1,677 matches
-
atât în teorie, cât și în practică, în procesul de eliberare a demersului retoric de orice constrângere ideologică cunoscută sau imaginabilă. Am văzut că, în teorie, retorica critică are în vedere un dublu scop, orientându-se critic atât asupra condițiilor dominării, cât și a condițiilor libertății umane și identificând, în discursul puterii, locus-ul privilegiat al criticismului, orientat, în mod nobil, înspre demistificarea sau dezvăluirea condițiilor eficienței acestuia din urmă în demersul de construcție a unor relații de putere cu caracter particular
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a căror experiență am fost binecuvântată să o am. Paranteza sau parantezele, nu-i așa, pentru că, mereu, este vorba de două: una "deschisă" și o alta, necesar corelată cu prima, inextricabil legată de prima, "închisă" înseamnă atât libertate, cât și dominare. Paranteza sau parantezele reprezintă oaza în care ne spunem poveștile, în liniște, în repaosul îngăduit de spațiul lor privilegiat, imaginându-ne, precum Husserl, pe vremuri, că astfel ajungem în esența lucrului de înțeles, de cunoscut și de trăit. Paranteza înseamnă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
legitimitate una dintre categoriile fundamentale ale sociologiei sale politice. El observă că nici o dominație nu se mulțumește cu simpla supunere, ci încearcă să transforme disciplina în adeziunea la adevărul pe care îl reprezintă sau pretinde că îl reprezintă. Weber definește dominarea/stăpânirea (Herschaft) ca o "ocazie de a găsi persoana gata să se supună unui ordin cu conținut determinat"128. Fără încrederea cetățenilor că ordinea este legitimă, o societate nu poate fi guvernată. Jurgen Habermas vede în legitimare cea mai acută
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
gata să se supună unui ordin cu conținut determinat"128. Fără încrederea cetățenilor că ordinea este legitimă, o societate nu poate fi guvernată. Jurgen Habermas vede în legitimare cea mai acută problemă cu care se confruntă societatea liberală de azi. Dominarea este în mod necesar însoțită de o formă de legitimitate a cărei funcție este de a normaliza ceea ce există. Orice putere, orice avantaj trebuie justificat. Această legitimitate este doar o credință socială: cea care validează puterea deținută de dominator 129
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și la nivel interstatal mențin și perpetuează violența de acest tip. În 1971 a publicat concluziile analizei imperialismului, care generează inegalitatea evidentă, nefiind doar o relație economică bazată pe nevoia inerentă de extindere, ci este inclusiv o relație structurală de dominare, definită în termeni politici, economici, militari, culturali și de comunicare.522 Scrierile lui Johann Galtung pot avea implicații în extinderea studiului privind sursele insecurității umane, astfel că moartea celor care nu au acces la apă potabilă poate avea o cauză
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
529 Alți autori identifică violența structurală în relațiile de gen care pot fi înțelese ca impunerea categoriilor de diferențiere care legitimează ierarhia și inegalitatea. Anglin explică poziția femeilor ca o consecință a regulilor sociale și a ierarhiilor instituite care permit dominarea femeilor de către bărbați, fiind cauza cheie a marginalizării femeilor. Pentru Anglin, recunoașterea prezenței violenței structurale permite o mai bună înțelegere a faptului că politicile sociale și guvernamentale generează un tip de violență structurală care este acceptată ca normală, ca parte
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
adaptarea într-un mediu provocator și conduc curgerea propriei existențe în deplină lumină spiritualizată. Tematizată filosofic, conștiința de sine tinde să-și recupereze un statut de centralitate conferit de spiritul unei ierarhii naturale care înregistrează, în tipologii fundamentale diverse, o dominare unanimă a reflexivității (ca încoronare deplină a potențialităților autoreferențiale omenești). Ea este garant al unității tuturor celorlalte tipuri de conștiință și beneficiază la rândul ei, în manieră proprie, de mecanismele sintetice cu care este înzestrată mintea, găsind soluție pentru fiecare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe solul propriului demers constructiv face parte din specificul esențial al omenescului și numai o ființă rațională poate practica "autogenia" și autoadministrarea de natură spirituală, în deplină lumină a opțiunii și a cântăririi de sine. Aceasta este o latură a dominării propriei dotații interioare. Cealaltă latură prevede justa adecvare a profilului personal la modalitățile aprehensiunii de sine, adică guvernarea personalității asupra conștiinței. În ambele ipostaze sinteza funcționează și produce rezultat cognitiv. A solidariza creator părțile și a decanta un gen al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și în însușire identitară tot stratul de material sufletesc conex semnificațiilor neutre ale cogniției. Autorevelarea, încercarea plină de neprevăzut a propriei construcții, înscrierea într-un anumit sistem valoric, sunt toate opera tenace a conștiinței de sine. Ea generează criterii de dominare a propriilor tendințe și acțiuni și modifică gradul de participare la solicitările unui mediu presant. Omul se lasă modelat de exterior numai în măsura în care găsește o adecvare lăuntrică în această direcție, adică numai prin filtrul unei solide structuri interioare ce sancționează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
