1,246 matches
-
3-4, iunie - decembrie 1943. <nowiki>***</nowiki> "Poezia simbolistă românească: antologie", Cuvânt înainte și ediție îngrijită de Marin Beșteliu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2004. AA. VV., "Câțiva scriitori: Octavian Goga, Ștefan Petică, Iuliu C. Săvescu, Maurice Maeterlinck," Colecția Sămănătorul, Editura Librariei Diecezane, Arad, 1925. ALBU 2014: Nicoleta Albu, "Casa Memorială Ștefan Petică. Interviu cu Gheorghe Frătiță", în „Vatra veche”, Anul VI, nr. 1 (61), 2014, p. 54-55. ANDRONACHE 1994: Ștefan Andronache, "Un crucificat pe altarul poeziei (90 de ani de la moartea lui
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
de-a șasea și a șaptea adunare generală a organizației, în 1951 și 1952. În 1953 devine cardinal-patriarh al Veneției și spera să-și petreacă ultimii ani din viață în această misiune pastorală. Pregătea actele sinodale ale primului său sinod diecezan (1958) când a fost chemat la Roma pentru a participa la conclavul care l-a ales papă. În primul său discurs public papa Ioan și-a exprimat preocuparea pentru reunirea cu creștinii separați și pentru pacea în lume. În mesajul
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
limita numărul membrilor Colegiului Cardinalilor la 70; în următorii patru ani mărește numărul lor la 87, cu cea mai mare reprezentare internațională din istorie. La mai puțin de trei luni de la alegerea sa a anunțat că va ține un sinod diecezan la Roma, va convoca un conciliu ecumenic pentru Biserica universală, și va revizui Codul de Drept Canonic. Sinodul, primul din istoria Romei, s-a ținut în 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în 1962; iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
de Belluno și ordinat ca preot al Bisericii Romano-Catolice la data de 7 iulie 1935. Ulterior, lui Luciani i-a fost conferit titlul de doctor în Teologie Sacră al Universității Pontificale Gregoriene din Roma. A slujit ca vice-rector al seminarului diecezan din 1937 și până în 1947, totodată predând noțiuni de teologie dogmatică, teologie morală, drept canonic și artă sacră. În anul 1948 a fost numit pro-vicar general și în 1958 vicar general al diocezei sale, înainte de a fi numit episcop de
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
multor sate de o parte și de alta a râului. Biserica de lemn a fost părăsită după ridicarea unei noi biserici parohiale de zid, mai încăpătoare, în anul 1929. În 1931 biserica de lemn din Ghighișeni a fost vândută Internatului diecezan din Beiuș unde a stat până în anul 1961, când a fost donată parohiei Vărășeni. În anul 2006 a fost din nou strămutată, de data aceasta în Cucuceni, un cătun din marginea localității de origine Ghighișeni. Soarta bisericii de la începuturi și
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
Fiului și cu harul Duhului Sfânt, ridicatu-sa această sfântă biserică, cu hramul Sfinții Trei Ierarhi în anul 1730, slujind ca locaș de închinare pentru credincioșii din satele Ghighișeni, Petrileni, Zăvoieni și Cucuceni până în anul 1931 când a fost vândută Internatului diecezan Beiuș. În anul 1961 biserica a fost donată parohiei Vărășeni în care s-a slujit până în anul 1999. În anul 2006 biserica a ajuns din nou acasă prin jertfelnicia familiei Micula și prin purtarea de grijă p. c. Cristian Ifrim
Biserica de lemn din Ghighișeni () [Corola-website/Science/317207_a_318536]
-
episcopul Ignațiu Batthyány, care a transformat-o începând din anul 1792 conform scopurilor fundației sale. Între 1792-1798 episcopul Batthyány a finanțat și coordonat lucrările de amenajare a clădirii, destinate ca spațiu în care să funcționeze biblioteca, observatorul astronomic și tipografia diecezană. La 31 iulie 1798, de ziua sfântului Ignațiu de Loyola (patronul onomastic al episcopului), Ignațiu Batthyány a redactat și semnat actul fundației sale, "Institutum Batthyanianum". Prin acest act, respectând legislația canonică, a donat Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania observatorul astronomic
