1,499 matches
-
este, în mod sigur, vulnerabilă și marcată de defecte, dar ea înfățișează individualități care încearcă să supraviețuiască, să păstreze controlul, ba chiar să-și păstreze onoarea și demnitatea într-un univers amenințător. Această încercare de păstrare a individualității reprezintă o distanțare față de ideile lui Baudrillard, pentru care individul este un termen aflat undeva, la capătul unui terminal de computer, pierdut în timpul extazului comunicării (1983 c: 128). Pentru Baudrillard, individul nu mai este "doar un actor sau dramaturg, ci a devenit un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Văzut-am Troia, și-am văzut tot./ Mare, și maluri sub lotus involt,/ și m-am întors, singur, livid./ În Itaka și eu aș vrea să ucid,/ dar de-i interzis,/ măcar să recit/ ce-ar fi astăzi de scris" (Prolog). Distanțarea de sine, melancolia bolnavă și izolarea sunt prezente ca trăsături expresioniste într-un imaginar poetic definit de inovații la nivelul limbajului și de preocuparea romantică pentru armonii sonore: "Nu sunt om, sângele mi-e lânced/ numai rouă/ din rumeni nori
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la ceilalți, dintre un libido narcisiac și unul erotic "este poate combinația pe care trebuie s-o considerăm ca fiind cea mai obișnuită. Ea aduce împreună contrarii care se pot tempera reciproc în ea"485. De aceea, chiar cunoscînd o distanțare între conștiință și afect, acest tip de individ nu le separă și nici nu le opune. Putem completa astfel portretul celor două categorii de oameni printr-o ipoteză generală privind constituția lor psihică. Dacă am dori să caracterizăm succint omul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
determinau pe cele mai multe femei, inclusiv prin socializare, nici să nu se gândească la divorț. Emanciparea femeii s-a produs pe fundalul industrializării, modernizării, urbanizării, automatizării și creșterii nevoii forței de muncă în sfera serviciilor. Aceasta a atras după sine și distanțarea dintre habitat și locul de muncă. Posibilitatea pentru ambii parteneri de a întâlni alți indivizi și de a stabili legături de afecțiune este acum mult mai mare. Pe de altă parte, dezvoltarea economică și creșterea urbanistică a însemnat în țările
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
trebuie să fie al celor ce îl muncesc. Această concepție s-a mai atenuat în ultima vreme, dar nu a dispărut total. Astfel încât dacă redarea pământului reinstaurează sentimentul de mândrie familială față de proprietate și continuitate, ea contribuie și la o distanțare afectivă între frați și chiar între părinți și copii. Reîmproprietărirea schimbă semnificativ raporturile dintre părinți și descendenții lor și prin aceea că bătrânii vor recâștiga în prestigiu și putere. După colectivizare, nemaiavând decât puțină avere să transmită urmașilor, statutul persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rar, devin o aluzie evidentă la cauzele diasporei. Aceste cuvinte pot fi comparate cu Resquiescat in pace! (forma scurtă RIP, odihnească-se în pace), sculptat pe unele morminte creștine. Pentru o bună perioadă de tranziție iudeo-creștinii foloseau ambele limbi, în timp ce distanțarea față de limba iudaică începe odată cu persecuțiile anticreștine cauzate, în opinia celor mai mulți istorici, de evrei, ca o acțiune punitivă împotriva convertirilor iudaice la creștinism și a succesului dobândit de acesta din urmă. Deși cea mai mare parte a inscripțiilor provin din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele artei./ Nu mă mai gândesc la dumneata, la tine, deloc.// La douășpe ziua mă simt cel mai bine./ Creierul meu lucrează-n acord
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
valori, prin reflectarea unei experiențe de interpretare și comunicare cu educatul, prin corelarea cu abordarea ei și ca o practică socială, unde se produc consensuri, scenarii, modele, scheme, atitudini, comportamente-norme, până la paradigme. Iar cultura acestei evaluări permite reflecția, autocontrolul, echilibrul, distanțarea, autochestionarea asupra procedurilor, formându-se astfel priza de conștiință a evaluatorului, pentru o evaluare bună sau rea. Ceea ce înseamnă că raționalitatea în evaluare nu este egală doar cu conceptualizarea ei, ci și cu celelalte elemente ale procesului, ca instrument de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
