4,738 matches
-
și mai spectaculoase. Apoi ploaia primi semnalul și începu să se răspândească pretutindeni, cu o vigoare și o energie ce îi uimiră pe toți, deși nu era decât una din manifestările ei de orgoliu, din ce în ce mai rare de altfel. Soarele se distra pe seama tuturor și ardea blând, învăluind Elementele cu cel mai cald sărut de care era în stare în ziua aceea, pentru că nu mai era dimineață, bătrânul călăuzitor al vieții aflându-se deja deasupra celui mai înalt vârf al Muntelui Zăpezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp de posibilitatea de a se întâlni. Îi invidiam pe aceștia, căci pricepeam că dragostea lor crește pe măsura piedicilor care le apar în cale. Întâlnindu-mă zilnic cu Sonia și rămânând cu ea ceasuri în șir, încercam să o distrez cum puteam eu, dar cuvintele pe care i le spuneam nici nu sporeau iubirea noastră, nici nu ne apropiau mai mult spiritele: cuvintele mele umpleau timpul, nu-l fructificau. Când ne așezam pe o bancă și rămâneam complet singuri apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din casă geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pregătea masa micuțului. Așezat pe pat, puștiul gângurea vesel, dând din piciorușele dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intenție. Încetează, agent! spuse tăios Cristi, simțind că se ener vează. Deși încă nu putea să distingă mare lucru în fața ochilor, după inflexiunile din vocea lui Pohoață i se părea că acesta abia se abține să nu izbucnească în râs, distrându-se pe seama lui, iar asta îl călca pe nervi. Nu cred că a frânat de loc! spuse repede agentul. Și atunci cum explici urmele astea? întrebă mai calm Cristian care nu mai sesiză nici un zâmbet în vocea lui Vasilică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cută rebelă a feței de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se obișnuiască ochii cu întunericul și se apropie iarăși de marginea pădurii. Cât putea să străbată cu privirea nu vedea nimic. Sub coroanele copacilor lumina lunii nu reușea să pătrundă prea mult. Probabil că Burcilă îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos încât să se înfricoșeze de niște zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l modifice. Oricum, rezultatul este același, nu mai e ce a fost. Logic ar fi ca ei să creeze ceva care să vă împiedice să mai procedați astfel. Apariția vâlvei mi se pare o soluție tipică pentru supranatural. Inspectorul se distra, se prinsese în jocul Ilenei și încerca să o combată cu argumentele ei. Tot nu credea nici o iotă din ce îi spusese ea însă, din moment ce îi promisese că o ascultă până la capăt, nu vedea de ce n-ar pune și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de apăsare, făcându-l să aibă impresia că stă degeaba. Nici zumzăitul ferestraielor mecanice și al motoa relor utilajelor nu reușeau să-i dea un sentiment de activitate. I-ar fi plăcut să trăiască într-un oraș mare, să se distreze. Cât timp se ascunsese în Istanbul, fusese victima acelorași frustrări, dar atunci era altceva. Nu se putea afișa în societate însă, trăia într-o metro polă, înconjurat de tumultul orașului, de vibrația continuă a furnicarului de oameni care trăiau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din acea comunitate mică, nu se putea bucura de nici un pic de intimitate. Acolo, fiecare știa ce face fiecare iar el avea nevoie de discreție ca de aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce. Și, ce să facă acolo? Să bea bere? Ce băutură era asta? Nici măcar nu aveau o votcă mai de Doamne-ajută. Fără a fi dependent de alcool, lui Vlad îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii din orchestră nu erau în stare să cânte nici măcar un cazacioc ca lumea, iar berea nu-i stârnea nici o dorință. Auzi, bere la cârciumă! Asta nu era o băutură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
începea să se ridice încet, ca un capac. Odată ajunsă în poziție orizontală, Boris se opri câteva clipe. Trase apoi de un cablu subțire aflat lângă el și capacul se închise cu zgomot la loc. Repetară manevra de câteva ori, distrându-se nevoie mare de fiecare dată când capacul masiv se trântea peste marginea cilindrului. La un moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Între noi, mie chestia asta cu a șaptea artă mi se pare o lăbăreală. După mintea mea, nu-i decît o haleală pentru tîmpirea gloatei animalizate, mai rău ca fotbalul sau coridele. Cinematograful s-a născut ca o invenție pentru distrat gloatele analfabete și, după cincizeci de ani, nu s-a schimbat prea mult. Toată acea reticență se schimbă radical În ziua cînd Fermín Romero de Torres o descoperi pe Carole Lombard. — Ce bust, Doamne Dumnezeule Doamne, ce bust, exclama el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
simțea pe micul Julián ca fiind sînge din sîngele său și nici nu se recunoștea În el. În ce-l privea pe copil, nu păreau să-l intereseze prea mult nici pălăriile, nici Învățăturile catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și-am să-ți ofer o informare completă. Ne-am Înțeles să nu-i spui tatei nici o vorbă, nu-i așa? — Fii fără grijă. Pleacă de la ideea că sînt sfinxul lui Keops. — Mulțumesc. Și-acum, haide, du-te și te distrează cum trebuie. L-am salutat militărește la despărțire și l-am văzut plecînd țanțoș ca un cocoș pe drumul spre cotețul cu găini. Nu trecuseră nici cinci minute de cînd Fermín plecase, cînd a auzit clopoțelul de la intrare și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
