2,212 matches
-
paradoxurile și contradicțiile. Teza o extinde pe cea a lui Schelling, care crede, măi modest, ca res cogitans devine cogitatum doar ca rezultat al introspecției: "Prin actul cunoașterii de sine, eul își devine obiect" (1978, p. 36). La Blake, prezența divinului (Rudolf Otto l-ar numi "numinos") dublează introspecția pentru că adevăratul act de cunoaștere să poată fi consumat. Mai mult, datorită caracterului omnipotent al viziunii, care este un moment de iluminare absolută, cuprinzând și, simultan, generând universul, vizionarul poate avea acces
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of Experience, Blake traduce imaginea abstractă a eului creator în figură concretă a Bardului iluminat 27 (care este posibil să se bazeze pe ideea galeza de "bardd")28, a cărui "voce", în acord cu "Cuvântul Sacru", este exponentul Logos-ului divin. Vincent Arthur De Luca observa că Bardul blakean este "un soi de poet vizionar a cărui viziune comprehensiva nu este niciodată complet separabila de expresia grijii sau chiar a crizei personale" (1991, p. 63). Chris Baldick notează, de asemenea, ca
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
estetică inspirată de Biblie (1996, p. 10). 102 Laurence J. Rosán crede că termenul "misticism" are două sensuri: pe de o parte, el desemnează "o doctrină filosofica, anume aceea că o conștiință individuală poate și trebuie să experimenteze unirea cu "divinul", adică Realitatea Ultima" (1982, p. 45), iar, pe de altă parte, el desemnează "o experiență subiectivă a misticului individual" (1982, p. 45). Partea a doua a definiției acoperă, semantic, ideea de viziune că experiența extrasau pansenzorială. 103 Pentru detalii suplimentare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Ieronim s-au strecurat, de bunăseamă, multe din aspirațiile erotice și din trăsăturile psihologice ale poetului. Veneră sau Madonă, femeia eminesciană este un simbol totalizator în care se armonizează creația, cunoașterea și ființarea întru eternitate. Prin frumusețe (expresie a divinului) și prin dragoste (expresie a creației), ea devine un principiu ontologic primordial. Ioana - romanul lucidității În literatura noastă interbelică, scriitorul Anton Holban deține un loc aparte, deși destinul său literar a rămas practic neîmplinit datorită unei morți premature. Încă de la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe larg în atît de multe țări, a fost posibil să discernem funcționarea unui nou aspect al modernității, desfășurarea unui proces în care Revoluția Franceză s-a dovedit a fi un moment hotărîtor. Revoluția a distrus pentru totdeauna credința în dreptul divin și de necontestat al monarhilor de a guverna și a fost scînteia care a aprins lupta contra claselor privilegiate, în numele națiunii suverane de indivizi liberi și egali. Totuși, aceia care luptau în numele națiunii suverane erau mereu tentați să insiste asupra
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val.” („Mama de departe”) Mama este deseori legată de lumea satului pentru că păstrează, ca și acesta, tot ce este mai autentic românesc, mai valoros, are o verticalitate aparte ce o apropie de divin. Ea știe să își ascundă suferințele, să nu supere cu nimic, să păstreze acel echilibru al armoniei dintr-o familie. Ilustrative în acest sens sunt și versurile lui Nicolae Labiș închinate mamei: „N-am mai trecut de mult prin sat
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dobândirea morții pasiunilor: a deveni asemenea divinității pe cât îi stă omului în putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic Theaitetos: "În real, dragul meu, fiind instituite două modele: unul al divinului celui mai fericit, iar celălalt al celei mai nefericite lipse a divinului, și neobservând că așa stau lucrurile, nu își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor fără margini că, prin faptele lor nedrepte, se apropie de al doilea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
putință". (David, 1977, p. 27) În realitate, această definiție a filosofiei este de regăsit în dialogul platonic Theaitetos: "În real, dragul meu, fiind instituite două modele: unul al divinului celui mai fericit, iar celălalt al celei mai nefericite lipse a divinului, și neobservând că așa stau lucrurile, nu își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor fără margini că, prin faptele lor nedrepte, se apropie de al doilea model, până la a-i fi asemenea, în timp ce de primul se depărtează până la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai rămâne omului, după moartea lui Dumnezeu, dacă nu spontaneitatea înfricoșătoare a pulsiunilor sale? Sexualitatea nu devine oare incinta în interiorul căreia omul își închide propria disperare? Un lucru este clar: când Dumnezeu moare, omul se transformă într-un animal. Opera Divinului Marchiz devine așadar tentativa cea mai coerentă de a construi o antropologie nihilistă în orizontul unei finitudini abandonate de Dumnezeu, și trebuie studiată ca atare. Lăsând deoparte cunoașterea precisă a acestei apariții a conceptului și problemei, ca și a altora