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
în Europa ei au reușit într-o oarecare măsură să supraviețuiască (adesea în acord tacit cu autoritățile locale) și să rămână în unele dintre bisericile în care slujeau confecționându-și haină franciscana din material de culoare neagră (culoarea reverendei preoților diecezani, aceștia fiind singurii care puteau să slujească și să desfășoare activitatea pastorala). După ce a trecut persecuția napoleoniana, culoarea hainei a rămas cea neagră în țările europene atinse de revoluția franceză, în timp ce haină de culoare gri-cenușie a fost purtată în continuare
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
Construcția a fost terminată la sfârșitul anului 1883. Fondurile necesare pentru construirea bisericii au venit de la credincioși, personalități remarcabile ale Principatelor Române, precum de la prieteni și sponsori străini, cunoscuți de Paoli. În august 1871 episcopul Paoli a deschis un sinod diecezan la București, de asemenea a stabilit un seminar, privind instruirea viitorilor preoți romano-catolici pentru slujba în catedrală. Clericul a fost de asemenea implicat în mod semnificativ pentru introducerea calendarului gregorian pentru biserică romano-catolică românească. Pentru această a moderat ocorespondență intensă
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
în cimitirul de la "Rednall Hill", Birmingham. Împarte mormântul cu prietenul său, "Ambrose St. John", care se convertise la catolicism odată cu el. Pe piatra de mormânt este înscris textul: "„Ex umbris et imaginibus in veritatem”". În 1958, a fost deschis procesul diecezan de canonizare la Birmingham, dar în ciuda dorinței Papei Paul al VI-lea de a se sărbători canonizarea în "Anul Sfânt 1975", abia în ianuarie 1991, Papa Ioan Paul al II-lea a decretat virtuțile eroice ale lui John Henry Newman
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
efectuat în perioada 2-8 septembrie 2001 o vizită ecumenică în România. Printre comunitățile catolice care au fost vizitate de înaltul ierarh catolic s-a aflat și comunitatea din Podu Iloaiei. În această vizită cardinalul austriac a fost însoțit de către episcopul diecezan de Iași. La 1 august 2004, printr-un decret episcopal al PS Petru Gherghel, a fost înființată Parohia Podu Iloaiei cu filiala Sprânceana. Tot atunci a fost numit și primul paroh în persoana preotului Robert Gașpal. În perioada 2-3 decembrie
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Podu Iloaiei () [Corola-website/Science/320698_a_322027]
-
de E. Hodoș pentru "Biblioteca poporală a "Tribunei", iar "Ceasul" apare în nr. 47 al "Bibliotecii noastre". Ca publicist a colaborat la o serie de publicații: "Almanahul învățătorilor" (Lugoj), "Controla" (Timișoara), "Convorbiri literare" (Iași), "Dacia Traiană" (Sibiu), "Familia" (Oradea), "Foaia Diecezană" (Caransebeș), "Foia ilustrată" (Sibiu), "Învățătorul bănățean" (Lugoj), "Luceafărul" (Sibiu), "Tribuna" (Sibiu și Oradea) În programul publicat în întâiul număr al "Tribunei", se spune: Pentru aceasta "Tribuna" a editat publicații de popularizare a literaturii ca foița "Biblioteca poporală a Tribunei" și
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
la Castel Sân Giovanni, într-o familie modestă din provincia Piacenza, în Emilia-Romagna, tatăl său fiind croitor la Piacenza. Agostino Casaroli a fost hirotonit preot la 27 mai 1937, pentru Dieceza de Piacenza, după ce și-a făcut studiile la seminarul diecezan din Bedonia și la colegiul Albertoni din Piacenza. În același an, a intrat la Academia Pontificala Ecleziastica, pentru a se iniția în diplomația Sfanțului Scaun. În 1961 a intrat la Secretariatul de Stat al Vaticanului, în timpul pontificatului papei Ioan al
