1,405 matches
-
că în spatele acestor exerciții de manipulare și "seducție" se pot distinge și unele informații (credințe, ritualuri etc.) care se regăsesc și în culegerile de etnografie și folclor. Totuși, din cauza faptului că predomină elementul comercial și speculativ, este foarte greu de disociat între "comerțul cu iluzii" și tradițiile culturale și etnice prezente aici. 320 Florence Derouault, în Croyance et voyance à Paris et en region parisienne de nos jours, prezintă o listă a unor instituții care oferă cursuri, diplome și distincții: "Centre
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
circumstanțele și referentul). Acestea au caracteristicile următoare. 1) EMIȚĂTORUL, actant în procesul comunicării, este cel care produce mesajul prin codificarea unei informații. De obicei, emițătorul este și sursa mesajului, dar, în anumite situații, cele două poziționări față de informația transmisă se disociază (situația purtă torului de cuvânt, de exemplu, sau, în opera literară, a personajului narator de tip mesa ger, ori situația actorului - emițător al replicilor dramatice a căror sursă este autorul dramatic). În situația comunicării uzuale/instrumentale (nonartistice), emițătorul joacă rolul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
totul. Astfel, sărăcia sau șomajul nu pot, singure, să antreneze violența. Însă, când se cumulează factori de excluziune socială, riscul de a fi victimă sau agresor crește. Acești factori sunt ei înșiși atât de corelați încât e greu să-i disociem: efectul lor este masiv și cumulativ. Cum scrie David Farrington (1986), "copiii care trăiesc în inner cities tind să fie minorități etnice, tind să aibă părinți cu un statut inferior, slujbe prost plătite sau fără slujbă și tind să aibă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
îndeletnicirilor umane (vezi de pildă perspectiva lui Stelarcă. Lucrarea de față împărtășește convingerea primei orientări, recunoscând importanța covârșitoare a analogiei dintre om și calculator (respectiv ciberneticăă în creionarea conceptului cyborg, originea cuvântului însuși provinind de altfel din cyb-ernetics și organism. Disociindu-se de cea de-a doua direcție, eseul prezent îi aduce acesteia următorul contraargument: atașarea uneltei istorice corpului uman încă din timpuri străvechi, proces care a început să definească statutul ființei umane, în discursul umanist al disocierii speciei umane de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de posibilitate ale sistemelor informaționale, dar și legătura strânsă dintre fapt și ficțiune, dintre știință și artă: naturalul, nefiind conceput sau perceput drept ceea ce este, ține de regimul a ceea ce poate să fie. În acest cadru, natura nu mai este disociată de cultură, știință și tehnologie, astfel încât definiția științifică a naturii depinde de sistemele computațional-comunicaționale în mod intrinsec, de colaborarea sau interacțiunea dintre utilizatorii rețelei și codurile de date. De pildă, instalația intitulată „Dialogue with The Knowbotic South” a grupului de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
genetice care provoacă apariția bolilor. Atât înainte de naștere, cât și după moartea ființei umane, se poate interveni în corp, astfel încât conceptul însuși de viață se extinde pentru a cuprinde noi teritorii practice și tehnoculturale. Echivalată uneori cu anatomia postmodernității și disociată de anatomia modernă bazată pe ierarhia sistemelor biologice, infomedicina utilizează monitoare de scanare, tehnici tridimensionale și de animație sau suportul Internetului pentru ilustrarea hipercorpului în cadrul transmisiilor instantanee de date, al reproducerii facile a acestora, al scanării digitale și al telechirurgiei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginarul avatarului se poate încadra în registrul fantasmaticului sau al fantomaticului, cu atributele irealității și ale imaterialității care se manifestă și se arată în lumea obișnuită după criteriile virtualității paranormale sau a forțelor oculte. Studiul prezent preferă însă să nu disocieze între real și ireal sau între material și imaterial în ceea ce privește identitatea virtuală a subiectului uman la interfață, după cum se poate vedea în numeroase rânduri. Astfel, menținând atât reciprocitatea dintre normal și anormal, real și fictiv, se poate perpetua continuitatea însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cele radicale la cele „slabe”. Comună acestor direcții este preocuparea pentru dilemele existențiale și culturale ale tehnoștiinței, însă viziunea lor este diferită. În vecinătatea postumanismului se află trasumanismul, unii teoreticieni ajungând chiar să echivaleze aceste două orientări. Studiul de față disociază între postumanism și transumanism (vezi mai josă din rațiunile practice ale chestionării transumanismului radical și ale promovării unui postumanism critic temperat. Vom prezenta în cele ce urmează perspectiva postumană a teoreticienei Katherine Hayles, nu înainte însă de a face o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
