2,528 matches
-
mă deranja tonul lui, ci, dimpotrivă, Îmi lăsa o impresie favorabilă. Astăzi Însă, nu știu de ce, dar n-a avut nici un efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că i-am spus că-i vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care sperau acum mai mult ca oricând. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar nu cred că pentru Iosif Vissarionovici Stalin, ci pentru seminaristul din adolescență Iosif Djugașvili. - „Ce spuneți, domnule judecător? mă întrebă un grefier după ce „adunarea de doliu” se termină, - era înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud întrebarea iar cel care o rostise, reacționând instinctual în mecanica timpului, își părăsi curiozitatea, aprinzându-și o țigară, după care tăcu, se desprinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ați salvat viața. Era vorba de o delapidare. Am vrut să vin la tribunal, n-am îndrăznit. M-au grațiat. A dat să-ți sărute mâna, pe care ți-a cuprins-o cu tărie. Era îmbrăcată în negru, părea în doliu. Tu ți-ai retras mâna: - Nu, nu se poate! Sunt și eu bucuros, ai spus, și emoția te-a gâtuit până târziu. - Mi-aduc aminte. Vrei să spui că n-am greșit niciodată? - Nu. Nu există nimic fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spui? Nu aud”. Și în adevăr nu se mai auzeau decât copitele cailor pe drumul larg de țară. 2. La scurt timp după întoarcerea mea de la țară, într-o dimineață, o doamnă în jur de patruzeci de ani, îmbrăcată în doliu, bătu la ușa biroului meu, la tribunal, deschise, o poftii înăuntru, vorbi: - Mă iertați domnule judecător, sunteți domnul... (îmi rosti numele). Eu confirmai, după care ea continuă: Sunt nepoata doamnei Iulia Valșar. V-am cunoscut de mult, dar nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mine ori de câte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumânări și așezai flori la mormântul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mângâiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită în doliu atunci, slabă, plăcută la înfățișare, cu ochii adânciți în orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios în odaie, ocrotit de razele roșiatice ale apusului. Lungile perdele străjuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lipsa azi, copilaș. Cred că o să iau o pauză o vreme. Cum a mers cu Neris Hemming? —Prost și nu vreau să vorbesc despre asta. Tăcere. — Se spune că furia poate fi benefică. E o altă etapă în procesul de doliu. —Nu sunt furioasă. Mă rog, eram, dar nu din motivele pe care și le închipuia el. Nu avea nimic de-a face cu nici un proces de doliu. — Așadar, când putem să ne vedem? Am multe pe cap la serviciu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spune că furia poate fi benefică. E o altă etapă în procesul de doliu. —Nu sunt furioasă. Mă rog, eram, dar nu din motivele pe care și le închipuia el. Nu avea nimic de-a face cu nici un proces de doliu. — Așadar, când putem să ne vedem? Am multe pe cap la serviciu în perioada asta... Sigur! Înțeleg perfect. Dar, hai să ținem legătura. — Da, am mințit. Da, hai. Apoi m-a sunat Nicholas și am avut o conversație asemănătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prilejul să-l critice. Singurele care rezistau erau bocitoarele, care credeau că vor primi plată mai consistentă dacă se tânguiau mai tare. La patruzeci de zile de la deces, condoleanțele reîncepură după același ceremonial, vreme de trei zile. Săptămânile astea de doliu au fost prilejul nimerit pentru tatăl și unchiul meu ca să schimbe câteva vorbe de împăcare. Nu era încă o apropiere, departe de așa ceva, iar mama s-a ferit să-i iasă în cale celui ce o repudiase. Mie însă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbierul, Domnul să aibă milă de ei! Ahmed Șchiopul se întorsese în ținutul lui, la miazăzi de Marrakech, unde conducea împreună cu fratele lui o mică trupă de mujahedini care se luptau cu portughezii. Acasă la Khâli, femeile erau deja în doliu, vestea tristă luând-o înaintea caravanei. Salma se afla acolo, bucuroasă de venirea mea și grăbindu-se să-mi povestească în taină că se recăsătorise. Continua să locuiască tot la unchiul acasă, pentru a nu o lăsa singură pe tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
verișoară, dar poate și pentru a nu se reîntâlni cu Warda sub același acoperiș. Mohamed își împărțea timpul între trei locuințe, cele ale soțiilor și casa de la țară, în jurul căreia culturile înfloreau. Am văzut-o și pe Fatima, pe care doliul, în mod evident, n-o făcuse nici mai puțin posacă, nici mai proaspătă, și care mi-a adresat o privire mâhnită. M-am întors din instinct să văd dacă nu cumva Hiba era în spatele meu. Brusc, am avut strania senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
