1,397 matches
-
fenomen împotriva naturii, în sfârșit împotriva legii naturale care presupune unirea prin iubire. În concluzie spune Paulescu, socialismul prin suprimarea proprietății individuale și înlocuirea ei cu proprietatea comună, conduce la despotism și tiranie prin selectarea unei caste conducătoare privilegiate. Realizează disoluția familiei prin subminarea autorității paterne, emanciparea femeii și preluarea de către societate a educației copiilor, ceea ce de fapt nu reprezintă altceva decât o preluare a ideilor lui Platon din Republica, deja deteriorate și răstălmăcite de Rousseau. În plus socialiștii sunt și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fost trecut sub egida Ministerului Școlilor, unde nu rareori predau dascăl i atei. În al doilea rând a avut de suferit din cauza atacului neîntrerupt al sectelor protestante și neoprotestante, îndeosebi Adventismul pe care Paulescu îl consideră ca un element de disoluție națională. Argumentația este una de fond, pentru că adventi smul preia de la elbionism înlocuirea Duminicii cu Sâmbăta, de la iconoclaști necinstirea crucii, icoanelor și prigonirea celor ce invocă sfinții, dar cel mai periculos lucru este nerecunoașterea nici unei autorități sau jurământ de credință
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
mai periculos lucru este nerecunoașterea nici unei autorități sau jurământ de credință. Împotriva acestei situații Paulescu, la vremea lui, recomandă o adevărată cruciadă dogmatică, în care clerul trebuia să insiste în predicile sale asupra pasajelor din Biblie greșit interpretate de sectanți. Disoluția națională era de altfel vizată și de comunismul sovietic. Experimentul bolșevic de exterminare a clerului în propria țară și transformarea bisericilor în locașuri de utilitate publică sau economică, cu toate că nu a fost reprodus în țara noastră în perioada comunistă, avea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să asigure cunoaștere sufletului individual, ce vibrează la unison cu (eventual, în viziune poescă, disoluția acestuia în) cel cosmic ("Sufletul Cercetat se menținea neajuns"). Regăsim această idee în recenzia consacrată apariției volumului Laudă somnului de Lucian Blaga. Barbu comentează: "Întronat, acolo [în vis, s.n.], stă Sufletul, categorie căreia Edgar Poe îi făcea să corespundă (italice
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
într-o accepție largă. Selecția scriitorilor discutați începe cu Tudor Arghezi sau N. Davidescu și Al. A. Philippide, pentru a ajunge la autorii de la revistele „unu” ori „Contimporanul”. Eliberarea de sub autoritatea dogmelor, o așa-numită „criză a noțiunii de realitate”, disoluția eului sau o abordare specială, plecând de la Freud, a funcțiilor psihice (ilogicul, inconștientul, instinctualul, misticul, patologicul) constituie, în concepția lui C., „elementele structurale” ale anarhismului poetic. Originile „poeziei anarhice” autohtone sunt aflate într-un registru divers de surse, pornind de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
domnii a împărătesei, statul habsburgic își manifestă interesul față de educație, redefinindu-și radical atitudinea față de aceasta din indiferență statală și delegare în jurisdicția bisericii în preocupare atentă și asumare directă a responsabilității. Preluarea sarcinii educaționale din frâiele bisericilor este pregătită prin disoluția ordinului iezuit, care patronase învățământul imperial, în 1773. În 1774 împărăteasa Maria Tereza aprobă Regulamentul școlar general pentru școlile germane normale, capitale și triviale elaborat de pedagogul german Johann Ignaz von Felbiger, care devine astfel prima lege de organizare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împlinită plenar în 1918. Dacă în Transilvania, rudimentele ideii moderne a națiunii ca popor suveran își face apariția în paginile Supplex-ului din 1791, în principatele danubiene, această tranziție ideologico-semantică este ocazionată de tulburările sociale și politice care au dus la disoluția regimurilor fanariote (Cornea, 1973, pp. 465-466). Răscoala condusă de Tudor Vladimirescu poate fi luată ca punctul de cotitură care marchează apariția noii înțelegeri a națiunii ca popor, deși vechiul sens al națiunii ca elită privilegiată și-a prelungit un timp
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