masculin” sau „feminin” devin inoperabile în noua contextualizare culturală electronică. Putem vorbi, astfel, în cadrul acestui ultim tip de cyberfeminism de o direcție postfeministă care, în loc să portretizeze femininul (cu diferența specificăă, încearcă să contureze postfemininul, o calitate identitară care nu mai disociază între feminin și masculin. Această mișcare nu este lipsită însă de paradoxuri, în contextul în care se admit în continuare ipostazierile masculine și feminine și se face apel la cybercultura destrupării și la transcendentalism cyberspațial simultan cu recursul la obsesia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dea atenție iluzoriei realități. „Trupul, casa spiritului, se află sub puterea plăcerii și a durerii“, explică un zeu. „Iar dacă un om este condus de trupul său, acel om nu poate fi niciodată liber.“ Dar când ești capabil să te disociezi de poftele carnale și să îmbrățișezi liniștea și nimicnicia sufletului tău, vei fi eliberat. Atman-ul tău va scăpa din plasa dorințelor umane și va intra în conștiința colectivă - sufletul infinit care inundă universul, instantaneu peste tot și nicăieri în același
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
s-ar putea cu succes încerca. Căci dacă este în mare parte o utopie a stabili "familii de spirite" între diversele individualități din cuprinsul unei literaturi, înlăuntrul unei familii biologice, manifestată și în domeniul spiritului, operația este și mai firească." Disociind între biologic și spiritual, Vladimir Streinu se va exprima despre cel mai bizar scriitor român că "prin nici una din liniile literaturii sale [...] nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale" din moment ce "în operele lor principale, unul exprimă în ordinea socială nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vom găsi nimic în artă care să nu fie și în natură», dar adăugând în felul lui Leibniz: afară de arta însăși”. Identic structurat, al doilea studiu, Teoria clarului confuz în estetică, menționează „rudimentele teoriei” (Abélard, Duns Scotus, Occam, Hobbes, Descartes), disociind între „obscur” și „distinct”, „clar distinctul” și „obscurul confuz”, și semnalează moduri de precizare a conceptului la Leibniz, Baumgarten, Vico, Herder ș.a., pentru ca, în final, să se specifice că, de la Baumgarten încoace, „clar confuzul” a devenit „aproape un loc comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
datinei, cutumei. Am evocat rapid aceste raționamente preponderent teologice sau teologico-politice pentru a sugera din nou profunzimile și dilemele comunitarismului, pe fundalul dificultății generale de a gândi politicul (și umanul) în absența completă a dimensiunii religioase (ori spirituale). Când se disociază de Buber, Etzioni revine în postura ingrată (de fapt, de-a dreptul tragică) a modernului ateu, care nu are la îndemână decât culturalismul pentru a gândi și legitima continuitatea agregatelor umane. Astfel, atunci când, ca orice comunitarist, Etzioni spune că putem
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
constelații de simptome:care țin de boala de fond;simptome care depind de creșterea tumorală;și cele care țin de boala malignă, în principal în cazurile care nu evoluează pe fond cirotic [13- 16]. SIMPTOME ȘI SEMNE O expunere didactică disociată pe simptome și semne nu are utilitate, manifestările fiind intricate, diferite, pe primul plan aflându-se unul sau altul dintre simptome (durere, febră) sau semne (hepatomegalia dureroasă, icterul). Vârsta de diagnostic este situată între 63-65 de ani în Europa și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92128_a_92623]
-
dezoxiribonucleaza scindează acizii nucleici în nucleotide. Mecanismul secreției pancreatice a. Mecanismul de secreție al bicarbonatului La nivelul celulelor ductelor pancreatice mici, CO2 rezultat din metabolismul celular împreună cu apa și în prezența anhidrazei carbonice conduce la formarea de acid carbonic, care disociază rapid în anion bicarbonic și ioni de hidrogen. Anionii bicarbonat vor difuza liber în lumenul ductelor mici. Membrana luminală a celulelor care alcătuiesc ductele de calibru mare reabsorb bicarbonatul la schimb cu ionul de clor. Clorul din sucul pancreatic provine
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
izotonică cu toate că concentrația ionilor de sodiu crește peste 300 mM după o perioadă interdigestivă. Epiteliul biliar îndepărtează sodiul din compoziția bilei la schimb cu ionii de hidrogen. Aceștia din urmă se combină cu anionul bicarbonic formând acid carbonic care va disocia în bioxid de carbon și apă. La nivelul membranei bazolaterale a epiteliului vezicii biliare se găsește o ATP-ază Na +/K+ care pompează sodiul către plasmă. Ionii de clor trec paracelular în sânge pentru a menține neutralitatea electrică. Mai sunt absorbiți
