1,290 matches
-
tratament preferențial, ceea ce implic] faptul c] negrii și femeile din clasa de mijloc care primesc tratament preferențial nu ar fi existat. Dar obiecția poate fi irelevant]. Propunerea nu este de a ne imagina o lume f]r] o istorie a discrimin]rii rasiale și sexuale sau f]r] stereotipuri, ci de a ne proiecta o lume f]r] discriminare rasial] și sexual], f]r] stereotipuri în cadrul actualei generații. Într-o asemenea lume, majoritatea negrilor și femeilor din clasa de mijloc care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și sexele vor fi reprezentate în cadrul pozițiilor dorite direct proporțional cu num]rul acestora, iar negrii și femeile care beneficiaz] de tratament preferențial pentru ocuparea locurilor și pozițiilor dorite vor fi cei mai calificați pentru ocuparea acestor poziții în absență discrimin]rii rasiale și sexuale. Ambele inferențe ignor] complicațiiile produse de clase. Trebuie analizate prima dat] complicațiile care se aplic] raselor. Negrii din clasa de mijloc reprezint] o proporție mult mai mic] din întreaga populație de culoare decât procentul reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru pozițiile dorite în societate sunt aleși în mod copleșitor din clasa de mijloc. Mulți dintre cei aflați în clasa inferioar] socio-economic sunt excluși datorit] educației relativ precare. Prin urmare, chiar dac] rașele au aceleași abilit]ți și nu exist] discrimin]ri, num]rul negrilor din pozițiile dorite va fi inc] și mai mic decât al celor care beneficiaz] de programele de tratament preferențial. O versiune mai atenuat], dar semnificativ], a acestei dificult]ți se aplic] argumentelor care vizeaz] femeile. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptului c] de tratamentul preferențial beneficiaz] femeile care au cele mai bune calific]ri pentru pozițiile cu care sunt r]spl]tite, în absența discrimin]rilor sexuale. Aceasta nu înseamn] c] merit] tratament preferențial. Apelul la o lume f]r] discrimin]ri sexuale și stereotipuri este justificat, pe cât posibil, de compensarea oferit] oamenilor pentru a se ajunge la nivelul pe care aceștia l-ar avea într-o lume f]r] nedrept]ți. Discriminarea sexual] nu reprezint] unică nedreptate. O nedreptate este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bello presupune trei cerințe: 1) Cerință forței minime: Nu trebuie folosit] mai mult] violent] decât este necesar; 2) Cerință proporționalit]ții: Consecințele negative prez]zute ale unui r]zboi nu trebuie s] dep]șeasc] consecințele pozitive prev]zute; 3) Cerință discrimin]rii: Forță trebuie folosit] doar împotriva acelor persoane care sunt ținte legitime ale atacurilor. Cerință discrimin]rii Oricare dintre aceste cerințe pune enorme probleme de interpretare. S] lu]m, de exemplu, cerință discrimin]rii. Pe ce criterii se stabilește dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesar; 2) Cerință proporționalit]ții: Consecințele negative prez]zute ale unui r]zboi nu trebuie s] dep]șeasc] consecințele pozitive prev]zute; 3) Cerință discrimin]rii: Forță trebuie folosit] doar împotriva acelor persoane care sunt ținte legitime ale atacurilor. Cerință discrimin]rii Oricare dintre aceste cerințe pune enorme probleme de interpretare. S] lu]m, de exemplu, cerință discrimin]rii. Pe ce criterii se stabilește dac] o persoan] este sau nu țint] legitim] a violenței în r]zboi? Se afirm] adesea c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
șeasc] consecințele pozitive prev]zute; 3) Cerință discrimin]rii: Forță trebuie folosit] doar împotriva acelor persoane care sunt ținte legitime ale atacurilor. Cerință discrimin]rii Oricare dintre aceste cerințe pune enorme probleme de interpretare. S] lu]m, de exemplu, cerință discrimin]rii. Pe ce criterii se stabilește dac] o persoan] este sau nu țint] legitim] a violenței în r]zboi? Se afirm] adesea c] distincția între cei care sunt ținte legitme și cei care nu sunt coincide cu distincția dintre combatanți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
normal, inacceptabil] ne va indica felul în care funcționeaz] distincția dintre cei nevinovați și cei vinovați pentru a limita violență permis]. Teoria jus ad bellum ofer] o justificare pentru violență și uciderile care au loc într-un r]zboi. Cerință discrimin]rii este astfel un corolar al teoriei jus ad bellum. Această contrazice viziunea standard conform c]reia jus ad bellum și jus în bello sunt independente din punct de vedere logic (Walzer, 1997, p. 21). Din aceast] perspectiv] standard, soldații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iar utilizarea violenței de c]tre acel soldat în scopul autoap]r]rii poate fi justificat]. R]mane ins] valabil faptul c] num]rul țintelor legitime este mai mic pentru soldatul aflat în slujba unei cauze nedrepte (McMahan, 1991). Cerință discrimin]rii a fost atacat] din mai multe perspective. De exemplu, se afirm] uneori c] atunci când este declarat] starea de r]zboi, toate cerințele morale se suspend], cel puțin pentru acei combatanți a c]ror cauz] este dreapt]. (Aceasta este o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
