1,346 matches
-
Ba da, sigur că pentru tine. Dar mai am o misiune. Trebuie să iau legătura cu Marcel Albu. Numele ăsta nu-ți spune nimic? — Asta era deci. Mi-am dat seama din prima clipă că poartă un nume conspirativ. Îmi displace persoana, deși vreau să spun că eu sînt cel care are nevoie de tine acum, nu el. Făcuse o greșală de tact. Pentru acest om prezența ei era mai importantă decît Își Închipuise. Ce rol Îi atribuia În amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zise domnul Prentice, și urmă să explice, gesticulînd cu mîinile lui subțiri, aproape aristocratice: Prima tentativă a eșuat, așadar. O bombă a căzut peste locuința dumitale, distrugînd-o cu cozonac cu tot, dar salvîndu-ți după cum se pare, viața. Lor le-a displăcut, Însă, Încăpățînarea cu care ai vrut să lămurești lucrurile. De aceea te-au convins să te ascunzi, ceea ce, dintr-un motiv sau altul, nu era totuși de ajuns. Voiau, firește, să te facă să dispari fără urmă, dar cînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da, În lumea celor fericiți... — A, da, desigur... domnul Cost n-o să mai facă niciodată astfel de glume. — SÎnt sigură că n-a făcut-o cu vreun gînd rău. S-ar putea ca prezența a doi străini să-i fi displăcut... Știți, sîntem un grup foarte compact. Și apoi, domnul Cost n-a crezut niciodată cu adevărat... Să sperăm că acum crede! (Domnul Prentice nu părea stăpînit de ceea ce numise cu puțin Înainte „pasiunea milei“). Ar trebui să Încerci să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intrarea în sală. Îi crește prestigiul. - Să i-o sugeți lu’ bunică-miu! învârte la buton și dă peste Vali Vijelie: „sunt masculu’ ăl mai tare/am un mușchi între picioare...” Esteee...! urlă sala. Lasă că nici Piticului nu-i displace, da’ o mai face și el pe nebunu’. Ăăăh, ăăăh! se aude dinspre banca de împins. Inspectorul și-a încărcat bara cu 150 de kile și doi haidamaci îi stau pe laterale. Trag și ei... - Las-o fleoașcă, băăă! muge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nervos. De la spatele ei, noi îi făceam semne complice chelnerului. Omul, care chiar părea să aibă ceva sub calota craniană, a continuat să surâdă afabil, dând din cap cu înțelegere. Explicațiile tinerei fistichii din fața lui îi păreau perfect plauzibile. Îmi displăcea profund să fac echipă cu Maria în situația aceea de criză, dar n-aveam ce face. În felui ei o iubea nespus pe Sabina, ținea chiar și la mine, doar că în capul ei foarte pătrat nu intrau decât idei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sunt un conservator ― și, probabil, sunt ―, ar mai fi ceva de lămurit. În destule privințe, am "progresat" (depinde ce sens dau "progresului") între Calea Secii și Calea Victoriei. Am devenit un orășean oarecare, cu simțurile tocite și comod. Nu mi-a displăcut când eram tânăr să merg cu mașina ori să mă servesc, chiar ca ignorant, de ultimele noutăți ale tehnicii. Unele deprinderi le-am pierdut. M-am obișnuit cu "natura" din parcuri. Vara, n-am simțit nevoia, ca alții, să fug
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajunsesem să cred sincer că un tânăr care nu e capabil să bea, măcar, un litru de vin la o sindrofie n-are cum deveni un bărbat adevărat. Mă feream, atunci, să recunosc că mirosul și gustul de alcool îmi displăceau. Mi se părea că aș fi mărturisit o infirmitate ascunsă. Dornic să demonstrez că nu sufăr de mai puțină bărbăție decât cei care puteau să se așeze, bucuroși, la un chef și hotărât să mă "educ" prin voință, mi-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
despre ce este un principat, de cîte feluri sînt acestea, cum se dobîndesc, cum se păstrează, de ce se pierd. Iar dacă vreodată v-a plăcut ceva din cîte nimicuri am scris, atunci nici scrierea aceasta n-ar trebui să vă displacă. Unui principe, dar mai ales unui principe nou, ea ar trebui să-i fie binevenită; iată de ce o închin Măriei Sale Giuliano 4. Filippo Casavecchia a văzut-o; el va putea să vă vorbească în parte și despre lucrarea însăși și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
