1,706 matches
-
unde Eugeniu Coșeriu pune bazele unei "lingvistici a vorbirii". 2.1. Punctul de pornire al demersului coșerian îl constituie "insuficiența dihotomiei saussuriene" între langue și parole 218, care, de altfel, mai făcuse deja obiectul unei critici detaliate 219. În locul acestei disocieri, Coșeriu propune, pe urmele lui Aristotel, trei perspective din care ar putea fi descrisă o anumită activitate: "ca atare" (κατ' ενέργειαν), "ca activitate potențială" (κατά δύναμιν) și "ca activitate realizată în produsele sale" (κατ' έργον). Totodată, "vorbirea" este definită aici
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al structurării lingvistice)? Sau, într-o altă formă: este posibilă o semantică elocuțională? Întrebarea este extrem de importantă, dat fiind că ea va atrage o serie de repercusiuni asupra cercetării noastre. De aceea, ne propunem să întreprindem aici o serie de disocieri. 3.3.1. La prima vedere, răspunsul la întrebarea privind existența "semanticii elocuționale" ar fi unul hotărât negativ, mai ales dacă prin semantică înțelegem studiul "conținutului" lingvistic, iar "prin "conținut" înțelegem, în același timp, "formă" și "substanță" semantice sau, pentru
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
discurs" determinate ("limbă funcțională")" și care trebuie disociat de ceea ce lingvistul de la Tübingen numește, pe urmele lui Leiv Flydal, arhitectură 246, adică "ansamblul de raporturi pe care le comportă multitudinea "tehnicilor de discurs" coexistente într-o limbă istorică"247. Această disociere circumscrie, totodată, și "obiectul ideal al lexicologiei structurale", care nu ar putea fi decât "limba funcțională" sau, mai bine zis, structura unei limbi (și nu arhitectura ei!). 4.1.2. Totuși, prin această primă disociere, delimitarea obiectului nu a fost
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
o limbă istorică"247. Această disociere circumscrie, totodată, și "obiectul ideal al lexicologiei structurale", care nu ar putea fi decât "limba funcțională" sau, mai bine zis, structura unei limbi (și nu arhitectura ei!). 4.1.2. Totuși, prin această primă disociere, delimitarea obiectului nu a fost dusă până la capăt. "Structura" unei limbi, adică ""tehnica discursului" unei limbi funcționale", nu este nici ea o realitate indistinctă, ci se dispune pe "patru planuri diferite": discursul, tipul, sistemul și norma 248. Dintre acestea, discursul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
literar"290. Și desigur că, în calitatea ei de limbaj, poezia poate fi abordată în continuare și din punctul de vedere al lingvisticii textului (care, spre deosebire de poetică, e menită să studieze și textele non-literare sau "informative"291). Totuși, prin numeroasele disocieri pe care le-a făcut între limbaj și poezie, fondatorul integralismului lingvistic a deschis calea către fundamentarea unei noi discipline 292. 6.1. În acest sens, e de remarcat că poezia este, înainte de toate, limbaj sau, mai exact, text. Mai
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
repetat" în cadrul conceptual al integralismului. Din fericire, o asemenea operație a fost deja întreprinsă chiar de către savantul de la Tübingen, în articolul "Structure lexicale et enseignement du vocabulaire" (1966). În textul respectiv, menit să circumscrie domeniul semanticii structurale, Coșeriu propune șapte disocieri preliminare, între: (a) "lucruri" și limbaj; (b) "limbaj primar" și "metalimbaj"; (c) sincronie și diacronie; (d) "tehnică a discursului" și "discurs repetat"; (e) "arhitectură" și "structură" a limbii; (f) "sistem" și "normă" a limbii; (g) raporturi de "semnificație" și raporturi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
-și aduce aminte sau a nu avea habar (= tipul I) decât într-un singur sens ("a-și aminti", respectiv "a ignora [ceva]"). 2.1.2. Mai mult, această particularitate se bazează pe o alta, care constituie un criteriu suplimentar de disociere a celor două tipuri de unități: spre deosebire de unitățile de tip I, care rămân nedecompozabile/inanalizabile, unitățile de tip II se remarcă prin caracterul lor compozabil/ analizabil. Astfel, chiar dacă și "sintagmele stereotipe" semnifică în mod global, asemenea "perifrazelor lexicale", în cazul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un prim pas semantic, în măsura în care procesele de extindere a sensului produc o lectură figurată derivată din aceea compozițională"325. 3.1.1. Pentru a evidenția această "arhitectură semantică", cercetătorul belgian face trei pași pregătitori: a) Mai întâi, este vorba despre disocierea între paradigmatic și sintagmatic, precum și despre o situare mai exactă a "expresiilor compuse" pe aceste coordonate: "Dimensiunea paradigmatică și cea sintagmatică a expresiilor idiomatice sunt ambele duale, în sensul că ambele pot fi considerate din perspectiva sensului originar, literal al