urm]rirea scopurilor corecte moral. Pe lang] doctrina responsabilit]ții colective care susține c] r]zboaiele se poart] între state luate că un întreg, astfel încât nici un cet]țean al statului beligerant s] nu poate pretinde imunitate, principalul atac la adresa cerinței discrimin]rii se fundamenteaz] pe ideea c], cel putin uneori, consecințele sunt mai importante decât principiile. Conform unui asemenea punct de vedere, desi atacarea unui nevinovat este inacceptabil] în mod normal, ea poate fi permis] în acele circumstanțe în care consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uciderii trebuie explicat] în termenii efectelor asupra victimei. Ea este o functie atât a r]ului implicat de pierderea de c]tre victim] a viitoarelor bucurii ale vieții, cât și a r]ului implicat de violarea autonomiei victimei. Dar cerință discrimin]rii, așa cum este ea înțeleas] în mod tradițional, presupune c] inacceptabilitatea uciderii nu poate fi explicat] în acest fel. În conformitate cu aceast] cerinț], inacceptabilitatea uciderii este, cel putin parțial, inerent] în ins]și natura actului. Aceasta nu înseamn] totuși c] cerință
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii, așa cum este ea înțeleas] în mod tradițional, presupune c] inacceptabilitatea uciderii nu poate fi explicat] în acest fel. În conformitate cu aceast] cerinț], inacceptabilitatea uciderii este, cel putin parțial, inerent] în ins]și natura actului. Aceasta nu înseamn] totuși c] cerință discrimin]rii susține c] actul de a ucide este în sine un eveniment sau o întâmplare nefericit]. Uciderea nu trebuie considerat] un eveniment mai oribil decât o moarte accidental]. Cineva ar putea crede astfel c] motivul prevenirii uciderii unei persoane nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în r]zboi și probleme privind posesia de arme nucleare în scopul descuraj]rii inamicilor. Întreb]rilor din prima categorie li se r]spunde de obicei prin referire la cerințele jus în bello. Poate folosirea armelor nucleare s] respecte regulile discrimin]rii și ale proporționalit]ții? Pentru unii teoreticieni morali (dar nu pentru toți), se pare c] exist] cazuri posibile de folosire a armelor nucleare care s] nu încalce nici una dintre cele dou] cerințe. Așa cum a fost ea pus] în practic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] nu încalce nici una dintre cele dou] cerințe. Așa cum a fost ea pus] în practic], totuși, descurajarea a presupus întotdeauna amenințarea de a folosi focul nuclear în scopul distrugerii intenționate a populației civile, iar această încalc] în mod clar cerință discrimin]rii și aproape sigur pe cea a proporționalit]ții (Finnis et al., 1987, cap. I). Aceast] realitate determin] apariția unor întreb]ri fundamentale legate de moral] și descurajarea nuclear]: depinde descurajarea de ameninț]rile de a folosi arme nucleare în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și Geertz sunt: accentul puternic pe ideea determinanților biologici sau genetici și ideea de comparație inter-societală. Fiind animale inteligente și oportuniste, oamenii folosesc toate indiciile posibile ale rudeniei, preferându-le pe acelea care sunt de încredere 28 și ușor de discriminat. De vreme ce contează a fi, în termeni de maximizare a potrivirilor, un fin discriminator al rudeniei într-o largă paletă de situații ce implică sute sau chiar mii de relații, va fi folosit orice semn ("marker") ușor identificabil și nefalsificabil al
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Oricum, fenomenele, condiționate formal și de spațiu (nu doar de timp), "stau necesar în raporturi de timp"112. Iar stările noastre strict subiective (aparținând sufletelor noastre, cum spune Kant) presupun, de asemenea, raporturi de timp; altminteri, ele nu pot fi discriminate și, astfel, nu pot avea identitate, nu pot fi ceva. Într-un fel, timpul ca formă a priori a intuiției sensibile deschide și către condiționările formale ulterioare în constituirea cunoștinței, fiindcă raportul de timp în orice ipostază a sa are
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensul că era timp, iar o desăvârșire a condiției sale înseamnă, desigur, un spor al corespondenței dintre existența și esența sa, exclusiv fenomenală). Și este, în final, obiectul ca fenomen în natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care mizează pe un "produs" abstract, care cu bună voie lasă la o parte unul dintre cele două aspecte (condiții) ale constituirii fenomenale: operația sau corelatul său obiectual. În contextul de față este însă important