descriere macabră a situației, ceea ce n-ar fi fost rău sau către una delirant-comică. Dar când toată paradigma se topește sub greutatea diminutivelor iese cam ce ați citit mai sus. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci și obsesia dominării erotice Cartea este presărată cu momente de dragoste de o lipsă de autenticitate antologică. Iar asta se întâmplă și pentru că personajele masculine, foarte camilpetresciene în intenție, sunt pur și simplu depășite, deodată cu autorul lor, de situațiile erotice în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de fapt, cu Angela, o mamă arătoasă la vreo 50 de ani. Oricum, așa o luptă între sexe pe viață și pe moarte depășește în frigiditate orice așteptare a cititorului. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci și obsesia dominării erotice, în cazul nostru o fixație necoaptă și nefericită. Jurnalistul Goliath se potrivește ceva mai bine cu veleitățile stilistice ale prozatorului nostru. Este tipicul ziarist de provincie, cu o mică echipă în spate alcătuită din credinciosul Benedict și apariții feminine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Complexitatea obiectului este reliefată prin stabilirea a trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica se referă la studiul practicilor reale de comunicare, practici dintre care cele mai frecvente sînt persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, negocierea, dominarea și care presupun/construiesc anumite tipuri de interacțiuni, de relații sociale. Cîmpul social și, implicit, cel politic este polarizat între relațiile de cooperare și cele de conflict, primele subsumînd practici ale comunicării politice din proximitatea manipulării, iar celelalte, practici din
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
politice în cele două ipostaze. Perspectiva mecanicistă a Perspectiva simbolico-rituală a transmiterii privilegiază: transmiterii privilegiază: Canale și rețele Limbaje, modalități, forme Mijloacele, tehnologia Conținutul Cauzele și efectele Semnificația și interpretarea Utilizările instrumentale Utilizările expresive Fluxul unidirecțional Interacțiunea și schimbul Controlul, dominarea Impărtășirea, participarea Non-ambiguitatea Ambiguitatea Elementul dinamic Elementul static Transmiterea verticală Transmiterea orizontală Măsurarea și cuantificarea Metodele descriptive Sistemele închise Sistemele deschise Transmiterea informației Stocarea informației Comportamentul Ideile Elementele cognitive Elementele indiciale În prima ipostază, lumea socială este privită ca un
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la "relația care îl unește pe emițător de receptor și care este mediatizată de comunicare"4. Astfel, este sugerată utilizarea comunicării politice pentru a interacționa conform unor modalități variabile, cum ar fi, printre altele, persuasiunea, convingerea, seducția, informarea, comandarea, negocierea, dominarea. Nu sînt implicate conținutul mesajului, nici structura unui sistem de comunicare, ci, mai degrabă, forma relației sociale care se stabilește prin comunicare. Din perspectivă practică, comunicarea poate fi concepută ca o reprezentare a politicului, definit ca spațiu social al tensiunii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a sinelui, a celorlalți și a mediului din jur. Transpunerea sa în discurs întreține un raport cu puterea, raport pe care Michel Foucault (L'ordre du discours) îl descrie fără echivoc: "Discursul nu numai că tălmăcește luptele sau sistemele de dominare, ci reprezintă totodată și scopul pentru care și prin care se duce lupta, puterea cu care încercăm să ne împodobim". Toate grupurile exercită asupra membrilor proprii o rigoare discursivă care asigură integrarea socială, dar care, în același timp, îi exclude
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
care corespunde unei comunicări ideale. De asemenea, comunicarea este ideală și prin caracterul ei de dialog simetric, adică fiecare interlocutor are aceeași șansă de a efectua acte de vorbire conforme actelor universale. Acest tip de comunicare este deci exceptat de dominare și permite imaginarea condițiilor exercitării publice a rațiunii ca fundament al democrației, în care triumfă doar "forța celui mai bun argument". Mueller 31 a acceptat conceptul de comunicare politică definită ca "discutare a problemelor, mizelor și ideilor cu caracter public
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