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
omul de inimă; b) comparative, în cadrul cărora se manifestă o relație de tipul "Aa este (mai mult/ mai puțin decât) Bb": Buturuga mică răstoarnă carul mare, Decât codaș la oraș mai bine-n satul tău fruntaș etc. 5.3. Prin disocierile și categorizările anterioare, am încecat să arătăm că lingvistica integrală oferă un cadru conceptual îndeajuns de precis și de amplu pentru a elabora în baza lui o taxonomie a textemelor. Am încercat, prin criteriile pe care le-am propus, să
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
despre teoria poezei discursive 399, la care vom recurge de-a lungul acestui capitol pentru a identifica și explica sensurilor textemelor din romanul sadovenian. În această privință, e de semnalat, mai întâi, că teoria lui Borcilă se sprijină pe trei disocieri preliminare. 1.1.1. Prima dintre acestea este distincția, preluată din filozofia blagiană a culturii, între metafora lingvistică (plasticizantă, semnificativă, care descrie orizontul lumii date) și metafora poetică (revelatoare, trans-semnificativă, creatoare de lumi). Pe de o parte, Lucian Blaga depășește
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
funcional, segunda edición revisada, Gredos, Madrid, 1987, pp. 50-79. 237 Idem, "Creația metaforică în limbaj", în Omul și limbajul său, p. 180. 238 Idem, "Pentru o semantică diacronică structurală", p. 198. 239 Ibidem. 240 Pentru această relație este relevantă și disocierea între "lucru" și obiect intențional, fundamentată pe baze fenomenologice (v. Dumitru Cornel Vîlcu, Integralism și fenomenologie). 241 Eugeniu Coșeriu, "Dincolo de structuralism" ["Au-delà du structuralisme", 1982], în Omul și limbajul său, p. 298. V. și Mircea Borcilă, "Lingvistica integrală și fundamentele
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a un capítulo de la historia de la lingüística, Alianza, Madrid, 1982). În ceea ce privește conceptul nostru, am fi putut utiliza și denumirea de "semnificat simbolic", numai că aceasta ar fi amintit într-un mod prea evident de cunoașterea "lucrurilor" (v. în această privință disocierea dintre "semn" și "simbol" din Eugeniu Coșeriu, "Semn, simbol, cuvânt" ["Zeichen, Symbol, Wort", 1992], în Omul și limbajul său, pp. 112-134). O altă variantă la care ne-am gândit a fost aceea de "semnificat idiocultural" (care s-ar fi opus
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
se determină la 37 grade Celsius, fără a se face corecția cu temperatura de hipotermie a pacientului. În acest mod se lucrează intenționat cu un pH mai alcalotic față de organismul la 37 grade Celsius. Datorită hipotermiei și modificării constantei de disociere a apei, majoritatea sistemelor enzimatice lucrează optim la un pH mai alcalotic. O altă strategie este reprezentată de „pH stat” în care se corecteză CO2-ul și pH cu temperatura, în acest fel lucrându-se în acidoza controlată față de organismul uman
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
4]. Utilizarea de soluții nehematice în soluția de umplere a aparatului CPA determină hemodiluția pacientului. S-a constatat că dacă la temperatura de 37°C hematocritul optim este cuprins între 40-50%, în hipotermie moderată și severă datorită modificării constantei de disociere a apei un astfel de hematocrit produce deficiențe de perfuzie datorită vâscozității crescute. Un hematocrit de 20% este optim în condițiile hipotermiei moderate sau severe și se realizează prin simpla utilizare a soluției de priming [2]. În cazul în care
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92068_a_92563]
-
bun simț, care excede orice comentariu. Teza lui Nae Ionescu este una extrem de clară, fixând peremptoriu întreaga problematică a raportului dintre Ortodoxie și naționalism: comunitatea de iubire a Bisericii se acoperă structural și spațial cu comunitatea de destin a nației. Disocierea dintre cei doi termeni ai problemei este, practic, una inexistentă. O percepție falsă care domina în perioada interbelică era legată de modalitatea de definire a Bisericii Ortodoxe ca "o instituție de stat, cu caracter de monopol", ce va dura atât timp cât
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
națiune Raportul dintre autoritatea laică și autoritatea religioasă a constituit o temă permanentă de discuție în care elita intelectuală s-a implicat cu mult patos, majoritatea dezbaterilor articulându-se în jurul noțiunilor de Biserică și Stat; Ortodoxie și Națiune. Problema falsei disocieri între "autohtoniști" și "europeniști" de care se face mult caz în discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un pretins model occidental, reprezintă, de fapt, o discuție riguroasă cu privire la miza Tradiției în cultura română 1