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la o parte unul dintre cele două aspecte (condiții) ale constituirii fenomenale: operația sau corelatul său obiectual. În contextul de față este însă important faptul că, în ciuda acestui pericol, cele două sensuri ale timpului operațional și obiectual au fost suficient discriminate; în ceea ce privește prezența lor în construcția lui Kant. Totuși, trebuie făcută observația că aspectul obiectual este mai pregnant. De ce? Tocmai pentru că el pare a fi mai problematic, din perspectiva unui demers interesat de condițiile de posibilitate ale fenomenului și ale cunoștinței
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care operează "ca": existențial-ontologică (este vorba despre constituirea și "umplerea" locului-de-deschidere al Dasein-ului), ontic-factică (unde are loc trecerea de la ființarea-la-îndemână la ființarea-simplu-prezentă) și logică (în care se stabilesc relațiile "intenționale" dintre ceva-ca-ceva și enunț); fără îndoială, aceste ordini pot fi discriminate numai prin analiză existențială, în cazul acesta, prin reducție fenomenologică, fiindcă altfel ele sunt constituite într-o unitate, iar elementele lor își corespund, după cum ușor se poate observa. Ordinea din mijloc, cea ontic-factică, precum și cea finală, "logică", sunt mai clar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
re-poziționare și redefinire operațională a timpului, datorită căreia timpul și judecata corespund împreună (întrețesute) a priori-ului universal și originar, constituie ghidul constituirii înseși căii de trecere de la judecată la judicativul constitutiv, adică la dictatura judicativului; căci această trecere trebuie discriminată în orizontul dictaturii judicative, chiar dacă ea se află aici de la bun început. Pe baza celor scoase la iveală prin reducție, să revenim la această trecere, pentru a reface sensul fundamental în care este predat discursului și istoriei filosofiei logos-ul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actelor, așezarea acestora, în vreme ce forma se sprijină doar pe coincidența timporizării, pe faptul că același eveniment le "poziționează" în aceeași structură. Coincidența originarității și survenirii celor trei acte are valabilitate numai din perspectiva reducției judicative; altfel, cele trei acte sunt discriminate, așezate în funcție de fel de fel de criterii, utilizate divers, în funcție de motivații exterioare actelor însele, dar nu din afara structurii și formei pe care ele o alcătuiesc. Din prespectiva ultimă, trebuie să observăm că ne aflăm înlăuntrul dictaturii judicativului și că actele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Astfel de antagoniști, cu acŃiune centrală și periferică (ex. mecamilamina) par să determine efecte funcŃionale asupra profilului fumatului, cu scaderea efectelor comportamentale ale nicotinei. Mecamilamina produce blocada nicotinică ce determină suprimarea abilităŃii subiecŃilor umani sau animalelor de laborator de a discrimina între administrarea de nicotină și placebo. Pretratamentul cu mecamilamina, asociat cu consilierea de specialitate, reduce dorinŃa de a fuma, fiind demonstrată eficienŃa renunŃării la fumat la 50% dintre subiecŃi, în două săptămâni de la începerea tratamentului. Prin blocada nicotinică, mecamilamina precipită
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
și la lagărele de reeducare maoiste din China? Cum de am ajuns să trăim Într-o lume mai divizată ca niciodată Între bogați și săraci? De ce În diverse părți ale globului femeile, oamenii de culoare și minoritățile entice au fost discriminați sau, chiar mai rău, ținuți În sclavie? De ce am distrus mediul Înconjurător și am otrăvit biosfera? De ce unele națiuni intimidează alte națiuni și caută hegemonia prin război, cucerire și subjugare? Cum a ajuns rasa umană să-și piarda spiritul ludic
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
linie aeriană, farmaciștii, directorii de firme de servicii funerare, moașele și arhitecții. Străinii nu au nici măcar dreptul de a obține licența necesară pentru a vinde alcool și produse din tutun. Alte țări au restricții similare În ceea ce privește angajarea 3. Imigranții sunt discriminați adeseori de țările lor de adopție. La rândul ei, această discriminare perpetuează ciclul de sărăcie lucie și alienare și alimentează mișcările sociale printre imigranți, creînd un soi de cerc vicios din care este dificil de ieșit. De asemenea, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
una a lui Allah-u akbar și a moscheelor”, a remarcat sarcastic Mustapha Zergour, directorul unui post de radio franco-arab din Marsilia 56. Diasporele musulmane transformă regiuni Întregi ale Franței Într-o sferă multiculturală transnațională. Mulți dintre imigranți sunt săraci, sunt discriminați, nu au locuri de muncă și trăiesc În ghetouri urbane și suburbane mizerabile, unde criminalitatea este ridicată. Sunt priviți cu suspiciune din ce În ce mai mare și teamă de către populația franceză autohtonă. În același timp, mizeria Îi impinge pe mulți tineri musulmani spre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]