1,417 matches
-
omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de atâtea ori, o catastrofă. Prietenia trebuie construită și întreținută cu efortul neîntrerupt al prietenilor, ca un adăpost Te-a tentat vreodată să scrii proză? Sau teatru? În textele tale sunt embrioane de schițe, de teatru scurt ...! Deții un oarecare dramatism, o gestică dramatică ... Nu mi-am propus să ilustrez genuri și specii literare, dar nu cred că aș fi fost în stare să scriu altceva decât poezie, chiar dacă aș fi încercat. Mă consolez cu gândul că multe opere în proză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pare să fie consumator mai mult de Mc' Cultură, decât de cultură adevărată...? N-aș zice că termenii limită între care e captiv poetul astăzi sunt aceștia, "cultura poetică" și "poetica culturală". Convingerea mea este că există cu adevărat un dramatism al condiției actuale a poetului, dar acesta e dat de o marginalizare a poetului și a poeziei. Poezia nu mai interesează, posibilul cititor nu mai are disponibilitatea/ capacitatea/ instrucția/ structura interioară, astfel încât să recepteze mesajul poetului. Și atunci mesajul, oricât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ascultau pe mine care, poate, li se părea că știu puțin mai multe lucruri dintr-un anumit domeniu, alt domeniu decât al lor și tot așa. Deci, am perceput-o cu tristețe și o percep cu tristețe și chiar cu dramatism, așa, această pulverizare a unui loc, a unei întreprinderi, care a fost o emblemă a Iașului, eu știu și cred că a jucat un rol în facerea acestei țări, a acestei părți de țară, nu știu...”. „- Declinul ?... Păi, aici ar
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ascultau pe mine care, poate, li se părea că știu puțin mai multe lucruri dintr-un anumit domeniu, alt domeniu decât al lor și tot așa. Deci, am perceput-o cu tristețe și o percep cu tristețe și chiar cu dramatism, așa, această pulverizare a unui loc, a unei întreprinderi, care a fost o emblemă a Iașului, eu știu și cred că a jucat un rol în facerea acestei țări, a acestei părți de țară, nu știu... N. D.: - Cum vă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
doar și poate, nu numai prin ce oferă ca document. Cititorul va observa, străbătându-l, cum materia însemnărilor se organizează spontan, potrivit unei logici epice, faptele notate „cresc“ unul din celălalt către un prag de culminație, narațiunea se încarcă de dramatism, de tensiuni dramatice, pe măsură ce înain tăm în lectură. De la calmul epic al primelor luni ale anului, când autorul nu avea de relatat decât vizite de rutină prin redacții, demersuri făcute pe la edituri în vederea publicării în Franța, a sa și a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de Știința Bacău la Odorhei și a acordat un scurt interviu pentru bacaulsportiv.ro Bacăul Sportiv: A fost un meci deosebit dedramatic, așa este ? Gabriel Armanu: Da, cred că n-am avut niciun meci în campionatul ăsta de un asemenea dramatism, poate doar pe alocuri meciul cu Reșița. Au fost de toate, răsturnări de situație, am condus noi în majoritatea timpului, dar presiunea publicului și unele inexactități ale noastre i-au readus în joc pe adversarii noștri. Finalul de joc ne-
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
culoare într-un bistrou, care îi strigase, cu dispreț: "Imigrantule!". Cartea este tulburătoare. Există o sumedenie de memorii de război, dar lucrarea lui Profir, Singur pe cerul Stalingradului, se detașează, de departe, printr-un stil deosebit. Textul este scris cu dramatism, fără a cădea niciun moment în melodramă. Este totodată sobru, foarte sobru, dar nu rece. Nu intră aproape deloc în detalii personale, ci povestește războiul aerian. De aceea, ai mereu senzația, citind, că nu afli mare lucru despre autor, și
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu ne văzusem vreodată, fără să ne cunoaștem. Trăiam cu toții emoțiile regăsirii neamului românesc, trăiam cu toții în spiritul anului 1918. Au fost clipe unice în viața mea și a tuturor celor care au luat parte la acele evenimente de un dramatism inegalabil!... Am revenit în Basarabia română la aproape trei săptămâni de la puciul de la Moscova, în urma unei invitații făcute de către prof. Aurica Tizu. Așa era la acea vreme, intrarea în Basarabia era posibilă numai cu invitație oficială, aprobată de autorități de pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