balaur / Cu solzii de aur..."364 Simbioza dintre om și șarpe reliefează manifestarea Verbului primordial care reface lumea din temelii, învestind puterile stihiale ca principii active ale realității originare. Trecerea de la șarpele terestru la șarpele cosmic este posibilă printr-o disoluție existențială care dă naștere legăturii de sânge dintre universul uman și universul cosmic: "La mijlocul drumului, / La puțul porumbului / Văzui floarea câmpului, / Dar nu-i floarea câmpului, / Și-i chiar ochiul șarpelui, / Șarpe lung cu solzii verzi, / Nici să-l vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu înțelepciunea, ipocrizia, umorul sau sarcasmul lor, să ne dezvăluie adevăratul chip al domniei Regelui Soare. CONCLUZII în Franța, numărul mare de scrieri apocrife poate fi privit ca o formă de evoluție culturală prin combinarea cu arta romanului. Prin proclamarea „disoluției persoanei și a personajului‘, prin refuzul intrigilor nefondate, literatura apocrifă și-a câștigat un număr de admiratori, în defavoarea literaturii istorice, bazată doar pe date fixe, care nu ofereau detalii amănunțite privind aerul și culoarea epocii. Ca urmare a acestei atitudini
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
mod obiectiv sunt întotdeauna rezultatul semnificațiilor pe care indivizii le atribuie lucrurilor, cuvintelor și acțiunilor? În această perspectivă, în mod fundamental antropologica, riscul este acela al unei definiții imperialiste a categoriei care, dacă o identificăm cu istoria însăși, duce la disoluția ei. Această dificultate își găsește rațiunea fundamentală într-o altă dificultate care trimite la accepțiunile multiple ale termenului de "cultură". Acestea pot fi distribuite în mod schematic în două familii de semnificații: aceea care desemnează operele și gesturile care, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
care au favorizat producerea infracțiunii de umor: - determinismul mesajelor parentale; - nivelul scăzut de instrucție; - dizarmonia personalității; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, manifeste potențialul violent, agresiv. După condamnarea ei, familia băiatului este supusă unui proces de disoluție familială prin divorț: „După intrarea mea în pușcărie a vândut tot din casă... fură... are dosare pe rol cu suspendare... nevasta l-a părăsit, s-a dus la mama ei, după care s-a recăsătorit cu un om de 54
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
medicală. Ea își datorește existența, în principal lucrărilor lui Th. Ribot „filosoful psiholog”. Considerată inițial ca o „psihologie patologică” de către acesta, Th. Ribot caută să facă o delimitare între psihologie și metafizică. Studiind bolile psihice, el le considera ca reprezentând „disoluții ale facultăților mintale”. Acest aspect este deosebit de important întrucât el dă posibilitatea explicării diferitelor niveluri ale vieții psihice, în condițiile oferite de patologia psihiatrică, imposibil de sesizat și de explorat la subiecții normali, la care facultățile psihice nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
procesului de organizare. Invers, în raport cu dinamica procesului de organizare, procesul de dezorganizare al sistemului personalității se va produce de „sus în jos” de la complex către simplu, reluând, în sens invers dinamica dezvoltării. Este vorba de fapt de un proces de disoluție funcțională, reprezentând însăși formele patologice. Boala fiind rezultatul unui proces de disoluție funcțională trebuie privită sub două aspecte diferite: a) aspectul negativ reprezentat de nivelul de atingere al sistemului personalității; b) aspectul pozitiv sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al sistemului personalității se va produce de „sus în jos” de la complex către simplu, reluând, în sens invers dinamica dezvoltării. Este vorba de fapt de un proces de disoluție funcțională, reprezentând însăși formele patologice. Boala fiind rezultatul unui proces de disoluție funcțională trebuie privită sub două aspecte diferite: a) aspectul negativ reprezentat de nivelul de atingere al sistemului personalității; b) aspectul pozitiv sau cel al simptomelor, reprezentat de nivelul de eliberare al inhibiției pe care procesul morbid îl exercită asupra stării
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căreia boala psihică este implicată în organizarea psihismului uman; b) tema fenomenologică, în conformitate cu care structura bolii psihice este esențialmente negativă sau regresivă; c) tema clinică, după care boala psihică are forme tipice de structură și evoluție, precum și nivele variate de disoluție ale organizării vieții psihice; d) tema etiopatogenetică, ce afirmă că boala psihică depinde de procesele organice. Natural că în intervalul de timp scurt între aceste două „definiții” sau mai exact „atitudini doctrinare” față de boala psihică și de bolnavul mintal au
