KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...138 >

3,431 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

cadavre. — Te referi la Don și Eddie? am întrebat eu nerăbdătoare să repar gafa. — Da, a oftat inconștient Fergus. Cum de-și închipuie Eddie c-o să scoată vreun ban de la Don? Șansele nu sunt prea GRASE! Ai putea crede că Don o să dea dovadă de-o oarecare... larghețe... am spus eu înghețând. Vreau să spun, o oarecare generozitate. începusem să asud ca un porc. —E o pierdere imensă, a urlat Eddie către Don. Mie și lui Mike ni s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
a râs. Inclusiv eu. După asta a urmat o grămadă de îmbrățișări înlăcrimate. Unele îi erau destinate chiar lui Don. Dintr-odată, s-a făcut ora pentru ședința de grup. Cu toții ne-am ridicat, împotriva voinței noastre, lăsându-l pe Don singur în sala de mese pustie. Aștepta să vină mașina să-l ia. Ne-a privit cu jind. Iar noi ne-am îndepărtat, deja despărțiți. N-o să las ședința asta să mă dărâme, mi-am jurat sfidătoare în timp ce mărșăluiam pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

asta era adevărata victorie. Calendarul însemna succesiunea diurnă, atât. Noaptea, doar o mlaștină fără contur, nimicul, gaura neagră. Slavă Domnului, scăpase încă o dată. Nicicând nu poți fi sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi. Vai, păcatele mele, numai ’mneavoastră țineți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
farfuriile și furculițele și cratița și borcanele și masa cu leacuri mirodenii siropuri pentru suferința cea mare, mare cât grădina lui Dumnezeu Nebunul, c-așa mi-a fost dat mie, puiule, să n-am liniște decât aici, la bunătatea lui don’ doctor, că tare-i cumsecade. Nu se aude nimic, nici un zgomot. Parcă n-ar fi nimeni acasă, nici măcar pacienta pe post de guvernantă. Așa că domnul Anatol Vancea Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea nici să răsufle. „Se vede și în politică, și în sport, ai spus. Farse, așa ziceai, cu toți dictatorii și fotbaliștii și loviturile lor de stat. Un popor teatral, Argentina ăluia, Martinez don Estrada. Masca neputinței, așa spuneai. Bancuri, bancuri a-ntâia, care circulă ani de zile și nu se uită. Gluma ascunde tristețea de a nu fi obținut ce dorești, așa zici mata. Dar sportul, cum e cu sportul și politica?“ Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634

femeii de astèzi aplecate peste umèrul meu înspre ecranul calculatorului, No need to worry, incerc s-o liniștesc, Maybe not but, de câteva luni de când te cunosc e pentru întâia oarè când, You are șo, atât de trist, Matei, and don’ț tell me no need to, I’m sorry, Angel, și-aș vrea sè-i povestesc despre femeia care m-a așteptat de o sèptèmânè întreagè și a fècut astèzi cafea pentru mine, Nu pentru mine a fècut cafea, ci pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
mècar o datè în Muzeul de Artè! Știi, Angel, e prima datè dupè Corina când îmi dau întâlnire cu o femeie, la Muzeul de Artè, dupè oră patru! Dar mè tem cè mâine nu-mi va mai face cafea, You don’ț need to worry about it, Nu cafeaua e problema! Matei, trebuie sè vii în America! Angel mè cheamè, e prima oarè când formuleazè în cuvinte, U must come, nu mi-a spus niciodatè pânè acum cu atâta stèruințè, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
vè însoțesc! Unde? La cumpèrèturi! Bine, e de acord, zâmbind, IV Hello, Angel! Hello, Matei! How are you! I’m fine! You? :) Last night, I was You were busy... The truth is, Don’ț tell me the truth, Matei, I don’ț ask you for the truth, here în our world the truth does not exist... I am în love, Angel! ..... Angel?! Yes! I am în love! I heard you... But won’ț work, Why? Because she’s married and I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
here, Matei, But ... But?! But, I wish you were here, Angel! To touch you, to smell your skin and your hair, to... You hurt me, Matei! What can I do, Angel?! You have never told me your real name, I don’ț know the color of your hair, you leave me before loving me, What’s happened to you? What can I tell you?! I’m în love! And Corina?! For the first time I forgot Corina! It’s good! How

