicția cea mai prielnică întregului demers analitic al studiului și deci cea mai dialectică stă în aceea că Theodor Codreanu se leapădă de metodologia modernă, ori de câte ori are prilejul, dar valorifică nu fără succes posibilitățile pe care le oferă psihanaliza, arhetipologia, antropologia, simbologia, intertextualitatea etc., dând unele pasaje, cum am văzut, de certă referință. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antropologia, simbologia, intertextualitatea etc., dând unele pasaje, cum am văzut, de certă referință. Nu vrea să o recunoască, dar între aceste modele se simte în largul său. Câteva cuvinte acum despre planul general al lucrării sale. Sunt dezvoltate nouă "cercuri dialectice" străbătute de poetul român nu de la infern spre paradis, ca în Divina comedie, ci invers susține Th. Codreanu dinspre paradis, "din magia verbului, din romantism adică și ajunge în infernul zădărniciei universale" (subl. aut.). "Destin ingrat se adaugă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unde e pe larg dezbătută criza limbajului la Eminescu și nu i se cedează acest spațiu esteticii oglinzii, trimisă în al cincilea cerc, deși oglinda e unul din focalizanții imagini, implicit ai limbajului? Sau de ce neapărat în "al șaptelea cerc dialectic" găsim expusă senzitivitatea poetului vizual-auditivă? Nemotivat în întregime, ci doar parțial, întreg proiectul se reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unor ctitori ai revoluției tehnico-știintifice de astăzi"). Din fericire, Th. Codreanu temperează, măcar în parte, entuziasmul tehnico-științific al magistrului său, față de care are și avantajul lecturii unor lucrări științifice necesare în construirea modelului critic. De la G. Munteanu preia ideea "cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modelului critic. De la G. Munteanu preia ideea "cercurilor dialectice", pe care le interpretează însă, prudent, ca cercuri hermeneutice, interesând deopotrivă obiectul comentat și comentatorul. Grație unei fascinații pitagoreice a numărului, opera eminesciană va fi descifrată prin parcurgerea a 9 cercuri dialectice, în replică la cele 9 cercuri dantești. Primul cerc pune în relație opera cu personalitatea poetului; refuzând separația eu empiric vs. eu creator și optând pentru perspectivele logicii dinamice a lui St. Lupasco, criticul explică prezența contradicțiilor între diverse sectoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lupasco, criticul explică prezența contradicțiilor între diverse sectoare ale operei sau între operă și personalitate ca argumente în favoarea ideii de "operă totală", produs al unui "artist total", ba chiar, conform tipologiei lui Durand, al unui "bolnav total". Al doilea cerc dialectic (Universul simultan) studiază modelele cosmologice și gândirea științifică eminesciană, interpretată ca pre-einsteiniană. Cercurile 3 și 4 (Logosul și Tcheng Ming) urmăresc dubla atitudine față de cuvânt în estetica lui Eminescu. Estetica oglinzii (vizualul eminescian) e obiectul cercului al cincilea, separat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
4 (Logosul și Tcheng Ming) urmăresc dubla atitudine față de cuvânt în estetica lui Eminescu. Estetica oglinzii (vizualul eminescian) e obiectul cercului al cincilea, separat de al șaselea (Labirintul de oglinzi) probabil din necesitatea de a multiplica la 9 numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos și Thanatos, explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numărul cercurilor dialectice. Elementul auditiv, pus sub semnul lui Echo, face obiectul cercului 7. Cercul 8, Hypnos și Thanatos, explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici" rămâne în cele din urma neclarificat. Printre câștigurile certe ale acestei lucrări aș aminti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor Codreanu le spune "dialectice"). A restituit operei unitatea sa coerentă, particulară, surprinsă de la orizontul actual, acesta este postulatul metodologic de bază. În cazul lui Eminescu întreprinderea este deosebit de dificilă, în primul rând din motive pur tehnice: opera nu este publicată în întregime, caietele poetului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitor român o singură metodă învățată din exegeza occidentală; dar aici e o conjugare de metode, cu disocieri cu tot, și comentariul arată nu abilitate de tehnician, ci o adevărată cultură înțeleasă. Organizarea materiei se supune criteriului stilistic (nouă "cercuri dialectice", orânduite logic în determinări reciproce) ceea ce indică o întărire metodologică obținută prin studierea sintezelor lui Edgar Papu; alte susțineri ("reîntoarcerea operei în personalitate", altă formulare pentru biografia interioară) arată o adeziune la eminenta eminescologie a lui George Munteanu. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pură; simetria temporalității (identificabilă la Proust). Descoperirea particulei și antiparticulei a periclitat primul tip de simetrie, iar alte descoperiri au zdruncinat a treia simetrie sau tipul combinat al celei dintâi cu cea de-a doua. La Eminescu, avem o formulă dialectică simetrie/disimetrie, depășită prin armonia finală pomenită. Deși pe alocuri analogizările omului de știință Eminescu cu marii oameni de știință sunt sumare sau forțate, Theodor Codreanu ne convinge cu lux de argumente de existența unor similitudini indiscutabile dintre pulsatorul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informație impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. "Trăind la răscruce de ere, ca și Dante, Eminescu este creatorul unei lumi de o armonie unică, singura poate demnă în timpurile moderne de marele florentin". (...) Și se menține argumentul că nu de Eminescu om de știință este vorba, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]