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caracter reversibil. Ele nu sunt nocive și sunt lipsite de consecințe negative pentru personalitatea subiecților supuși experimentului. Aceste experimente au o valoare deosebită întrucât ele ne oferă posibilitatea de a înțelege și urmări într-o manieră dirijată apariția, evoluția și disoluția unor tablouri psihopatologice produse în condiții de laborator, în mod dirijat/controlat de experimentator. Prin aceasta se poate face o corelație, sau o analiză comparată între psihozele clinice și psihozele experimentale sau între modelul natural și modelul experimental. Nebunia și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalității stă principiul evoluției formulat de H. Jackson. Acest principiu se exprimă prin pulsiunea vitală sau hormé-ul lui C. von Monakow. În condițiile oferite de alterarea proceselor psihice, H. Jackson, consideră tulburările personalității ca pe niște fenomene de regresiune sau disoluție. În sensul acesta sunt menționate următoarele principii în raport cu dinamica organizării și a dezorganizării sistemului personalității, așa cum se poate vedea mai jos. 1) Evoluția este procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1) Evoluția este procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în cursul filogenezei. Acesta reprezintă principiul integrării funcționale. 2) Disoluția este procesul psihopatologic care, contrar evoluției, constă în dezorganizarea sau dezintegrarea funcțională a sistemului personalității. Ea poate fi generală, orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al sistemului personalității. 3) În condițiile oferite de factorii psihopatologici, funcțiile neuropsihologice sunt înlocuite cu temele tulburărilor clinico-psihiatrice, care pot avea o dublă semnificație psihopatologică: a) pozitive, prin eliberarea instanțelor inferioare ale personalității de sub controlul instanțelor superioare; b) negative, prin disoluția instanțelor superioare ale sistemului personalității. Rezultă de aici faptul că, prin procesul de evoluție, instanțele inferioare ale organizării personalității sunt supuse unei acțiuni de control supresiv de către instanțele superioare, iar alterarea acestora din urmă va duce la „eliberarea” instanțelor inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
voluntar de la simplu și automat Nivel integrativ Nivel instrumental Nivel conativ Sectorul psihic Nivel afectiv Nivel instinctual Nivel vegetativ Sectorul somatic Nivel endocrin Nivel visceral Sistemul personalității DEZINTEGRARE H. Jackson afirmă că „bolile sistemului nervos trebuie considerate ca regresiuni sau disoluții” ale organizării funcționale a sistemului personalității. Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice a nivelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice a nivelurilor sale structurale. Dezintegrarea se traduce prin disoluția unei instanțe supraordonate și liberarea instanțelor subiacente, subordonate acesteia. În felul acesta, orice disoluție are un aspect negativ (prin dispariția funcției dominante) și un aspect pozitiv (prin trezirea funcției inhibate). Aceste aspecte au fost constatate de numeroși autori (P. Janet
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice a nivelurilor sale structurale. Dezintegrarea se traduce prin disoluția unei instanțe supraordonate și liberarea instanțelor subiacente, subordonate acesteia. În felul acesta, orice disoluție are un aspect negativ (prin dispariția funcției dominante) și un aspect pozitiv (prin trezirea funcției inhibate). Aceste aspecte au fost constatate de numeroși autori (P. Janet, A. Moreau de Tours, E. Bleuler, H. Ey). K. Jaspers propune pentru explicarea tulburărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autori (P. Janet, A. Moreau de Tours, E. Bleuler, H. Ey). K. Jaspers propune pentru explicarea tulburărilor psihice noțiunea de proces. Procesul generator de tulburări psihice privește dezorganizarea sistemului personalității sau a aparatului psihic, fapt care reprezintă însăși procesul de disoluție enunțat de H. Jackson. Pentru K. Jaspers procesul psihic se opune dezvoltării normale a sistemului personalității, fiind într-o mare măsură apropiat de conceptul de allopatie al psihozei, enunțat de S. Freud. Semnificația dinamică, de factură psihopatologică, a procesului corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și cel de dezorganizare a aparatului psihic, se efectuează în conformitate cu potențialul energetic funciar al ființei umane care este personalitatea, reprezentând balanța normal/patologic sau raportul sănătate mintală/boală psihică. În sensul acesta, pentru H. Ey „boala reprezintă esențialmente o disoluție” înțeleasă ca un proces de dezorganizare și de dezintegrare a aparatului psihic. Normalul, ca și anormalul sunt „cuprinse” virtual, ca „potențial energetic latent” în însăși organizarea sistemului personalității; acesta „actualizându-se în act”, ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aparatului psihic. Normalul, ca și anormalul sunt „cuprinse” virtual, ca „potențial energetic latent” în însăși organizarea sistemului personalității; acesta „actualizându-se în act”, ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții individului. Pentru H. Ey, conform doctrinei organo-dinamiste, enunțată de el, disoluția ierarhiei funcțiilor se traduce prin tulburări negative și prin tulburări pozitive reacționale. În sensul acesta vom avea în față două aspecte: a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]