1,367 matches
-
Deoarece conform articolului 22 din noua Lege a Cultelor, promulgată de guvernul comunist în anul 1948, Arhidieceza de București a fost înglobată în cea de Iași, iar astfel din punct de vedere administrativ-politic, începând cu iunie 1951 și până 1989, Dieceza de Iași a fost reprezentată în fața autorităților statului de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Mons. Petru Pleșca primind titlul de "provicar general" . Situația Bisericii Romano-Catolice în timpul păstoririi Episcopiei de Iași de către Petru Pleșca era foarte grea: proprietățile bisericești erau naționalizate, ordinele
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
cardinalul Carlo Confalonieri, secretar al Congregației Sf. Consistoriu din Curia Romană, asistat de către IPS Giuseppe D'Avack, arhiepiscop titular de Leontopolis in Pamphylia și de către IPS Franco Costa, arhiepiscop titular de Emmaüs. În cei 26 de ani de păstorire a Diecezei, episcopul Petru Pleșca a avut următoarele realizări: Prin umilința sa constantă, episcopul Pleșca a reușit ca în timpul unui regim ateist numărul bisericilor romano-catolice și al preoților să crească. În anul 1976 a început să pună în aplicare documentele Conciliului Vatican
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
găzduit de episcopul greco-catolic Valeriu Traian Frențiu în internatul Liceului "Mihai Pavel" din orașul Beiuș (jud. Bihor). Cât timp urma să lipsească, el i-a delegat pe preoții Anton Trifaș și Grigore Enariu pentru a avea grijă de parohiile din Dieceză. Odată cu desfășurarea de operațiuni militare în apropiere de Beiuș, la mijlocul lunii septembrie 1944, episcopul Robu a fost nevoit să se retragă în Munții Bihorului, într-o casă a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, pentru a scăpa de represiunile armatelor germane și
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
latin Paul Forgach”, pentru parohiile unite. În 1756 episcopul Meletie a cerut împărătesei Maria Teresa, prin intermediul Consiliului Locotenenței înființarea de „școli populare” la Oradea, Beiuș și Vașcău. Împărăteasa a răspuns pozitiv la această cerere așa cum se poate vedea în "Șematismul Diecezei Latine de Oradea pe anul 1765", pag. 164. Episcopul Meletie Covaci s-a stins din viață în 11 Aprile 1775, în orașul de reședință, Oradea.
Meletie Covaci () [Corola-website/Science/314135_a_315464]
-
29 iunie 1868. Prima ședință a avut loc în Bazilica Sfântul Petru în ziua de 8 decembrie 1869. Acesta a fost cel de al douăzecelea conciliu ecumenic al Bisericii Catolice. La conciliu au participat aproape 800 de reprezentați din numeroase dieceze. Au avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Greco-Catolice, lăcașul a fost trecut de autoritățile comuniste în posesia Bisericii Ortodoxe Române, care îl deține până în prezent. În data de 16 noiembrie 2016 Curtea de Apel Oradea a stabilit în mod definitiv și irevocabil că lăcașul de cult aparține Diecezei de Oradea și a dispus restituirea sa. Din elementele specifice fațadelor de factură barocă de după 1700 se mai păstrează frontonul marcat de o succesiune de acolade. Turnul de bază pătrată este decorat cu un coronament în formă de bulb de
Biserica Sf. Brigita din Oradea () [Corola-website/Science/313356_a_314685]
-
cedare prin vânzare sau schimb, propunând în schimb arendarea suprafeței. În același an, Nicolae Drăgălina a cumpărat un iugăr de pământ vis-a-vis de izvor, în credința că „izvorul tot va fi odată al nostru”. A întreprins măsuri ca să cedeze terenul diecezei, și împreună cu Mitru Oancea a zidit o cruce de marmură în fața izvorului, care se găsește actualmente în fața bisericii. În 1899, Alexa Perian a revendicat proprietatea izvorului, pe baza argumentului că familia sa îngrijise izvorul timp de 60 de ani, fără
Mănăstirea din Valea Godinovei () [Corola-website/Science/313820_a_315149]
-
părinților convertiți la creștinism sunt considerați tot musulmani. Papalitatea Papei Shenouda al III-lea a văzut o expansiune a Bisericii Copte Ortodoxe în America de Nord, de la numai 4 biserici, în 1971, astăzi sunt mai multe de 200. Shenouda a stabilit prima dieceză în ținuturile de imigrare pentru Patriarhia Ortodoxă Coptă, în 1991, Dieceza de Birmingham, și l-a numit episcop general în Marea Britanie la acea vreme pe Episcopul Missael. Papa Shenouda al III-lea a fost cunoscut pentru angajamentul său la ecumenism