calitativă a acțiunii educative. Căci regăsim aici multe elemente comune: raportarea la criterii de calitate, dimensiunea strategică, dimensiunea procesuală, dimensiunea retorică, abordarea interdisciplinară a complexității educației. În plus, cercetarea pedagogică imprimă și schimbări calitative în conduita profesională a educatorului: • rigoare, • distanțare de simpla opinie sau de propuneri convenționale, • obiectivitate, • neutralitate, • gestiune a implicării, • mobilizare, • participare, • exteriorizare, • analiză a constrângerilor, • raportare la criterii, • găsirea unui ansamblu de referință pentru ameliorarea calității educației, • respectare a adevărului științific, • prețuire a faptului real, • reguli metodologice
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aleasă trebuie să pună în valoare tema și ideea de bază. Folosirea compoziției statice sau dinamice, dense sau rarefiate, pe un plan sau pe mai multe planuri depinde de opțiunea fiecărui creator. Prin contrast înțelegem (Liviu Lăzărescu). Contrastul cromatic evidențiază „distanțarea, diferențierea, generează tensiuni mai mult sau mai puțin active, în timp ce reduce analogia, asimilarea, nivelarea“. De multe ori întâlnim în artele vizuale „contraste de linii și forme, de mărimi și structuri, de textură, de umbră și lumină, de valoare, de culoare
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării? Și cum a fost construit conceptul de sine definit teritorial în opoziție cu un celălalt amenințător? De o mare importanță aici sunt problemele de concepere a securității în termeni spațiali și felul în care sunt definite și articulate amenințările și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cine poate fi sigur că va fi totdeauna fericit?” (La Fontaine) Un vânt mic aprinde focul; unul mare Îl stinge. (Excesul iubirii materne, de exemplu, poate crea la copil o impresie de sufocare, care-i va dezvolta o tendință de distanțare, sau chiar izolare, de familie.) „Poți dori ceva atât de chinuitor și de tare, Încât, Împlinindu-ți-se, nici nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet...” (L. Blaga) Tot făcându-și cruce, și-a scos un ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de retorism"114. Așa cum era de așteptat și cum fiecare autor resimte acest fapt, odată cu înaintarea în timp, și la Ana Blandiana, "lirismul debordant din volumul de debut se cenzurează vizibil în al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vremilor (cazul lui Arghezi, al lui Nichita Stănescu și al altor mari poeți români, salvați de operă). Biografia și bibliografia se susțin aici reciproc și se luminează printr-o serie de corespondențe, analogii, elemente de apropiere și contact, glisări și distanțări programatice. Aș spune că volumele Ilenei Mălăncioiu, în succesiunea lor cronologică, îi punctează nu numai traseul creator, ci și pe cel existențial; după cum, etape și episoade din "linia vieții" îi structurează și îi jalonează opera"196. 3.3. Poezia interzisă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
introdus-o în peisajul nostru actual. Fiind o piesă despre evaziune, nu este totuși o piesă evazionistă... Dimpotrivă, e o piesă acut implicată în actualitate. Vreau să subliniez finețea cu care împletește nuanțele dintre comic și tragic, dintre ironie și distanțare. MIHAIL DAVIDOGLU: Am fost fermecat de vivacitatea replicilor. PAUL TUTUNGIU: Autorul construiește un altfel de mit al violenței. Este vorba de individul care violentează o ordine socială, dar nu intrînd violent în acea ordine, ci retrăgîndu-se într-o altă ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
similar de la un caz la altul. Este exact ceea ce ne preocupă în rândurile de față: cum operează supravegherea în vechea artă a teatrului, care sunt motivațiile ei interioare în cadrul operei și incidențele ei la nivelul privirii, factori determinanți ai simultanei distanțări/implicări a spectatorului, a cărui condiție este, mai mult ca oricând, dublă. Specificul supravegherii, în sensul reținut aici, este acela de a fi o activitate deloc spontană, organică, adică „naturală”, ci, dimpotrivă, intelectuală, deliberată, plănuită cu grijă. Ea este elaborată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