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
are loc, gândirea se deschide așteptării a ceea ce este întru totul altceva, a ceea ce se se află în mod radical dincolo de ceea ce a fost dezagregat. Deconstrucția conceptelor și teoremelor filozofiei tradiționale are ca rezultat deschiderea față de problematica sacrului și a divinului. Faptul de a întreba, pe care Heidegger îl consideră "pietatea gândirii", implică punerea în chestiune și dezagregarea, dar în același timp, căutarea și așteptarea: duce la acel Nimic care este purificarea extremă a finitudinii și dezgolirea de toate pentru a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a încercat posibilitatea de a gândi sacrul și divinul în epoca deziluziei, ostilă transcendențelor, punându-se sub semnul întrebării categoriile filozofice folosite de teologiile tradiționale și rafinând instrumentele conceptuale. Acest lucru a condus la reevaluarea acelor moduri de a gândi divinul, precum teologia apofatică, în care a intrat în vigoare ante litteram, din motive și modalități diferite, o vigilență critică în raport cu determinările pozitive ale lui Dumnezeu 187. În acest sens s-a putut susține comparând monoteismul ebraic, creștin și islamic până
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
referi în finalul capitolului, dintr-o perspectivă ușor nuanțată. Astfel, alteritatea absolută presupune o incursiune în metafizica prin care este conturat raportul om-Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Afloroaei, această metafizică trebuie să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pân-la „dilemele” extratereștrilor... gândind la „raționalitatea” pământenilor. (Schimbare de plan) Cât privește Epilogul la Cartea lui Iov, asta mi amintește de Ridichea lui Cehov. Un Iov modern, contrazicându-l pe Dumnezeu, de un umor care apropie nimicul pământesc de-acel divin al desăvârșirilor. Sau... „dacă mă ierți... promit că am să te iert și eu pe tine!...” (Iertarea) Sau... să fi fost zadarnică bunătatea Tatălui Ceresc pentru fiul „risipitor”?! Filosoful-scriitor ne face cunoștință și c-o țară numită, Educaria?! Parcă nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de Sus a Moldovei, se află chiar în inima rrsei Mari, îmbrățLșat de lumina ei divină. și dacă ne apropiem întrucâtva de binecunoscuta legendă biblică, putem afirma, fără tăgadă, că Omul și Poetul eoria Zilieru, deopotrivă, se află sub protecția Divinului Iisus, a Sfântului Gheorghe - patronul d-sale și-n ”umbra lyrei lui Orfeu”. „7ăiată-n piept de coastă de-o țărănească mână”, precum străvechea fântână dătătoare de lacrimă binecuvântată, fiul argeșean Gheorghe Iancu va fi căOăuzit de „ochiul rece al timpului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pandrea) artistul „șlefuiește aripă / măiastră pasăre ce arde...” (Sub daltă) Acesta să fie aventurare sau ritual celest?! Poetul surprinde acest limbaj al spațiului, ritmicitate a unei liniarități geometrizante, forme laborioase, stihuitoare încifrări ale sacralului, zbor întru înăOțare inițiatică, „îmbrățLșarea”-a divinului, puterea de a „visa sărutul / arc de triumf / sub care împletesc iubirea / ca pe o paradă / de ziua infinitului” (Paradă). Supuse unui ritual al cizelării, în ritmul sfredelit de brațul purtător de daltă, pulsațiile nașterii sporesc sub arcuiri vrăjite: „infinitul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sacră: „Dacă tu te-ai născut român cu frumoase podoabe sufletești... trebuie să știi că în mare parte nu e meritul tău... ci... le datorești... părinților, moșilor și strămoșilor...” 6 Așadar, tabla legilor creștine l-a căOăuzit până-n clipa hotărârii Divinului. Cuvântul îi va fi singura armă prin care se descărca întrucâtva. și-aceasta o dovedesc miile de pagini lăsate posterității. Firește, a fost conștient că „Nu totul trebuie rostit (a se citi, și scris), că „există și adevăruri pe care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din Odiseea, Homer a folosit, în mod exemplar, acest procedeu (VII, 55-95): "Ulise va să intre în nobilul locaș al mîndrului Alkinoos; o clipă se opri. Cît de tulburat era în sufletul lui, la vederea pragului de bronz! Pentru că (...). Or, divinul Ulise rămase să contemple. Dar cînd, în inima lui, vajnicul erou termină de admirat, pe dată trecu pragul, întră în sala cea mare (...)". 15. A se vedea Béatrice Didier. 16. A se vedea, de exemplu, analiza pe care o face