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
al III-lea a văzut o expansiune a Bisericii Copte Ortodoxe în America de Nord, de la numai 4 biserici, în 1971, astăzi sunt mai multe de 200. Shenouda a stabilit prima dieceză în ținuturile de imigrare pentru Patriarhia Ortodoxă Coptă, în 1991, Dieceza de Birmingham, și l-a numit episcop general în Marea Britanie la acea vreme pe Episcopul Missael. Papa Shenouda al III-lea a fost cunoscut pentru angajamentul său la ecumenism. În 1973, a devenit primul Papă Copt Ortodox de Alexandria care
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
iar al doilea Bruxelles de Erps. Parohia a fost înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
înființată înainte de secolul al IX-lea, dar biserica, având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
având hramul Sfântul Martin, a intrat în administrarea Abației de Nivelles la sfârșitul aceluiași secol. În 1147, dreptul de proprietate a fost transferat Diecezei de Cambrai. Parohia a rămas dependentă de această dieceză până în 1559, când a fost preluată de Dieceza de Mechelen. Între 1112 și 1122, vasalul lui Lambertus de Craynhem, Lordul de Zaventem, a fost Ricardus de Saventen. Se pare că "de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
americane. Toate dintre aceste biserici sunt membrii Uniunii Mondiale a Bisericilor Reformate. Numărul bisericilor romano-catolice în care limba liturgiei este maghiara este puțin mai redus decât celor reformate, din cauza faptului că romano-catolicii maghiari aparțin - fără orice autonomie internă - la diferite dieceze și arhidieceze americane (în care, bineînțeles, vorbitorii de limbă engleză sunt în majoritate), iar din cauza lipsei generale de preoți în biserica catolică, adeseori rămân temporer fără preot. În anumite cazuri când această problemă nu poate să fie rezolvată înt-un anumit
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
toate orașele importante ale Statelor Unite. Majoritatea lor poartă numele unor Sfinți maghiari (sfânt patron) mai ales celor din Dinastia Arpadiană. Cele mai cunoscute biserici romano-catolice maghiare (cu slujbe în limba maghiară) sunt: În vara anului 2010 episcopul Richard Lennon al diecezei din Cleveland a hotărât închiderea toate bisericile care au mai puțini credincioși de 2000 de persoane, printre care și trei biserici maghiare (inclusiv Biserica Sfântul Emeric al Ungariei din Cleveland, o biserică de mai mult de 100 de ani și
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]
-
Mediu. I se atribuie una dintre cele mai cunoscute cărți de devoțiune creștină "Imitatio Christi" / "De Imitatione Christi", redactată în limba latină medievală. "" s-a născut prin anii 1379-1380, în localitatea Kempen, din actualul land german Renania de Nord-Westfalia, în dieceza de Köln. Tatăl său, "Ioan Haemerken", era meșteșugar, prelucrător de metale, iar mama sa era "Gertrude Haemerken". Thomas avea un frate mai mare, "Ioan". În 1395, a fost trimis la Deventer. A devenit un copist plin de talent. Mai târziu
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
, întâlnit și sub ortografierea Gheorghe Peț (n. 14 aprilie 1894, orașul Hârlău, județul Iași - d. 20 martie 1974, comuna Butea, județul Iași) a fost un preot romano-catolic român, care a îndeplinit funcția de ordinarius substitutus (locțiitor de episcop) al Diecezei Romano-Catolice de Iași (25 mai - 15 noiembrie 1950), până la arestarea sa de către regimul comunist. s-a născut la data de 14 aprilie 1894, în orașul Hârlău (azi în județul Iași), în familia tâmplarului și apicultorului Anton Petz și a soției
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
consilier episcopal și decan al Decanatului Siret. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, cu denumirea de ordinarius substitutus. Cu ocazia sosirii la Iași a noului episcop, dr. Anton Durcovici, la 19 aprilie 1948 a avut loc în Catedrala
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu instrucțiuni speciale, jurisdicția diecezei fiind încredințată unor locțiitori de episcop, cu denumirea de ordinarius substitutus. Cu ocazia sosirii la Iași a noului episcop, dr. Anton Durcovici, la 19 aprilie 1948 a avut loc în Catedrala Catolică din Iași ceremonia înscăunării acestuia, în timpul căreia pr.