principele poate să lupte împotriva conjurațiilor este acela de a nu fi urît de majoritatea oamenilor; căci acela care conspiră crede întotdeauna că, omorîndu-l pe principe, va satisface poporul; dar atunci cînd i s-ar părea că prin aceasta îi displace, el nu mai are curajul să ia o hotărîre de acest fel, deoarece greutățile care se ivesc pentru conspiratori sînt în cazul acesta nenumărate. Experiența ne arată că experiențele conspiratorilor au fost foarte multe, dar prea puține au izbutit; deoarece
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care sîntem noi înșine actori, sau care se petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu ne scapă. Ceea ce surprindem a fi bun este atît de amestecat cu lucruri care ne displac, încît sîntem forțați să acordăm prezentului o judecată mai puțin avantajoasă decît trecutului, deși prezentul merită cu adevărat mai multă laudă și admirație. Nu vorbesc despre capodoperele artei, al căror merit strălucește de la sine cu atîta putere, încît timpurile pot
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe tricliniu. — Poftim? — Te-am întrebat dacă știi să joci zaruri. Băiatul scotoci în haină. Întinse pumnul strâns spre Vitellius și, deschizându-l, îi arătă trei zaruri grosolane făcute din os de oaie. — Le am pe astea. — N-o să-ți displacă, desigur, că ale mele sunt de fildeș. Râzând, Vitellius puse zarurile sale pe măsuța joasă pe care sclavul se grăbea să o împingă spre el. — Pe astea mi le-a dăruit chiar Nero. Era deja împărat, dar încă de mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fac? La urma urmei, era înconjurată de familia ei, care îi purta de grijă. Am mers până acolo încât mi-am spus că Marietta s-ar putea, curând, recăsători cu tânărul acela impetuos... Deși, să fiu sincer, ideea îmi displăcea. - De ce n-ai adus-o aici, cu dumneata? - Pentru că eu aveam nevoie ca acel copil să se nască acolo și atunci Femeia deveni albă ca varul. Aproape că nu reușea să spună ce gândea, din pricina furiei: - Domnule Maynard, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cu cîini") e nimica toată pentru el. Îi sfîșie inima chelnerului cu botul lui mîhnit, cu nasul lui mîhnit, cu ochii lui mîhniți, așa că ne primește comanda: Două ("Trei Iordanco!") porții de frigărui. Da, Russ, degetul lui Șichy, oricît îți displace igrecul din nume, ar putea deveni de lumină, deget de lumină pentru tine. Ochiul slab ar percepe-o far. Vasari povestește că Paolo Ucello s-a căsătorit cu o fată de 19 ani, el avînd 57 sau 59. Au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o acolo de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia aceea verde de pe ea, poate chiar cu dinții, prizonier
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
copil. Sunt Andrea, de la birou. Mami e acolo? — Vrei să spui mama? m-a corectat ea, cum făcea Întotdeauna când auzea accent american. Sigur, ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba de ceva important. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ți-o dau imediat. Da, Ahn-dre-ah? Sper că e vorba de ceva important. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele, a declarat ea În stilul acela al ei, rece și arogant. Știi cât Îmi displace să fiu deranjată când Îmi petrec timpul cu fetele? mi-a venit mie să țip. Trebuie că glumești, cucoană, băga-te-aș În măta! Crezi că te sun pentru că-mi face bine la sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am bâlbâit eu și mi-a fost ciudă pe mine că Îi făceam jocul. Am vorbit cu fata de la Scholastic și a Înțeles că ai nevoie de două exemplare, sunt sigură, așa că Îți dai seama că... — Ahn-dre-ah, știi cât Îmi displac justificările. Și nu mă interesează nici justificările tale din momentul de față. Sper să nu se mai Întâmple niciodată așa ceva, ai Înțeles? Asta-i tot. Și a Închis. Am rămas pironită locului preț de vreo cinci minute Întregi, cu telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