e capricios, îți distruge o capodoperă cu niște cuvinte răutăcioase. Ca de pildă: «Talentat băiatu’, da’ se vede că n-a mers neam de neamu’ lui pe ruta Călărași!»“ Temerile directorului se dovedesc a fi întemeiate. Furat de poveste, de dramatismul mocnit al istorisirii, tânărul comite mai multe erori ceferiste, pe care șeful de birou din Minister, care a întocmit referatul, le surprinde cu mult tact. El mărturisește că a citit pe nerăsuflate romanul, că n-a mai avut în mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de a-mi crește amărăciunea, în timp ce un gest spontan m-ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
umplut de fum. Da, Mircea, ai dreptate. Ne uitam la fratele nostru și nu înțelegeam ce spune. Cum adică? Eram îngropați în zăpadă? De tot, de tot?? Chiar și acoperișul și hornul?? Ne miram, însă eram departe de a realiza dramatismul situației în care ne aflam. Drept care s-a înfiripat un dialog instantaneu, pe muchie de cuțit, având drept consecință maturizarea forțată și prematură a unor copii, trecându-i direct și brutal în zona deplinei maturități cerebrale. Mama, ce-i trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cred însă că mi-aș fi dat și viața. Până aici. Dac-aș fi fost mamă, cred c-aș fi manifestat cea mai pătimașă iubire maternă. Și știu că de multe ori pasiunea mea era deranjantă - aluneca în posesivitate, în dramatism, în gelozie. Marele meu regret e că nu cunosc pasiunea religioasă, izbăvitoare. Adeseori m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să cred în Dumnezeu. R.P. Vă rog să nu uitați de ultimele întrebări din snop. A.R. Nu uit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de maxime Gânduri diamantine. Numai că Vasile Fetescu a lucrat și lucrează, harnic, la edificarea acesteia. O găsim și o vor găsi cei de după noi risipită în cărțile din biblioteci. Câteva dintre textele din această carte sunt de un rar dramatism. Aș cita aici, fără ca lista să fie nicidecum completă: Izgonirea, Din nou acasă, Aventura, Ora de dirigenție, Sancțiunea ș.a., iar evocarea mai multor dascăli care și-au unit destinele cu acela al școlii românești (unul dintre aceștia fiind însuși autorul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
său ignoră felul în care va veni răspunsul. Iar „textul” răspunsului dumnezeiesc, constituit de eventualele mișcări lăuntrice trezite în inima exercitantului, poate fi primit sau nu de acesta din urmă. Întreaga desfășurare a Exercițiilor spirituale este astfel dramatică, iar acest dramatism este reflexul deschiderii textului ignațian în direcția libertății ce i se recunoaște și în același timp i se cere exercitantului. Însă Ignațiu știe prea bine că nu se poate vorbi despre libertatea omului înainte de eliberarea acestuia de ceea ce-l înlănțuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sensibilitate și un dram de emoție, Porumboiu răscolește cu o luciditate cu atât mai eficace cu cât tonul filmului său este de comedie. O comedie dărâmătoare, enormă, invers proporțională cu îngustimea punctului de vedere... Spre deosebire de filmul lui Mitulescu, al cărui dramatism se declanșează abia spre final, cel al lui Porumboiu crește nonstop, utilizând cine ar fi crezut ? convențiile sleite ale unui talk show. Este aproape incredibil ce poate face tânărul regizor într-un cadru fix, cu trei actori puțin cunoscuți și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de mijloace folosite de regizor pentru a ilustra o poveste banală, pentru o privire grăbită. Dublul rol al Katyei este însă atât de bine conceput și jucat, încât te păcălește în primul rând pe tine, cel din scaunul de cinematograf. Dramatismul strident și hilar din acele soap operas care au consacrat-o devine capcana ideală în duelul cu Pierre Peders. Un film excelent, dar căruia, din păcate, nu i s-a acordat cine știe ce atenție, deși nu e deloc genul solicitant, exigent