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în el însuși) fiind dotat cu perfecțiuni, mărginite ce e drept, dar proprii, existând per suam essentiam, deosebite de perfecțiunile spirituale mai înalte, neîngăduite decât celor în stare de har"9. Antropologia ortodoxă nu a operat niciodată în același mod disocierea între actul creator al lui Dumnezeu și actul de har; dimensiunea harică nesuprapunându-se dimensiunii naturale. În percepția ortodoxă, omul creat nu este omul natural, homo rationalis specific Occidentului, ci este o ființă spirituală creată după chipul și asemănarea lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu se mai vede bine cine se mântuiește, dacă ceea ce e căzut nu se mântuiește". În Ortodoxie, ideea transfigurării interne nu reprezintă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în diverse ipostaze istorice pe care le cunoaște comunitatea eclezială. Dacă catolicii sunt hristocentrici, par excellence, ortodocșii sunt închinători ai Sfintei Treimi; Iisus Hristos este Dumnezeul în Sfânta Treime, creștinismul neavând sens fără Cele Trei Fețe Dumnezeiești. Pornind de la aceste disocieri dintre ortodocși și catolici, Mircea Vulcănescu dezvoltă semnificativ demersul său analitic de arheologie interconfesională prin abordarea raporturilor opozitive dintre catolici și protestanți, pe filiera lui Luther, din perspectivă ortodoxă, cu aplicație la câteva probleme esențiale: răul radical al firii omenești
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cea biblică de taină, mister și presupune relaționarea dintre Dumnezeu și om, o comuniune de natură nupțială. Ultima unire este taina Sofiei lui Dumnezeu, partea ascunsă a planului Său privind destinul veșnic al omului. Tradiția ortodoxă nu a operat niciodată disocierea între teologie și mistică, adică între dogma mărturisită de Ecclesie și trăirea personală a tainelor divine. De fapt, Predania nu a înregistrat divorțul dintre teologie și spiritualitate, nici religiozitatea modernă, cu formele sale de pietate personală. Experiența mistică trăiește conținutul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unei trăiri efective și autentice, poate formula o critică. Aceasta se justifică, în primul rând, prin calitatea lui de membru al Bisericii, de participant efectiv la comunitatea religioasă, fiind răspunzător de ceea ce întâmplă acolo 5. Există în tradiția creștină o disociere între timpul istoric și timpul liturgic. Dacă ne referim la Ecclesia, lucrurile se prezintă, într-un fel, marcate de o ruptură de nivel. Astfel, dacă Biserica constituie această ruptură de nivel, liturghia care se desfășoară în incinta ei marchează o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei națiuni și a unei culturi la o anume formulă a vieții religioase duce, inevitabil, la o desprindere de acea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței cărții de față: abundența și lungimea citatelor împiedică, uneori, disocierea punctului de vedere al autorului de cel la care se face apel pentru a consolida argumentația propriu-zisă, îngreunând chiar actul de lectură. Probabil, la o viitoare ediție esențializată, autorul va renunța la o parte din aceste citate prea stufoase, facilitând
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
întregii vieți spirituale a Răsăritului cu acelea ale apusenilor, fie catolice, fie protestante, observăm că ele au rămas latente în Răsărit, în vreme ce în Apus au fecundat întreaga civilizație și viață pământească". 5 Ibidem, pp. 100-101. Mircea Vulcănescu operează o fină disociere între structura răsăriteană și cea occidentală, pe urmele gândirii patristice, propunând o formulare elocventă: "Răsăritul a înțeles altfel raportul dintre act și formă și a trăit în consecință. A nu fi îndeajuns de actualizat nu e nicidecum pentru răsăritean un
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
judicioase se reg?se?te la fel de viguros �n pictură dup? Masaccio ?i sculptură de dup? Donatello. Men?ion�nd c? ?i �n continuare arhitectura este analizat? prin raportare strict? la evolu?ia stilurilor artistice (manierism, baroc, neoclasicism, neogotic etc.), cu disocierile ?i abaterile de rigoare, nu vom mai st?rui dec�ț asupra faptului c? la fel procedeaz? Gilbert Luigi ?i �n cazul arhitecturii din ultimul secol, perioad? �n care au proliferat tentativele de �evadare� a acestei discipline din str?vechea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]