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o mișcare de perpetuă ascensiune spre Dumnezeu, Care este imuabil. Cu adevărat, implicațiile acestei faimoase teorii asupra progresului etern, epectaza, sunt impresionante: conform Sfântului Grigorie, nu există o viziune finală binecuvântată a lui Dumnezeu. În timp ce sufletul ia contact direct cu divinul și este transformat după asemănarea Lui, sufletului nu i se acordă niciodată cunoașterea comprehensivă totală a lui Dumnezeu. Pentru el, „sufletul nu ajunge niciodată la uniunea cu Dumnezeu; nu există extaz final. Dumnezeu rămâne etern dincolo de suflet, atrăgând sufletul dincolo de
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
sa; infinit = „în afara căruia există întotdeauna ceva”. Apeiron-ul platonician poate fi găsit și la Filon ori Plotin. Noțiunea de infinitate divină este decisivă în modurile de abordare și în termenul de uniune mistică. Înaintarea sufletului în dorința sa și cunoașterea divinului sunt nelimitate. Concentrându-și atenția în principal asupra lucrării Contra Eunomium ca și cheie pentru înțelegerea scrierilor spirituale mai târzii ale episcopului de Nyssa, studiul lui Mühlenberg încearcă să fondeze mai direct noțiunea de progres perpetuu pe teologia filosofică a
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
atât de integral asociată celei a mutabilității morale, ne conduce la climaxul reaprecierii maximiene a noțiunii Sfântului Grigorie de progres perpetuu în contextul anti-origenist. După cum s-a indicat anterior, Sfântul Maxim afirmă, o dată cu predecesorul său capadocian, că mișcarea eternă în jurul Divinului ia naștere din chiar esența sufletului, ca o constitutivă. Sfântul Maxim a căutat să stabilească existența unei staze finale, sau al unui repaus, al mișcării morale a sufletelor, care trebuie atinsă, dar că aceasta trebuie să fie o fixare autentică
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
ajunge vreodată să fie nemișcate așa cum Dumnezeu Însuși este imuabil. Imobilitatea pură este întotdeauna atribuită doar lui Dumnezeu: „Pentru că ceea ce este fără cauză a ființei sale nu este mișcat. Acum, dacă ceea ce este absolut fără cauză este și imobil, atunci Divinul este imobil, din moment ce nu are nimic care să-i fie cauză, fiind în El Însuși cauza tuturor ființelor”. Conchizând, subliniem subtilitatea de care dă dovadă Sfântul Maxim, căci el nu doar a reluat sau a corectat introspecțiile predecesorilor săi, ci
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
o stază reală, o stabilizare o dată-pentru-totdeauna, ca scop al întregii mișcări a creaturii. Ca și Sfântul Grigorie de Nyssa, el exclude potențialul recăderii sau amânării prin sațietate în acest progres prin îmbrățișarea noțiunii de progres etern stabil spre statornicit divin al existenței umane. Paul Blowers, este de părere că Sfântul Maxim, conștient nu numai de importanța Sfântului Grigorie de Nyssa în învingerea elementelor extremiste din gândirea origenistă, dar și de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Fabia trebuia să se adreseze unei femei, mai mult, unei prințese (femina, sed princeps, v. 125), care cu virtutea sa, cu frumusețea și (mores), preceptele sale de conduită socială, singură a fost considerată demnă de a împărți camera nupțială cu divinul Augustus. Ovidiu o sfătuiește pe Fabia să aleagă momentul cel mai oportun pentru a se apropia de Livia ca să-i susțină cauza. Nu trebuie să apere factum-ul poetului, iar greșeala trebuie tăinuită: "Nec factum defende meum; mala causa silenda est
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pusă în mișcare, capabilă de creație. Următorul pasaj a trezit nemulțumirea lui Meletos, unul dintre acuzatori. Socrate justifică preocupările sale maieutice, mod de a dialoga cu propria persoană, în conformitate cu dictonul „ Cunoaște-te pe tine însuți”. Citim: „În mine vorbește ceva divin; un zeu, după cum, în bătaie de joc, a scris și Meletos în acuzație. Și anume, încă de cînd eram copil, există un glas care, ori de cîte ori se face auzit, mă oprește să fac ce aveam de gînd, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]