3,286 matches
-
iar cronicarul observă, cu simț analitic, cum frica le paralizează mințile și faptele. El consemnează detaliat mișcările pazvangiilor și ale cârjaliilor, cunoscute și din relatările unor martori oculari. Încercarea lui Alexandru Moruzi de a forma o oaste de panduri este disprețuită însă de Z., devenit, ca și în alte dăți, boier cu vechi ifose față de acei mișei. Atacurile lui Pazvantoglu nu vor fi respinse nici de Capitan Pașa (Capudan Hassan), ajutorul trimis de Poartă (în intrigile căruia s-ar afla o
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
atitudinea ideală a intelectualului, nu mai pare posibilă „fapta”. E curios că, vorbind de „experiență”, „autenticitate”, „adevăr”, „pesimism eroic”, „fundamentarea unui stat cultural”, unii tineri moraliști din anii ’30 recomandă o atitudine ambiguă față de istorie și implicit față de acțiunea politică. Disprețuiesc politica și se feresc „să cadă” (cum zice tot Cioran) în istorie. Vor face totuși politică (și nu cea mai inspirată) și se vor amesteca (imprudent, cu consecințe catastrofale pentru ei) în istorie. Unii vor trece de la stânga la extremă
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
nu ajuți cu puterile tale și treci indiferent pe lângă un bătrân, un animal, un copil pe care l-ai putea ajuta, atunci ești repetent la buna purtare. Bunele maniere nu acceptă cearta și insulta, iar cei care le practică sunt disprețuiți. Trebuie să ne purtăm în așa fel încât să dovedim că suntem manierați și vom avea marea bucurie să constatăm că buna noastră purtare ne va aduce bucurii, dragostea și aprecierea semenilor noștri, succesul. (Marcela Peneș Bunele maniere la vârsta
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
că pământul folosit la comun urma să fie transformat în ferme agricole private, înconjurate de garduri. După cum bine se știe, populațiile agricole muncesc mult mai mult decât cele pastorale. Combinat cu faptul că păstorii și, în general, populațiile seminomade îi disprețuiesc pe cei angajați în agricultură, în rândul grupului-țintă s-a dezvoltat o veritabilă răscoală. Câteva mii de oameni au invadat fermele comerciale, au doborât gardurile ce separau fostul teritoriu comun folosit pentru pășunat, au ars fânul stocat în aceste ferme
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
areté avea fundament nobil, fiind înnăscută la aristocrați; dar, în cazul educării lui Ahile de către centaurul Chiron, ea putea fi învățată, desăvârșită. Condiția nobilă era necesară, dar nu suficientă - și invers. În veacul al V-lea î.Hr. grecii îi mai disprețuiau încă pe mathóntes (maqovnthj = „cel care știa doar pentru că a învățat”), pe care îi socoteau „parveniți ai culturii”16. Curând, această concepție va fi însă abandonată. Chiar și idealul sportiv al școlii publice s-a modificat. Învățământul public se va
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mamelor. Așadar un bărbat „mamoș” era de neînchipuit. În plus, Socrate era un cetățean liber, și nu un metec obligat să-și câștige existența muncind. Munca era o obligație a sclavilor, fiind o rușine pentru nobil (aristos); iar metecii erau disprețuiți în primul rând pentru faptul că se îmbogățeau prin muncă cinstită. Ce enormitate: un bărbat, și încă mai mult, un aristos, să facă muncă de femeie!16 Socrate se joacă mai departe pretinzând că îi dezvăluie lui Theaitetos o taină
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era o rușine, ci o onoare să fii declarat și să te declari „om întreg”, care nu disprețuiește, ci iubește orice fapt de cultură. De aceea idealul educațional isocratic ar putea fi chiar soluția problemelor cu care se confruntă educația și cultura timpurilor în care trăim. Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. H.-I. Marrou
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștin” al unui „imperiu sacru”. Carol cel Mare nu era însă naiv și nu a căzut pradă vanităților obișnuite. Dimpotrivă, era un om cultivat și, dacă ar fi să-l credem integral pe biograful său Eginhard, era și foarte înțelept: disprețuia fastul și veșmintele luxoase, era lacom la mâncare, dar foarte cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Trismegistus. Fludd credea că rozicrucienii erau „mecanici” și „matematicieni”, urmași ai lui Roger Bacon și Albertus Magnus. Presupunea că erau pricepuți la geometrie, la arta militară, la aritmetică și la algebră. Erau discipline pe care celălalt Bacon, baronul contemporan, le disprețuia, așa cum făcuse în The Advancement of Learning. Or, rozicrucienii nutreau idei similare celor baconiene. Baronul de Verulam se dorea „părintele științei experimentale”, dar respingea cu mânie legăturile sale cu „știința matematică”. Fludd era prieten cu Michael Maier, medicul lui Mauriciu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