deceniu, tehnic vorbind abia Începusem. Nutream mari speranțe că lucrurile aveau să se Îmbunătățească o dată ce Miranda și cu mine vom Începe să lucrăm Împreună. Oricine putea fi la telefon un monstru cu suflet de gheață, mai ales cineva căruia Îi displăceau atât de mult vacanțele și ideea de a fi departe de serviciu. Dar eram convinsă că nefericirea acestei prime luni avea să facă loc unei situații cu totul noi și așteptam cu nerăbdare să văd cum se vor desfășura lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că mie ar trebui să-mi pese câtuși de puțin de toate astea. — Mda, tipul e uluitor, a oftat Emily și și-a răsucit firul telefonului În jurul unui deget. Cred că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunt În lumea mea, acolo nu mă ocolește nimeni, toți Îmi admiră voința și virtuțile, bineînțeles, cu excepțiile Împotriva cărora Îmi place să lupt pentru că sunt sportivi, și În patinaj sunt invincibilă. Pe când În viață... Toți mă ocolesc, caracterul meu displace tuturora, le sunt antipatică pentru că le demonstrez mizeria morală În care se scaldă, fug de mine și se ascund unul În spatele altuia. Între ei mă simt stingherită, străină și mă retrag În mine, unde pot visa patinoarul În tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în... ― Mă numesc Titu Herdelea și sunt... ― Nu vreau să știu nimic! continuă Tănăsescu cu pumnii strânși. Imediat să părăsești primăria, altfel te arestez și te pun între baionete!... Imediat!... Imediat! Prefectul Baloleanu înmărmuri. Energia maiorului cu țăranii nu-i displăcea, deoarece îl scutea pe dânsul de-a fi energic și de-a se încărca cu eventuale răspunderi. Orice ar interveni ulterior, el se poate spăla pe mâini. Dar incidentul cu un ziarist bucureștean și prieten al lui Grigore Iuga poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jucărie, așa că eu pot să lucrez cu Nuharoo la actele Curții trimise de Su Shun. Podeaua mea e atât de încărcată cu teancuri de hârtii, încât n-am loc nici să mă mișc. În curând, lui Nuharoo începe să îi displacă să vină să lucreze cu mine, născocește diverse pretexte pentru a nu își face apariția. Vrea ca noi să rămânem fidele filosofiei chineze antice, potrivit căreia „cel mai înțelept om ar trebui să pară cel mai confuz“. Ea crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de conștient. Persoana în cauză se concentrează mai degrabă asupra problemei fizice decât asupra suferinței psihice. La nivel secundar, debilitatea datorată problemei fizice îl eliberează, în general, pe individ, de responsabilitatea de a se apuca de o activitate care îi displace. Atenție Lucrurile care nu sunt conștientizate se uită. Un maistru care nu voia să își concedieze cel mai bun prieten s-a trezit a doua zi dimineața cu o paralizie a uneia din mâini, astfel că nu a putut semna
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sfială. Maria Tereza îi spusese fiului ei, la 8 iunie 1773, că este „preferabilă o pace de compromis decât un război fericit”, și ea nu gândea altfel în 1770. La început, lui Iosif al II-lea nu i-ar fi displăcut însă o epuizare reciprocă ruso-turcă prin continuarea războiului; apoi, la Neisse, Neustadt și ulterior a socotit drept o necesitate colaborarea austriaco-prusiană menită să împiedice „prin toate mijloacele” primejdia măririi Rusiei. În cele din urmă, Iosif al II-lea a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]