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
când ai învèțat limba românè? La faptul cè timpul mèsurabil în secunde nu e purtètor de absolut! Dar nu doresc absolutul, Angel! Matei protesteazè, What do you want, Matei! I want my life back! Where is your life gone? I don’ț know! It stopped behind me somewhere! And now I try to find it! În the real world? Yes! It is not there! Then, where is it? I give your life back but not în the real world! I can

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

că așa va fi, pentru că altfel o să rămâi de căruță, am zis eu. Se auziră râsete, iar din partea Lindei am primit o căutătură furioasă ce voia să spună “Încă o remarcă de genul ăsta și te arunc pe ușă afară, don’șoară“. — Nu e vorba doar de bani, Își mai dădu cineva cu părerea. Ar fi ideea că sala ar putea face mai mult ca să se Întrețină singură. Ne-am nărăvit tot strângând cureaua și așteptând să ne scoată Consiliul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

fără nici o podoabă, cu o curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum hai să lucrăm”. Dar În timp ce lucram am văzut că-și arunca des ochii spre oratoriu. Am avut impresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
din Spiritalia lui Heron se vedea un fel de altar având deasupra un automat care - În virtutea unei șmecherii cu vapori — cânta dintr-o trâmbiță. L-am făcut pe Belbo să se Întoarcă la amintirile lui: „Și cum era Întâmplarea cu don Ticho Brahe acela, sau cum se numea, care v-a Învățat să sunați goarna?” „Don Tico. N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și i-am spus «vă rog să mă ascultați», și eram ca Oscar Levant când dă prima probă pe Brodway cu Gene Kelly. Iar don Tico zice: «tu ești o trompetă». Însă...”. „Vai ce dramatic e”, zise Lorenza, „povestește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun, până când m-am prezentat În fața lui don Tico și i-am spus «vă rog să mă ascultați», și eram ca Oscar Levant când dă prima probă pe Brodway cu Gene Kelly. Iar don Tico zice: «tu ești o trompetă». Însă...”. „Vai ce dramatic e”, zise Lorenza, „povestește odată, nu ne mai ține atâta cu sufletul la gură”. „Însă trebuia să găsesc pe cineva care să mă Înlocuiască la genis. «Descurcă-te», spusese don

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
don Tico zice: «tu ești o trompetă». Însă...”. „Vai ce dramatic e”, zise Lorenza, „povestește odată, nu ne mai ține atâta cu sufletul la gură”. „Însă trebuia să găsesc pe cineva care să mă Înlocuiască la genis. «Descurcă-te», spusese don Tico. Iar eu m-am descurcat. Trebuie, prin urmare, să știți, dragii mei copii, că pe timpurile acelea trăiau În târgul *** doi nenorociți, colegi de-ai mei de clasă, deși aveau cu doi ani mai mult decât mine, iar asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui don Tico două genisuri, n-aș zice perfecte, dar, măcar pentru o primă repetiție, pregătită În atâtea după-amiezi fără răgaz, acceptabile. Don Tico fusese convins, Îi Îmbrăcase În uniformă și mă trecuse la trompetă. Și În mai puțin de o săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
o gelozie tandră. „Și Cecilia?” „Lipsea. Poate era bolnavă. Știu și eu? Nu era acolo”. Ridică ochii și cu privirea dădu ocol scenei, căci În acel moment el se simțea bard - sau trubadur. Își calculă pauza. „După vreo două zile don Tico a trimis pe cineva să mă cheme și mi-a explicat că Annibale Cantalamessa și Pio Bo stricaseră toată serata. Nu respectau tempo-ul, se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
cineva să mă cheme și mi-a explicat că Annibale Cantalamessa și Pio Bo stricaseră toată serata. Nu respectau tempo-ul, se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
dar tu trebuie să te Întorci la genis, Împreună cu ceilalți doi. Tu ai simțul ritmului, tu trebuie să mi-i ții la pas. Îți jur că, imediat ce vor deveni autonomi, te pun din nou la trompetă». Îi datoram totul lui don Tico. Am spus da. Și la următoarea serbare trompetele s-au ridicat În picioare și au cântat intrarea la Porniți Înainte În fața Ceciliei, așezată din nou În primul rând. Eu stăteam În Întuneric, genis Între genisuri. Cât despre cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A râs tare, cu capul dat pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]