natura înconjurătoare și natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
formeze abilitățile ucenicului, calfei și meseriașului, renunțând total la discipline informative și livrești. Marile universități de dincolo de Atlantic s-au născut - cele mai multe - nu din școli episcopale, ca în Europa, ci din aceste școli vocaționale care produceau meseriași competenți, semianalfabeți, care disprețuiau idealuri educaționale precum l’uomo universale mirandolian sau homo pansophicus comenian. Dar cu Iluminismul și aceste curricula iluministe, Europa, cu școlile ei cu tot, a intrat în ceea ce istoricii numesc epoca modernă. Și abia în epoca modernă au apărut primele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Louise M. Berman 19. Lucrarea The Humanities and the Curriculum (1967) a avut un efect tulburător: nu numai teoreticienii curriculumului, ci toți americanii din domeniul educației au aflat că, în perioada interbelică și după al doilea război mondial, școala americană disprețuise și ignorase cu emfază rolul decisiv al disciplinelor umaniste în formarea personalității umane. Efectele erau devastatoare; apăruseră, în acest fel, cohorte de americani semidocți, pragmatici și apți pentru survive, dar care nu puteau recita măcar o strofă din poemele lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
menirea curriculumului se reduce la dezvoltarea unui repertoriu de abilități intelectuale, aplicabile oricărei probleme, din orice domeniu. Pentru ei, disciplinele de învățământ și temele de studiu sunt simple „instrumente pentru dezvoltarea intelectuală”, și nu scopuri în sine. Potrivit lui Eisner, cognitiviștii disprețuiesc cultura și valorile culturale, socotind că nu au importanță decât ca „instrumente”. Ideea de „om cultivat” le repugnă și o înlocuiesc cu sintagma „cap-bine-făcut”. Cognitiviștilor nu le trece prin minte că ei pledează pentru spolierea culturală programată a ființei umane
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reacții critice la o anumită stare de lucruri în pedagogie. Dar nondirectivismul, mai ales în variantă neorousseauistă, s-a dovedit simplă anarhie, care a produs ravagii ori de câte ori a fost pus în practică. Teoria educației negative a lui Rousseau era aberantă: disprețuia cultura și proslăvea natura. Idealul educațional rousseauist era „omul necultivat”, le bon sauvage. Adică, în termenii acestui paragraf, „creierul gol”: prostia ingenuă pe care o presupunem „bună”, dar care, în realitate, este întotdeauna sălbatică și agresivă. Școala viitorului nu poate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abili în discuție, capabili să dea o mie de întorsături gândirii lor și care, pe deasupra, sunt și onești profesori de virtute; pe scurt, iată-l pe Ulise patronul sofiștilor, idealul educațional al tuturor profesorilor plătiți de stat, al educatorilor - funcționari, disprețuiți de Socrate pentru că iubeau talanții, și nu travaliul paideutic. Dar nu această metamorfoză odiseică este Kehre de care vorbeam... * Să lămurim acum o întrebare cu adevărat „crucială”: de unde i-ar fi putut veni lui Ulise, dincolo de istețimea nativă, înțelepciunea pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor -, pentru individ deci, un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, „slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și marginalizați. Simbol al crizei și dezechilibrului, coada poate fi și un factor de reglaj, imprimând compromisul sau demisia ca mijloace de echilibrare. Ca „specific noțional”, coada românească aduce și unele elemente particulare: gradul ridicat de dezordine, derapajul rapid în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întipărit în minte versurile de început: „Ai albit de-atâta drum,/ Casă părintească./ Amândoi vom fi de-acum/ Vatră strămoșească”. E rândul meu acum... Mă conduc după dictonul lui Spinoza „Să nu ridiculizezi, să nu deplângi și nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi acțiunile umane”. Examinez „dosarul de cadre” al tatălui meu nu pentru a arăta personalitatea lui Ion Chelcea, pentru a elogia - eventual - verticalitatea lui morală sau pentru a-i justifica obediența - atâta cât a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
