2,119 matches
-
li se întâmplă, gălăgioși, aproape goi. De fapt, el numai asta spunea: sunt în acele clipe aproape goi și pot afla totul. Ce anume voia să afle? Acum era retras ca și altădată într-un ungher, pe o margine a divanului lat și moale din camera largă în care se foia lumea, în casa Rodicăi Dumitrescu. Un glob mare și portocaliu așezat pe jos, lângă noptiera cu câteva romane polițiste franțuzești aruncate în dezordine, răspândea o lumină caldă în încăperea grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
violent, înecându-și violența în băutura care-l făcea să-și fluture mâinile lungi, ca rupte, sau să le înnoade în jurul trupurilor femeilor, strângându-le prea tare pentru cheful lor și, în cele din urmă, trântindu-se, ca întotdeauna, pe divanul mare, îmbrăcat în pluș galben, adormind cu gura întredeschisă, cu picioarele-i subțiri atârnând, într-o poziție cu totul nefirească, de parcă n-ar mai fi avut oase. Pe toți aceștia Andrei Vlădescu îi privea pe deasupra buzei paharului din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spunea Vlad Dumitrescu. „Pe mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde nedumerită. „Ia ascultați-vă-ți aicișa“, le zicea Rodica Dumitrescu. „Terminați-vă-ți cu chestii d-astea.“ Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un timp să danseze, dar s-au oprit înainte de a se sfârși melodia și s-au întors la locul lor, lăsându-i în camera cu lumină portocalie pe Andrei Vlădescu, care gesticula exagerat, și pe Lia, așezată lângă el pe divanul mare, ascultându-l și împotrivindu-se tot timpul. „Nu cred, nu cred să fie așa“, repeta întruna. Rodica Dumitrescu ieșise pentru o clipă. Iuliu Sofronie spunea măscări. Vlad Dumitrescu se prăbușise într-un fotoliu-balansoar, cu speteaza foarte înaltă, învelită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-un mediu sărman și auster. De aceea, am încercat mai târziu în viață să evadez din acest mediu. Dar n-am fost niciodată un om bogat. Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
târziu în viață să evadez din acest mediu. Dar n-am fost niciodată un om bogat. Ceea ce vezi aici îmi exprimă personalitatea. Voluptate pe bani puțini. Întinde-te pe divan cât timp mă duc să fac ceai. Lapsang îți place? Divanul se dovedi a fi, la o cercetare mai atentă, un pat-canapea învelit în cuverturi pseudoturcești zdrențuite, dar era destul de comod. Bucătărioara lui Findlay era chiar lângă salon, așa că am putut continua conversația în timp ce el își făcea de lucru cu ibricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și din clasa lor socială aveau, bineînțeles, o femeie de serviciu. Ele nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de emoții neliniștitoare: dragoste, enervare, frică. Se gîndi le modul acela aleatoriu În care Julia scrisese odată În garsoniera din Mecklenburgh Square, pe care i-o descrisese lui Viv, azi, pe scara de incendiu. Își aminti cu stătea Întinsă pe divan În timp ce Julia lucra la o masă delabrată la lumina unei singure lumînări - mîna ei odihnindu-se pe pagină părea că leagănă flacăra, palma - o oglindă, iar fața ei frumoasă - luminată... Apoi, În cele din urmă, venea În pat, după ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a pleca În ultima misiune. Să ciocnim cu buza și piciorul paharului - aduce noroc! Ciocniră paharele de două ori, apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șemineului. Puloverul i se ridică și i se văzu cămașa descheiată la ultimul nasture; cele două părți se depărtară lăsînd liber stomacul palid și buricul plat. Helen se uită, apoi privi repede În altă parte. Una dintre perne căzu de pe divan pe podea. Helen se aplecă s-o ridice - și, În acest timp, Își dădu seama că nu era o pernă decorativă, ci una de noapte, că divanul probabil era patul Juliei În apartamentul acela de două camere, că În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se uită, apoi privi repede În altă parte. Una dintre perne căzu de pe divan pe podea. Helen se aplecă s-o ridice - și, În acest timp, Își dădu seama că nu era o pernă decorativă, ci una de noapte, că divanul probabil era patul Juliei În apartamentul acela de două camere, că În fiecare seară, Julia stătea acolo, Întindea cearșaful și aranja pătura, se dezbrăca... Imaginea nu era tocmai erotică, pentru că vedeai paturi, perne, pijamale peste tot - Își pierduseră de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank. Am rearanjat cărțile pe rafturi, am făcut iar patul și am Îndreptat abajururile Îndoite. Urmele rămase pe carpetele din camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am simțit ca un recuzitier pe o scenă neluminată, pregătind decorul pentru spectacolul de a doua zi. Mobila aluneca lin pe rotile, urmînd făgașele vechi trasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
istoric și arabist ambițios. În mod profetic, colecția de fotografii se termina brusc după sosirea ei la Riyadh, paginile goale părînd a spune totul despre depresia din ce În ce mai profundă a mamei. După o cină liniștită În restaurantul pustiu, am ațipit pe divan, cu albumul pe piept, și m-am trezit după miezul nopții, cînd zgomotul unei petreceri Îndrăcite se revărsa dinspre discotecă pe terasa piscinei. Doi bărbați În smochinguri albe se bălăceau În piscină, cu paharele ridicate În cinstea nevestelor lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un fel de umbrar ieftin plin de covorașe pufoase și abajururi elegante. Pe podea erau lăzi pe jumătate umplute cu pantofi, bastoane pentru mers și unelte de bărbierit cu mînere din piele scumpă. Vreo șase costume erau Întinse pe un divan, lîngă o grămadă de cămăși din mătase cu monogramă. — Toate lucrurile astea le trimit la veri, Îmi spuse Hennessy. N-au rămas cine știe ce amintiri de pe urma tipului, doar niște costume și cravate. Băiat de treabă... acolo pe deal se formaliza pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aveau să dureze la nesfîrșit, fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, În galben, o mare oglindă ovală, părînd venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