agresiv în raport cu diversele sale forme de exprimare. Moyer (1968 citat de către Pahlavan, 1987), plecând de la unele observații făcute pe animale, distinge următoarele tipuri de comportamente agresive în funcție de natura factorului declanșator: agresivitate ofensivă, agresivitate defensivă, agresivitate maternă, agresivitatea masculilor (lupta pentru dominare, pentru teritoriu), agresivitate sexuală și agresivitatea indusă prin iritare. Pentru fiecare dintre aceste forme de agresivitate specialiștii etologi au stabilit manifestările tipice și mecanismele neuronale specifice. Comportamentul agresiv se manifestă la fel la om și la animal? Ar fi naiv
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
situație de comunicare presupune interacțiune, relaționare locutor interlocutor, de aici și multiplele corelații/raporturi posibile între Stările Eului actualizate de fiecare persoană implicată într-un act comunicativ. Aceste raporturi au fost teoretizate în literatura de specialitate sub forma relațiilor de dominare, de egalitate și de dependență, ilustrate prin raporturile: Părinte Copil, Adult Adult, Copil Părinte. Acestea 23 pot fi asociate cu "pozițiile de viață", reflectând părerea locutorului despre sine, respectiv despre ceilalți, de unde raporturi de tipul: * + + : am încredere în mine și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și formele de organizare tradiționale. Această mișcare generală de modernizare s-a tradus prin dezvoltarea regulilor generale ale dreptului și a metodelor de contabilizare a eficienței. Dar, mai presus de toate, a dat o importanță centrală educației, ca formă de dominare a instinctelor și pasiunilor de către rațiune. Bazată pe individualism și profit, educația occidentală s-a axat pe reducerea formelor de control al vieții private. Această educație atinge inclusiv tema egalității, văzută doar ca o idealizare a invidiei. Liberalismul anglo-saxon (promovat
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
publicate în gazete extremiste sunt, peste ani, privite cu uimire de un om trecut prin închisorile comuniste. Tinerețea este necontrolată: „Mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei.“ Ce e uimitor este că discreția și confesiunea totală nu se exclud în aceste pagini: o anume sfială deturnează dezlănțuirea liberă a frazelor și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă mâna un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut, poate și o instinctivă tendință de dominare, înfrânate mai apoi de homosexualitatea care mi-a impus timidități și, în fine, de rigorile istoriei. Într-o bună zi, după ce părinții mei s-au împăcat, reluându-și traiul în comun, m-au luat cu ei la clinica psihiatrică, s-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cea mai mare beneficiază de atribuțiile instanțelor judiciare, fiscale sau militare. Cât despre războaiele religioase, acestea ilustrează clar faptul că orașul era nu numai cadrul, ci și miza luptelor pentru influență. Stăpânirea sa de către protestanți trebuia să asigure triumful Reformei, dominarea sa de către catolici trebuia să furnizeze bastioanele necesare acțiunii de creștinare. Față de această omniprezență a puterii, experiența politică a orașului este rară; ea corespunde acelor momente excepționale în care oamenii se angajau să decidă laolaltă și în cunoștință de cauză
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbane a epocii a căpătat un contur clar. Și adesea, devenind rutină, ea a dat rezultate pozitive acolo unde filantropii prea grăbiți au eșuat"52. Dincolo de concepția sa primitivă, putem vedea în mod explicit în preocupările urbane fundamentul regimului de dominare al societăților industriale. Intervenția publică asupra orașului a răspuns unor considerente de securitate, de igienă și de asanare morală. Înfrumusețarea orașelor, dacă traducea grija de a oferi confort anumitor locuitori, nu inaugura o gândire globală a orașului. Este vorba în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sale sinuoase, a locuințelor strâmte, a zonelor întunecate, pe scurt, pentru "sălbăticia" sa. " Drumul cotit este drum pentru animale, strada dreaptă este pentru oameni. Drumul ocolit este efectul plăcerii, nonșalanței, lâncezelii, relaxării, sălbăticiei. Drumul drept reprezintă reacția, acțiunea, manifestarea, efectul dominării de sine. Drumul drept este sănătos și nobil"136. Marile ansambluri exprimă "o cultură monumentală a locuinței", dar, potrivit părerii lui Daniel Pinson, ar fi impropriu să gândim că acestea au fost concepute în afara oricărei preocupări estetice, ca și cum căutarea funcționalității
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fi înviorat de claritatea planului" (Carta de la Atena, articolul 86). Împotriva dezordinii din marile orașe prizoniere ale vechilor cadre, planificarea urbană astfel înțeleasă devenea cheia de boltă a bunăstării umanității. Urbanul, vector al modernizării acțiunii publice Predominanța rolului statului în dominarea urbanului Care a fost influența efectivă a urbanismului progresist asupra politicii urbane în general și asupra construcției marilor ansambluri în mod particular? Cu toate că nu s-au lăsat în totalitate înșelați, fără îndoială că inginerii, promotorii, bancherii, tehnocrații și oamenii politici
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]