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
noului episcop, dr. Anton Durcovici, la 19 aprilie 1948 a avut loc în Catedrala Catolică din Iași ceremonia înscăunării acestuia, în timpul căreia pr. dr. Gheorghe Petz a citit documentul papal de numire a lui Anton Durcovici ca episcop titular al Diecezei de Iași, iar apoi mesajul papei Pius al XII-lea către credincioșii diecezei. Părintele Petz a colaborat la conducerea Diecezei Romano-Catolice de Iași, după arestarea la 26 iunie 1949 a episcopului de Iași, dr. Anton Durcovici. Acesta îl numise ca
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
Catedrala Catolică din Iași ceremonia înscăunării acestuia, în timpul căreia pr. dr. Gheorghe Petz a citit documentul papal de numire a lui Anton Durcovici ca episcop titular al Diecezei de Iași, iar apoi mesajul papei Pius al XII-lea către credincioșii diecezei. Părintele Petz a colaborat la conducerea Diecezei Romano-Catolice de Iași, după arestarea la 26 iunie 1949 a episcopului de Iași, dr. Anton Durcovici. Acesta îl numise ca succesor al episcopului Marcu Glaser la deținerea jurisdicției Diecezei de Iași. La data
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
în timpul căreia pr. dr. Gheorghe Petz a citit documentul papal de numire a lui Anton Durcovici ca episcop titular al Diecezei de Iași, iar apoi mesajul papei Pius al XII-lea către credincioșii diecezei. Părintele Petz a colaborat la conducerea Diecezei Romano-Catolice de Iași, după arestarea la 26 iunie 1949 a episcopului de Iași, dr. Anton Durcovici. Acesta îl numise ca succesor al episcopului Marcu Glaser la deținerea jurisdicției Diecezei de Iași. La data de 6 august 1949, au sosit la
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
XII-lea către credincioșii diecezei. Părintele Petz a colaborat la conducerea Diecezei Romano-Catolice de Iași, după arestarea la 26 iunie 1949 a episcopului de Iași, dr. Anton Durcovici. Acesta îl numise ca succesor al episcopului Marcu Glaser la deținerea jurisdicției Diecezei de Iași. La data de 6 august 1949, au sosit la Butea două mașini de la Securitatea din Roman pentru a-l aresta pe părintele Gheorghe Petz. Alertați de clopotul Bisericii care a început să sune, peste 3.000 de țărani
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
părintele Petz, fiind arestați țăranii Balint, Cotnăreanu, Blaj, Albert Gal, Iosif Petrina, Iosif Medveș, Dumitru Petrina etc.), iar mai mulți săteni au fost răniți. După moartea episcopului Marcu Glaser la 25 mai 1950, pr. dr. Gheorghe Petz a preluat conducerea Diecezei de Iași, fiind recunoscut la 8 iunie 1950 ca succesor al episcopului de către un grup de preoți cu funcții de conducere, adunați la Gherăești, cu titlul de ordinarius substitutus, dar nu a fost recunoscut ca atare de către autoritățile comuniste ale
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
ajungă în aceeași seară la sediul Episcopiei Romano-Catolice de Iași. Ulterior, el a călătorit la București, având o serie de întâlniri cu nunțiul apostolic Gerald Patrick O'Hara (9-20 iunie 1950). Nereușind să obțină recunoașterea calității oficiale de conducător al Diecezei Romano-Catolice de Iași, pr. Gheorghe Petz s-a întors în satul Butea la data de 2 august 1950, administrând de aici Episcopia. A fost acuzat de Securitate că i-a adăpostit în clădirile Parohiei Butea pe aviatoarea Smaranda Brăescu și
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
Dieceza romano-catolică de Székesfehérvár (în ) este una dintre cele douăsprezece episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu sediul în orașul Székesfehérvár. Ea se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta. Episcopia a fost fondată în anul 1770, printr-un edict
Dieceza de Székesfehérvár () [Corola-website/Science/333037_a_334366]