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o istorie fascinantă; o istorie a unui popor fără patrie, care s-a încăpățânat să dăinuiască convins că are o misiune de îndeplinit; de aici poate și forța evreilor de a găsi fericirea în suferință. Dar, insistența temelor axate pe dramatismul existenței evreilor din România, pe monotonia suferințelor îndurate de evrei, pe vinovăția autorităților și chiar a populației românești, la un moment dat, face ca multe probleme să rămână controversate, generând dificultatea acceptării unei vinovății pentru o responsabilitate necunoscută și neînțeleasă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
orice condiții (deci chiar și aici, unde coregrafii nu ajută deloc) ; și Streep, care, din păcate, nu reușește să vîndă cine știe ce, deși nu din cauză că n-ar duce-o vocea. Dimpotrivă, problema e că uneori o duce prea departe, într un dramatism învolburat care pare nelalocul lui în contextul acela de amatorism coregrafic și de montaje naive cu rulete și ploi de jetoane supraimpresionate pe fața ei în timp ce cîntă Money, Money, Money. Amatorismul și naivitatea sînt evident asumate, dar simpla asumare nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
În locul ocheadelor amuzate, a aluziilor malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale inter- conectate : exacerbarea simțurilor sau dereglarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
d’Avril în Franța nu este propriu-zis o sărbătoare de calendar, dar spiritul sărbătorii se află în această burla. Spiritul farsei și al deghizării este spiritul carnavalului, al măștii, ca în commedia dell’arte. Cleopatra, nume de scenă care invocă dramatismul iubi- rilor damnate - vezi istoria cu iz de melodramă a lui Antoniu și Cleopatra - o travestește pe muncitoarea de mahala într-o femeie dezirabilă, în amanta pasională căreia acest amic îi cântărește nurii cu o rezervă abia reținută. Mitică urmează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este însă profund anti- caragialesc. Naratorul refuză la scenă deschisă acest final divulgându-i caracterul pur ficțional și implicit aerul de farsă. Este rama care redimensionează faptul anecdotic la scara unei ordini cosmice, unde cele două existențe sfă- râmate relevă dramatismul condiției umane etc. Naratorul vrea să vedem trucajul, să vedem strategiile discursive ale unui tip de literatură, literatura romantică, să observăm efectele și să trăim această dilatare a personajului prin intermediul stimulării și deopotrivă a simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
frecvent și desertul pe care-l rata era trimis diplomatic după ea. Din camera ei aflată la celălalt capăt al casei, Îi scria o scrisoare de șaisprezece pagini mamei, care, urcând repede la ea, o găsea făcându-și bagajele, cu dramatism. Și, Într-o bună zi, a fost lăsată să continue să-și facă bagajele. 7 Mademoiselle s-a Întors În Elveția. A izbucnit Primul Război Mondial, apoi Revoluția. La Începutul anilor douăzeci, la mult timp după ce corespondența noastră Începuse să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
apariției unui număr de revistă. Pentru România literară, această zi - de maximă încordare a forțelor - este (era?) miercurea. Ziua de miercuri 14 iunie 1989 a bătut însă toate recordurile în materie de tensiune nervoasă: cred că ea va rămâne, prin dramatismul ei, unică în analele publicației. Am ajuns, în acea miercuri, la redacție, pe la orele 11,30-12. Atmosfera era cum nu se poate mai încordată, spiritele încinse. Cauza? A doua zi, joi, 15 iunie, urma să apară numărul României literare integral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obscură, între două dealuri de prin Vaslui, poate fi mai umană și mai încărcată de viață decât nu știu ce aventură extraordinară petrecută, să zicem, în Labrador. Tot așa, o poveste de dragoste petrecută la Lozna, lângă Dorohoi, poate conține mai mult dramatism decât un episod romantic petrecut la Veneția. Totuși, ceea ce povestesc aici începe la Paris, într-un loc foarte romantic al acestui fermecător oraș, anume în Place du Tertre, unde, de zeci de ani, se adună pictori diletanți și gură cască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]