repet gesturile tatălui meu, prins ca și el între două femei, o sclavă veselă și o verișoară plânsă. A doua zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1513) În anul acela, Fatima, soția mea, a murit la naștere. Vreme de trei zile încheiate, am jelit-o pe cât n-am iubit-o niciodată. Copilul, un băiat, n-a trăit. Cu puțin înainte de condoleanțele din a patruzecea zi de doliu, am fost chemat de urgență la palat. Sultanul tocmai se întorcea din noua sa campanie de vară împotriva portughezilor și, cu toate că nu înregistrase vreun eșec, nu-mi prea explicam expresia mohorâtă de pe chipurile care m-au întâmpinat de îndată ce trecusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în apartamentele pontificale, nu aveam nici cea mai mică idee despre ceea ce avea să mi se ceară. Cei doi bărbați stăteau așezați în bibliotecă, pe niște fotolii apropiate. Papa Clement nu se mai bărbierise de două săptămâni, în semn de doliu și de protest împotriva soartei care îi era menită. Îmi ceru să mă așez și mi-l prezentă pe vizitatorul său ca „fiu foarte drag, prieten prețios și devotat“. Colonna avea un mesaj pentru mine, pe care mi-l dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva decât să arunce colierul în cenușa fumegândă. Dar tu unde erai? întrebă Vitellius, impresionat. — Eram lângă cenușa templului. Eram îmbrăcat în doliu. Într-un vas de sticlă am oferit tămâie zeiței ca s-o liniștesc, iar lui Galba i-am dat vin într-un vas de lut. Un vas de lut, rânji Vitellius. Nici măcar unui sclav nu-i dai așa ceva! — Râzi? Râzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de fum. Departe, pe câmp, Cad corbii, domol; Și răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist, Tot sună dogit... Și tare-i târziu, Și n-am mai murit... Decor Copacii albi, copacii negri Stau goi în parcul solitar: Decor de doliu, funerar... Copacii albi, copacii negri. În parc regretele plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plâng iar... Cu pene albe, pene negre O pasăre cu glas amar Străbate parcul secular... Cu pene albe, pene negre. În parc fantomele apar... Și frunze albe, frunze negre; Copacii albi, copacii negri; Și pene albe, pene negre, Decor de doliu, funerar... În parc ninsoarea cade rar... Amurg Trec corbii - ah, "Corbii" Poetului Tradem - Și curg pe-nnoptat Pe-un târg înghețat, Se duc pe pustii... Pe când, de argint, În amurg de-argint, S-aprinde crai nou Pe zări argintii În vastul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Vals de toamnă 28. Nocturnă 29. Ninge 30. Igienă 31. Si ninge 32. Plumb de iarnă 33. Nervi de toamnă 34. Toamnă 35. Nocturnă 36. Poveste 37. Între ziduri 38. Frig 39. Dimineață 40. Romanță Scântei galbene O femeie în doliu pe stradă, O frunză galbenă tremura după ea - Luat de-a orașului sfadă, Uitasem că toamna venea. Era mai demult o stradă, O școală, și bruma cădea - Prin săli, ca nimeni să-l vadă, Un elev singuratic pălea. Un om
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
înainte ca evenimentele să conspire pentru a mă aduce aici. Era o muncă destul de plăcută, cel mai plăcut aspect al ei fiind acela că toți cei întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uitat la el, tot felul de gânduri trecându-mi prin minte. O știți pe domnișoara Fine din vedere, presupun, am zis. A aprobat. Și ați văzut-o venind în acea zi. —Așa este. Se înțelege că domnișoara Fine era în doliu, mi-a răspuns mai degrabă deranjat. Părea că îi e greu să facă asta. Bineînțeles, a adăugat, supărarea ei putea fi cauzată de faptul că găsise scrisorile doamnei. La ieșire, și-a ținut capul în jos și nici nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
câte două ori pe zi, timp de aproape o lună. Fiecare atac Însemna un număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
trei rochii și un maiou cu o țesătură complicată de mărgele, două perechi de pantofi, patru genți și Întregul ei stoc de bijuterii, care fusese recent suplimentat de părinții ei Într-o Încercare de a o scoate cu zăhărelul din doliu. Mi le-a lăsat și a plecat, intenționând să-și petreacă noaptea cu Michael și Megu și să aștepte vești de la mine. Am probat tot felul de lucruri, le-am dat jos, m-am apucat frenetic să fac ordine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Cannabis. De la nippy, care înseamnă sprinten. Confortabil, tihnit. Joc de cuvinte rezultând într-o poreclă. Poxridden înseamnă „cu fața ciupită de vărsat de vânt“, iar Half mast este un termen care desemnează coborârea drapelului național pe jumătate, în semn de doliu; coborârea pavilionului în bernă. Hurie, fecioară deosebit de frumoasă promisă de Mahomed credincioșilor în paradis. O persoană care nu se include în nici un grup, un neadaptat. Oxford University Cave Club, Oxford University Rugby Football Club, Oxford University Boat Club. Command Sergeant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străzi tăcut și-ngândurat, mă îmbăta durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iubire. Când ne-am întors, eu și Nuharoo eram îmbrăcate în pânză de sac, aspră și albă, iar părul ne era înfășurat în fâșii de țesătură albă. Înfățișarea noastră schimbată semnala tuturor că națiunea noastră intrase în prima etapă de doliu după împăratul ei. Su Shun a cerut imediat o întrevedere cu Nuharoo și cu mine. Nu a fost de nici un folos când am spus că preferăm să așteptăm până ne mai liniștim. Su Shun a insistat că trebuie să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]