critică tempoul și costumele. Mă tot Întreabă de tine. Poate treci Într-o zi să-l vezi pe la magazin. — Într-una din zilele astea. — Atunci, dacă Îți convine, astăzi Îl lăsăm pe Fermín la comandă și noi mergem să ne distrăm puțin, că a sosit timpul. Iar dacă ai nevoie de ceva bani... — Tati, Bea nu-i iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
săraci vor constitui o piață printre atâtea altele; legile vor fi înlocuite cu contracte, justiția - cu arbitrajul, serviciile de ordine - cu mercenarii. Se vor înstăpâni noi diversități: rațiunea principală a spectacolelor și a sporturilor va fi aceea de a-i distra pe sedentari, în vreme ce mase imense de nomazi ai mizeriei, infranomazii, se vor îngrămădi la frontiere în căutarea mijloacelor de a supraviețui. Companiile de asigurări, devenite factori de reflare ai lumii, vor fixa norme în fața cărora statele, întreprinderile și persoanele particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu ei câteva momente. Transportul va ocupa tot mai mult timp: punctele de plecare și de sosire, dar și mijloacele de transport vor deveni locuri în care oamenii vor trăi, se vor întâlni, vor munci, vor cumpăra și se vor distra. Timpul petrecut acolo va fi considerat un timp alocat muncii, după cum se va generaliza și munca de noapte și de duminică. Călătoria va deveni o latură importantă a formației universitare și profesionale: pentru a fi socotit apt pentru angajare, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
altele vor fi și pretexte ale unor activități ilegale: racketul constituie forma criminală a asigurării; comerțul sexual și drogurile sunt formele criminale ale divertismentului. Toate întreprinderile și toate națiunile se vor organiza în jurul acestor două exigențe: a proteja și a distra. A te proteja și a te sustrage temerilor care proliferează în întreaga lume. Ubicuitatea nomadă încă înainte de 2030, toți oamenii, cu excepția celor mai săraci, vor fi conectați, oriunde s-ar afla, la toate rețelele informatice prin infrastructuri cu bandă largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
competiția pentru atragerea caravanelor aflate în trecere; modul lor de a trăi se va limita la puținele resurse aduse de acei nomazi care vor accepta să se oprească destul timp pentru a produce sau cumpăra ceva, precum și pentru a se distra. Țările nu vor mai fi locuite în mod durabil decât de sedentari - obligați să rămână acolo de frica riscurilor, prea fragili, prea tineri sau prea în vârstă - și de cei slabi, unii dintre aceștia veniți, de altfel, din alte părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a produselor de autosupraveghere și autoreparare, care vor deveni, așa cum se va vedea, germenii celui de-al treilea val al viitorului. Cu cât omul va fi mai singur, cu atât va consuma mai mult, se va îngriji și se va distra mai mult, tocmai pentru a-și mobila singurătatea. O libertate individuală extinsă neîncetat - cel puțin în aparență -, garantată de produsele de autosupraveghere, care îl vor face pe fiecare om să se considere răspunzător numai de propria sferă profesională și privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o cincime dintre europeni sunt considerați obezi; până la urmă, mai mult de jumătate din populația sedentară ar putea fi afectată de acest flagel, reflectare a refuzului nomadismului din viitor. Pentru aceste clase mijlocii, a trăi în securitate și a se distra vor fi răspunsurile majore la provocările lumii. Siguranța va fi obsesia lor, iar distracția va constitui modalitatea lor de a uita. Cei din industria asigurărilor vor dezvolta pentru aceste miliarde de sedentari produse specifice care să acopere riscurile de precaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că descătușează violența orientând toate dorințele spre bunurile de piață, inclusiv spre arme. Astfel, va fi mai ușor ca democrația să fie denunțată ca fiind o iluzie, un sistem în care cei mai bogați dețin puterea de a informa, a distra, a cunoaște, a supraveghea, a îngriji, a educa, a orienta, a decide și a acumula. Noii ideologi vor demonstra că, la fel ca și piața, democrația parlamentară este o amăgire, un instrument la dispoziția forțelor armate și a marilor întreprinderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
arme nomade, și vor semăna moartea în jurul lor. Vor căuta să dezarticuleze sistemele de supraveghere, îi vor îngrozi pe sedentari, astfel încât aceștia să nu se mai deplaseze, să nu mai întreprindă nimic, să nu mai creeze, să nu se mai distreze și să se închidă în buncărele lor. Vor utiliza toate armele întreprinderilor moderne, cu avangărzi, grupuri locale, „circuri” și „teatre”. Unii dintre acești pirați - nu doar cei care împărtășesc o anumită convingere religioasă - vor recurge la atentate sinucigașe: primele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]