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este preluat de enterocite la schimb cu bicarbonatul. Bicarbonatul este absorbit în jejun împreună cu sodiul; absorbția de HCO -3 antrenează absorbția de Na+ și apă. Bicarbonatul reacționează cu H+ (secretat luminal la schimb cu Na+) formând H CO2 3 ce disociază în apă și CO2; acesta difuzează în enterocit, unde sub acțiunea anhidrazei carbonice duce la bicarbonat, ce difuzează în sânge. Calciul Din ~1g zilnic ~1/2 din calciul luminal provine din alimentație și ~ 40% este absorbit, mai ales în duoden
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
crește încărcarea cu CO2, iar legarea O2 crește descărcarea CO2 la nivel pulmonar (efect Haldane, fig. 87). Efectul Haldane poate fi explicat printr-o mai bună capacitate a hemoglobinei reduse de a prelua ionii de H+ produși atunci când acidul carbonic disociază și prin facilitatea crescută a hemoglobinei reduse de a forma COHb. Indiferent de modificările care au loc când CO2 este încărcat sau descărcat din sânge, cea mai mare parte din cantitatea de CO2 se găsește în sânge sub formă de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cel proximal, iar cantitățile de Na și apă reabsorbite la acest nivel sunt mult mai mici, apropiindu-se de 9-10% din totalul urinei primare. Epiteliul tubului distal este impermeabil, spre deosebire de cel al tubului proximal, ceea ce-i permite tubului distal să “disocieze” reabsorbția de Na și cea de apă, astfel, reușind să adapteze eliminările de apă și sodiu în funcție de necesitățile organismului. Porțiunea inițială a tubului distal formează parțial complexul juxtaglomerular, furnizând celulele-senzor ale maculei densa și participând la fenomenul de feed-back tubulo
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
ca baze pentru acizi sau acizi pentru baze (sisteme tampon). Există sisteme tampon chimice (proteine, hemoglobină, fosfați) și sisteme tampon volatile (dioxid de carbon-acid carbonic). In plasmă, proteinele sunt tampoane eficiente deoarece atât grupurile carboxil cât și cele amino pot disocia, ca atare creșterile de pH sunt tamponate de carboxil, iar scăderile de grupările amino. Un sistem tampon important este cel furnizat de disocierea grupărilor imidazol ale reziduurilor de histidină din hemoglobină. In domeniul de pH de 7,0-7,7, grupările
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
capacitatea sa de tamponare. Totuși, molecula de hemoglobină conține 38 de reziduuri de histidină și datorită acestui lucru, hemoglobina are de 6 ori capacitatea de tamponare a proteinelor plasmatice. In plus, acțiunea hemoglobinei este unică deoarece grupurile imidazolice ale hemoglobinei disociază mai puțin decât acelea ale oxihemoglobinei, făcând ca hemoglobina redusă să fie un acid mai slab și deci un tampon mai bun decât oxihemoglobina. Sistemul are un pK de 6,8. In plasmă, concentrația fosfaților nu este suficient de mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
și a altor ioni, ci este produsă ca urmare a unor procese mai complicate. Nu există o pompă sau un canal de bicarbonat la nivelul membranelor celulelor tubulare. Sub influența anhidrazei carbonice, CO2 se combină cu apa, producând H2CO3, care disociază imediat în H+ și bicarbonat (HCO3-). Bicarbonatul iese prin membrana bazolaterală a celulei în virtutea gradientului de concentrație și este îndepărtat de către fluxul sanguin (fig. 116). Protonii sunt eliminați în lumenul tubular, în funcție de segmentul la care are loc secreția, cu ajutorul unei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
loc secreția, cu ajutorul unei pompe de protoni, a unei ATP aze H+/K+ sau a unor antiporturi Na+/H+. Dar protonii secretați nu vor fi eliminați, ci se combină cu bicarbonatul filtrat la nivel glomerular, se transformă în acid carbonic, disociază în apă și CO2, care vor difuza înapoi în celulă și vor fi folosiți pentru un alt ciclu de generare a protonilor. Deci, nu este vorba de o reală reabsorbție, de vreme ce bicarbonatul ce apare în plasma peritubulară nu este același
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
concurențial, pluralist care ar putea servi drept fundament înțelegerii procesului de comunicare politică. În prima instanță, autorul încearcă să deceleze între moștenirea teoriilor comunicării și cea a științelor politice în hibridarea proaspetei discipline, distingînd, pe de o parte, abordarea care disociază comunicarea și politica, dînd prioritate primului concept în înțelegerea procesului de comunicare politică, iar, pe de altă parte, abordarea care insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării, semnalînd practic o zonă a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
conform lui Gerstlé, rivalizează între ele în funcție de concepția lor asupra comunicării, politicului, a relației dintre ele, precum și după distribuirea accentului pe aspectul pragmatic, simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]