una dintre călătorii. Descoperind că a cumpărat pâine, vameșul maghiar i-a spus, ironic, că „nici măcar pâine nu aveți...”. Astfel de situații sunt comune pentru oamenii care au avut experiențe similare (indiferent de context). Comercianții din piețe sunt de obicei disprețuiți și nu le este acordat prea mult respect. De asemenea, atunci când sunt străini, ei sunt considerați reprezentativi pentru națiunea sau grupul din care provin 16. Pentru turiștii orientați spre gospodărie existau puțin timp și puține resurse pentru activități tipice turiștilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la privilegiile și statutul gestionarilor în vechiul regim, își amintesc că trebuia să le facă „curte”, că erau „cineva”. Uneori, portretul lor e îmbogățit cu trăsături ca „șmecheri”, „cu nasul pe sus”, „irascibili/supărăcioși”, „își vedeau numai de interesele lor”, „disprețuiau gloata de afară, coada” ș.a. Acum vânzătorii se împart în „cei de pe vremea lui Ceaușescu”, care de obicei lucrează „la stat” și sunt „leneși” sau „acri”, încă „se mai cred pe vremuri”, și vânzătorii „noi” sau „tineri”, ce „lucrează la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urmau să fie alături de articole similare ale lui Titu Maiorescu. Din aceeași atmosferă junimistă provin și antipatia manifestă față de literatura patriotardă sau față de fraza bombastică, precum și elogiul simplității imagistice și al sobrietății stilistice. Apreciind literatura „cu valoare în sine” și disprețuind-o pe cea „de ocazie”, criticul considera perfecțiunea artistică drept adecvarea perfectă a formei la fond. Ca scriitor, P. a debutat în „Familia” din 1866, odată cu Mihai Eminescu. A colaborat apoi la numeroase alte periodice: „Traian”, „Albina Pindului”, „Albina”, „Concordia
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
freamăt de veci, / Vreme nedezlegată”. Scutul Minervei, culegere de optsprezece sonete, atât de legate între ele încât scrierea poate fi socotită un singur poem, poate fi văzută și ca o mică estetică normativă pentru uz propriu, un program clasicizant radical. Disprețuind „gloria lumească”, „secile vrăjiri a vremii-nșelătoare”, poetul se retrage „la umbra unui dafin”, sub scutul Minervei, „zeița clară ca flacăra”, „Senina”, „Eterna”, „mireasă și soră”, care îi dă puterea să-și „toarne chinul în marmoră cerească”. „Vechile otrăvuri” se
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ușurință a expresiei, abundentă, retorică și adeseori convențională. Contele de Walneg este o plăsmuire livrescă, însumând trăsături ale eroilor „damnați” din literatura romantică. Palid, sumbru și tăcut, învăluit în melancolie, pare marcat de o suferință fără leac. E un solitar, disprețuind viața artificială și zgomotoasă din saloane și regăsindu-și liniștea în mijlocul unei naturi luxuriante, „templu” în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
ale generației anilor ’70: singurătatea colectivă, limbajul secret al muzicii „tinere”, subversivitatea adolescenței, drama lipsei de ideal etc. Scriitor citadin prin natură și cultură, descendent, cum îi place să spună, dintr-o familie de ofițeri patrioți, Petru Popescu n-a disprețuit, de la primele cărți, succesul, ci l-a căutat cu lumânarea. L-a avut, pe merit, căci, fără a face concesii gustului comun, a găsit căile de comunicare cu un public relativ larg, care i-a cumpărat cărțile. C. STĂNESCU SCRIERI
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
a trecutului, de felul celor de la Proletkult și RAPP, din anii formării culturii URSS, în practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădeză mentalitatea proletcultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii în dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci.” Printre cei acuzați de asemenea erori se numărau Dan Deșliu, Ion Brad, Aurel Rău
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
în fața clasei, după o lecție sumară de morală. Câțiva pedagogi și profesori - își amintește P. - făceau parte din lojile masonice de tip scoțian. Printre colegii mai mici se află și viitorul conducător al „nicadorilor”, poreclit „Mucea”, tocilar amenințat de repetenție, disprețuit de ceilalți liceeni. Atmosfera cazonă a școlii nu l-a influențat, totuși, prea mult pe P., temperament funciar anarhic, mereu în ceartă cu regulile date de alții. Idealul de mic gentilom european preconizat de colegiu nu a fost și idealul
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]