spectator brechtian, el devine spectatorul aristotelic surprins și emoționat de imprevizibilul evenimentelor și de răsturnarea situațiilor. Informat asupra procesului, sucombă sub impactul efectelor acestuia. În timpul supravegherii, spectatorul întreține o dublă relație, convertibilă, cu acțiunile și cu oamenii. La început de distanțare, mai târziu de participare. Supraveghere, observare, voyeurismetc "Supraveghere, observare, voyeurisme" Fără a întreprinde o veritabilă analiză lingvistică - aceasta ar presupune competențe speciale -, va trebui să operăm totuși câteva distincții preliminare, cu toate riscurile de imprecizie (poate chiar și de divagație
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
obiectivă și universală, exterioară subiectului care o reprezintă. Reprezentarea și caracteristicile sale constituie fundamentul însuși al acțiunii și al percepției. Poziție dualistă, dragă lui Descartes, orice ar spune susținătorii unei inteligențe foarte artificiale. Și nu va fi singurul lor paradox distanțarea de dualismul cartezian, făcînd uz din plin tocmai de schema lui Descartes, reprezentativă, care a consacrat relația între două substanțe diferite, corp și spirit, subiect și obiect, om și lume. Reprezentarea este singurul mod de a garanta realitatea subiectului și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
legătura cu cotidianitatea. Este o pierdere în planul trăirii (am în vedere modelul camusian), dar un câștig pe planul gândirii și al descoperirii de sine. Pierderea în prezent aduce risipirea, recuperarea fiind posibilă prin smulgerea către sine adusă tocmai de distanțarea de sine. Semn că sinele ascunde în el o dedublare. * Care este diferența dintre Celălalt și Altul? Două chipuri ale Aceluiași. Mi-au trebuit atâția ani ca să înțeleg cât de multe trebuie să știi pentru a pune o întrebare în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
evenimente/ De vremuri grave, sau de regret -”. Pus la început, „erau” amintește de acel „fost-au”al cronicarilor. Ca și aceștia, Bacovia reține adesea din evenimente doar „ecourile” lor. Firește, cîndva ele au fost „înscrise în inima [sa]”, însă, prin distanțarea în timp, acum, adică atunci cînd își compune poemul, sînt doar niște repere îndepărtate pentru reflecții în marginea unor situații analoage. „Eu sunt un monstru pentru voi” „Monstru” e unul dintre cele mai tari cuvinte folosite de Bacovia în opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea de la tristețe la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mijloacele de comunicare publică, în special televiziunea și radioul, au contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea "așteptărilor în creștere" ale cetățenilor din țările lumii a treia. Nu se poate spune că cererile ar fi fost proiectate, dar a existat o distanțare între norme și politici (Lerner, 1958: 19-107; Frey, 1973: 337-418). "Perturbarea" poate părea semnificativă și așa și este, în unele țări dacă ținem cont de faptul că forma tradițională de comunicare privată era limitată la interiorul grupelor de entități comunitare
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a se situa în text și simultan în afara lui. Poetul ieșean dă senzația că scrie în maniera și totodată că discretizează opțiunile poetice ale unora dintre congeneri. Dar știe, cu siguranță, a păstra echilibrul necesar între confesiunea patetică, "biografistă", și distanțarea rece, parodierea în tușe groase a feliei de viață "autenticiste": "gata, te strig pe mai multe voci,/ te aplaud de la distanță,/ da, pelicula de gheață a crăpat/ și am căzut în bularga viselor,/ în nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează adesea în jurul unui leitmotiv edificator din acest punct de vedere. Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), spre exemplu, devine în mod explicit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volum semnat de Mircea Popovici (exceptând, firește, interesanta antologie de autor intitulată, sugestiv, Cabinetul de stampe, Editura Alfa, 2009) adâncește viziunea și potențează retorica specifică, atenuând doar din impulsivitatea atitudinală de odinioară. Când nu e filtrată printr-o pânză a distanțării autoironice, benigne totuși, melancolia e aici datoare, de cele mai multe ori, lucidității triste a situării într-o vârstă și o epocă pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]