adolescenți nevinovați, În bătaia vîntului milenar. Ne vom vedea, desigur, În somn, ca și acum, cînd spiritul e liber, vom fi alături cum am fost totdeauna, un singur lucru nu știu: cînd anume ne vom Împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă Îmbrățișă, mă sărută, o sărutai, și timpul trecea pe lîngă noi ca un zbor de șoimi, Îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă Înaintea coborîrii pentru Înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald Încît deodată se bolti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
uitîndu-și de protocolul vag dintre noi mă Îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rîndu-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, Începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vîrstele, că prezența Anei mi se ivi În vălmășagul camerei: Închipuire dreaptă În rochie neagră veghindu-și tatăl. TÎrziu, spre căderea nopții, Lung se afla lîngă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lîngă noi și mă Întrebă dacă nu sunt obosit de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
răspuns. Noi le vom aduce aminte două lucruri. Când s-au anexat Bucovina nu s-a găsit un singur boier accesibil mituirii, când s-au răpit Basarabia asemenea nu s-a găsit nici unul care să fi consimțit cu rușii. Protestul Divanului de la 1812 e față. {EminescuOpX 52} Dar la ce să mai răfoim istoria, a cărei pagine sânt pline de sângele si de lacrimile noastre și în care sânt înscrise vremi când neamul d-lui C. A. Rosetti petrecea sub cerul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după cum însemnează hogetul, așezate fiind aceste tocmele și orînduiele, noi toți așezîndu-ne ca să locuim pe partea locului Moldovei unde ni s-au poruncit. Însa cunoscând noi că pentru pășunatul dobitoacelor noastre, om avea lipsă și strâmtoare, ajuns-am cu rugăminte divanul Măriei Sale hanului stăpânului nostru, rugîndînd și cucerindu-ne ca să ne isprăvească puțină nevoie numai pentru dobitoace, și păstorii noștri să se poată pășuna pe unde părți de loc a Moldovei de pe care ne-am rădicat noi, fiind acele părți de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
voie Măria Sa a ne scoate toate dobitoacele afară de pe locul Moldovei. Deci într-acest chip ca acela ce ne este nouă în folos după bună și înaltă socoteală a Măriei Sale Hanului, vechilii noștri viind cu răspuns înaintea Măriei Sale Hanului, înaintea divanului Măriei Sale noi toți am primit această legătură și acest răspuns ce ni l-au dat despre partea Măriei Sale Domnului Moldovei și toate le-am primit noi cu toți mârzacii și bătrânii nohailor și ne-am apucat că, de-om păși
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a locuitorilor; ei au fost îngăduiți a lua moșii în arendă cu toate că, după vechiul obiceiu al Moldovei, izraeliții nu aveau un asemenea drept, obicei consacrat de Domnul Moruz la 1804, apoi prin oficia Es. S. D. vice-prezidentului din septemvrie 1830 către Divanul judecătoresc pentru motivele că "jidovii, nesățioși întru câștig... se silesc a face locuitorilor feluri de strâmtori ce sânt foarte mari și zdruncinătoare pentru dînșii" reprodus în Manualul administrativ al Moldovei din 1855, vol. I, pag. 525 și având a servi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cei cari au luptat pentru realizarea marei idei naționale a Unirii. Din contra, această idee n-a aflat antagoniști decât printre cei cari se mândreau cu titlul de conservatori. N-avem nevoie a spune că toată lumea știe contrariul. Toate actele Divanului ad-hoc pentru unirea principatelor sânt iscălite de d-nii Lascar Catargiu și P. Mavrogheni alături cu Anast. Panu și A. Hurmuzachi, încît partidul conservator de astăzi nu e - în cea mai mare parte decât partidul unionist din vremea Tratatului de la Paris
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le poată cumpăra evreii! Nu erau încărcate viile și pământurile orășenilor, adecă moșiile și încunjurătoarea orașelor, pe cari asemenea evreii n-aveau drept să le cumpere. În fine sub Mihai Vodă Sturza li s-au luat evreilor, prin încheieri ale Divanelor, dreptul de-a se așeza la țară și de-a debita băuturi spirtoase; sub Grigore Ghica li s-a luat și dreptul de-a cumpăra case în orașe, încît tocmai în momentele în care Mihai Vodă elibera și punea pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
își asumă meritele Unirii, a împroprietăririi țăranilor etc. asupra partidului pe care-l reprezintă. Acestea sânt cu totul neexacte. Întii, în partidul conservator de astăzi e în număr mare reprezentat partidul unionist din timpul domniei lui Grigorie Ghica VVd. Actele Divanului Ad-hoc din Moldova sânt deopotrivă iscălite de d-nii Lascar Catargiu și Petru Movrogheni de ex., ca și de Anastasie Panu și de d. M. Cogălniceanu. E natural ca boierii din Țara Românească să se fi temut de roșii, de aceste
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]