9,387 matches
-
nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși și nu vedeai pe nimeni pe ulițe. Deodată, în tot satul s-a făcut auzită chemarea clopotelor de la biserică. Era un strigăt de disperare, o alarmă, o chemare în ajutor. Fiecare om, mic și mare, înțelese că ceva grav s-a întâmplat. Imediat, ca fulgerul, s-a răspândit vestea că ardea biserica. Oamenii au alergat toți, din toate părțile, pentru a stinge focul. Se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ascultă hipnotizați concertul lui Zinzin. Prietenii și autoritățile au încercat "să o dea jos din copac", dar nu au reușit. În momentul în care un polițist încearcă să se apropie de copacul lui Zinzin aceasta începe să cânte în disperare și tot orașul se adună în parcul central. Odată unul dintre polițai a vrut să urce fără veste în copacul lui Zinzin. Aceasta a început să urle din toți bojocii, copiii străzii s-au adunat împrejurul ei, iar oamenii prezenți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde am mai văzut expresia asta? Peste tot la mine în țară. Năvălesc chipuri, amintiri, dureri cu strășnicie ascunse. (există momente când nu creezi tu personajele, ci ele te crează pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aer de protecție și mă simt bine în această piele. În timp ce mâncăm, mă uit în jur. La una dintre mese, o tânără cam la treizeci de ani se uită în gol. Frumoasă și tristă. I se citește vidul din suflet, disperarea. O fac atentă pe Kati. "Femeile australiene nu crapă de fericire, deși toate mimează acest lucru. Nu lucrează, nu au nevoie să lucreze, bărbații câștigă foarte bine, dar sunt bețivi și impotenți. Acasă nu trebuie să facă nimic, fiindcă totul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la început au batjocorit-o, uite nătăfleața, s-a apucat de comerț, aici trebuie să ai curaj și tupeu, cine nu le are pe astea e bine s-o lase baltă. Dar văzând-o că perseverează, că se ține cu disperare de mică ei pricopseală, au început s-o respecte, ca până la urmă chiar s-o protejeze. De acum nu o mai lăsau singură în piață, unul din "bandă" se lua după ea și nu o lăsa să cumpere lucruri scumpe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am făcut drag, nu simțeam nimic pentru el, voiam să mă așez în Australia cu orice preț, am plecat de acolo aruncând în aer toate podurile după mine, nu mai era cale de întoarcere, de aceea îmi iubesc eu cu disperare patria, știu că nu voi mai avea parte de ea niciodată, când te vei întoarce acolo să săruți pământul patriei și pentru mine, nu știi ce norocoasă ești că ai un copil care te iubește, este deștept și tu poți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua o jumătate de kilogram de salam sau zece ouă ne făcea să ne uităm în străfundul sufletului celuilalt. Am trăit niște vremuri extraordinare, eu plâng după ele. Erau multe lucruri proaste, dar erau câteva lucruri înălțătoare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rânduri, ca o holdă pusă la pământ de furtună, s-a făcut o liniște nefirească, umbla printre oameni duhul morții, dar toți erau fericiți, "trebuia să ajungem și la asta", spuneau unii aproape în șoaptă, "era prea multă foame și disperare, trebuia să dăm drumul la porțile temniței, dar acum ce ne facem, stăm adunați aici ca oile în țarc, cineva trebuie să ne conducă, dar cine să fie acela din marea aceasta de oameni", toți se gândesc la acest lucru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se scurge din ea ca un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să-și pună ștreangul de gât. Strânși în jurul căruțelor, pribegeau triști și flămânzi până nu mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi îndrăznit să o aștearnă pe hârtie. Compunea acasă, pe furiș, când ceilalți credeau că exersează. De cele mai multe ori "compunea" doar în imaginație, în timp ce spăla, în timp ce făcea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe neașteptate, își prinde capul în mâini, se răstoarnă pe spate și spune aproape cu lacrimi în ochi: "Dumnezeu mi-e martor că nu vreau să-ți fac niciun rău". Se întoarce din nou spre ea și o strânge cu disperare în brațe în timp ce o întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
unii se vând pentru bani unor politicieni semianalfabeți, am dat drumul la duș la maximum să nu mai aud vocile acelea care mă duc înapoi acasă, la sărăcia noastră, la viața noastră nenorocită, mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
uitat o dată lung la el, i-a întors spatele și a urcat în camera destinată de el pentru dormit și nu pentru dragoste, a intrat în așternut, și-a tras perna peste față, s-a zvârcolit toată noaptea, între durere, disperare și dorința aprigă de a se arunca de la etaj, voia să termine odată cu atâta durere, se simțea umilită, murdară, îl ura și îl adora, voia să-l uite, să-l șteargă din creier, imaginea lui i se înfigea mai tare
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără să i le trimită niciodată, și în felul acesta Alex a devenit bărbatul dorit, bărbatul sperat, mai întâi i-a scris ca să poată trăi mai departe, așa reușea să scape de presiunea din interiorul ei, de durerea surdă, de disperarea care o cuprindea aproape zilnic și pe care o alunga cu tot felul de pretexte, în fiecare dimineață când se trezea cu gândul că o mai întâmpină o zi fără rost, o zi în care nu schimbă lumea, nu contribuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
selenare, murdare și moarte, nu e loc pe pământ, nu e loc nici în ceruri, ridică privirea, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în albastru, dincolo de simțuri cineva povestește învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva moare în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii, dar ei au plecat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar vrea să intre în intimitățile șatrei, l-ar vedea pe băiat, ar discuta cu el... * Între timp, fără să știe că oamenii legii sperau să fie în posesia unor date, ce-i drept, neconturate încă, investigațiile continuând, Ina în disperarea ei, ajunsă la capătul suportabilității, îl ruga în fiecare dimineață pe soțul ei: - Alex, treci și astăzi pe la Miliție, vezi, întreabă dacă nu au vești pentru noi, imploră-l pe colonel să întreprindă tot ce știe el poate află ceva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și izbucnea în lacrimi. Alex căuta s-o consoleze, deși și el trăia aceeași dramă, cu o intensitate pe care o masca cu greu pentru a nu-i spori durerea Inei și așa ajunsă în punctul cel mai înalt al disperării. Așa își lăsa Alex soția, în pragul fiecărei noi zile, fără să poată să-i aducă un răspuns liniștitor. * Toate metodele de investigare ordonate de colonelul Priboi, deși aduseseră unele elemente noi în derularea cazului, nu erau în măsură să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cele mai multe cazuri era întrebat dacă are o calificare în domeniul economic, administrativ sau cultural. El era un absolvent de liceu teoretic; școala nu-l pregătise pentru o anume profesie. Lovitura aceasta de stânca vieții îl adusese aproape în pragul disperării. Nu îl deranja faptul că nu găsește o slujbă, ci mai ales că timpul curgea ireversibil și acest lucru îi strica planurile lui îndelung chibzuite. Alex și Ina, când îl întâlneau seara, văzându-l frânt de oboseală, abia dacă îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]