Agostino Casaroli () [Corola-website/Science/328963_a_330292]
-
Gustavo Bontadini. Între 1965 și 1967, era și președinte al "Federației Universitare Catolice Italiene" (în , având sigla "FUCI"), din Milano, fiind numit de cardinalul Giovanni Colombo. Apoi ia, ca un adult, decizia de a deveni un preot, intră în seminarul diecezan în 1967, la Milano: un an în Saronno, apoi la Venegono, de unde iese din nou, lăsând eparhia ambroziană pentru a merge la seminarul de Teramo, unde acesta va fi hirotonit preot pe 18 iulie 1970 pentru Dieceza de Teramo Atri
Angelo Scola () [Corola-website/Science/329007_a_330336]
-
de Istorie din Gherla, a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Construcția este situată pe strada Mihai Viteazul nr. 6, fiind cel mai elocvent exemplu de locuință barocă din Gherla. Între anii 1859-1930 a funcționat aici Seminarul Teologic Diecezan, înființat de către episcopul Ioan Alexi. În anul 1918, clădirea trece în proprietatea Episcopiei, fiind cumpărată, în timpul slujirii episcopului Iuliu Hossu, cu suma de 100.000 coroane. Abia din 1976 fosta casă a familiei Karacsonyi a fost transformată în muzeu, atunci
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
Bună" între 1938-1944. Teatrul "Muncă și Voe Bună" era unul din cele 4 teatre subvenționate de stat, alături de Teatrul Național, Opera Română și Teatrul Liga Culturală. Din 1941 teatrul și-a schimbat numele în „Muncă și Lumină". În publicația "Foaie Diecezană - Organul eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului", anul LIV, nr. 26, din 25 iunie 1939 apărea următoarea relatare:
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
politic în perioada interbelică. s-a născut în 1886 în familia lui Ioan și Ilenei Jumanca din Caransebeș. A urmat primii ani de școală la școala românească și cea ungurească din Caransebeș după care a fost elev al Institutului Pedagogic Diecezan din Caransebeș unde l-a avut profesor pe Enea Hodoș. După terminarea studiile pedagogice, în 1907, a fost, pentru doar trei luni, învățător la Școala Confesională Ortodoxă din Maciova. Sinodul Parohial Ortodox Român din Caransebeș îl numește învățător la Școala
Pavel Jumanca () [Corola-website/Science/329782_a_331111]
-
1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
de doctor în teologie honoris causa. Pe parcursul anilor de slujire în Marea Britanie, Mitropolitul Antonie, slujește doar o mică parohie rusă la Londra, dar mai ales în întrega eparhie. În Dieceza de prelegeri, a avut loc reuniunea anuală a parohiei, congresele diecezane și reuniunile clerului. Mitropolitul Antonie a fost implicat în mod activ în Biserica și viață publică, și s-a bucurat de popularitate în multe țări. Revenind la Cambridge în 1996 i-a fost acordat un doctorat onorific de la Universitatea din
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
este sediul curiei diecezane a Patriarhiei Veneției. Este situat în Piață Sân Marco, alături de Bazilica Sân Marco, și are vedere la Piazzetta dei Leoncini. Inițial clădirea, împreună cu bazilica, făcea parte din complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea
Palatul Patriarhal din Veneția () [Corola-website/Science/333570_a_334899]
-
1931 frăția creștină a devenit cunoscută ca "". Oxford Group s-a bucurat de o largă popularitate și succes, în special în anii 1930. În anul 1932 arhiepiscopul de Canterbury, Cosmo Lang, rezumând discuție purtată de Oxford Group cu episcopii săi diecezani, a spus: Este un cadou de care biserica are în mod vădit nevoie." Doi ani mai târziu, William Temple, arhiepiscop de York, a adus un omagiu organizației Oxford Group care "este folosită pentru a demonstra puterea lui Dumnezeu de a
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]