1,848 matches
-
la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își drese glasul și dădu să rostească primele cuvinte ce-i veniseră în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată. Își potrivea glasul, parcurgând încă o dată lista. Tresări. Abia atunci observă că în stânga lui un ins slab, înalt, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noi, la Județeană, a fost mai în surdină. A vrut să-l judece și să-l condamne pe scriitorul nostru, maestrul Burtăncureanu, dar a intervenit, iarăși personal, Prea Sfințitul și s-a ameliort situația. Și generalul Goncea, mai apoi a dres situația și vedeți acum, Burtăncureanu e ăl mai tare. Îl citește toată lumea, cu comentarii, duminica. Femeia se sprijini de placa de marmoră. Îi arătă un petec de hârtie, cu un scris, mic, litere pipernicite, înghesuite. - Vreau să transcriu anunțul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stuf câțiva ani, dar n-au avut ce să-i facă. Nu vroia să povestească de-astea, nici când era pe moarte. Acuma au ieșit toate poveștile astea cu el că, vezi Doamne, e undeva sub ape și face și drege. Uite că prinde și la preoți chestia...Și cu moroii ăia, au ieșit în lume la lumină că nu mai poate, prea s-a întins răutatea între oameni. Am mai discutat și eu. Chiar și cu Vicarul ăsta de-acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lucruri care vă vor șoca, lucruri care vă vor zgudui din temelii credințele. Căci nu ați venit aici să vă încălziți spiritul. Ați venit să ardeți și să vă zvârcoliți! Paginile să vă fie cărbuni, literele-flăcări! Apoi bătrânul profesor își dregea vocea și începea să vorbească despre prostia fotbaliștilor; ajungea la sumele uriașe implicate într-un astfel de sport, dădea exemple de proastă gestionare a banilor pentru nocturna de pe Dinamo, și când foșnetul studenților îi dădea de înțeles că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unor asemenea ciocniri. Iar Calomfir scria mereu alte și alte volume din Logica Lucrului, unul mai dificil decât altul. Ministrul tăcea de mult și un ropot de aplauze potolite îi răsplătea performanța. Ambasadorul Jiquel profită de gălăgie pentru a-și drege glasul și a primi microfonul. Când se coborî din nou liniștea, ambasadorul făcu o microfonie teribilă, care din fericire încetă în câteva secunde. El se scuză pentru slaba cunoaștere a limbii române și salută atât pe domnul Calomfir, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
își ridică privirea și o fixă îndelung, cu limpezime și în mod aprobator. Se putu observa că nu i-a dictat nimic lui Matthew: nu era necesar să spună nimic. După o pauză, bărbatul care-l juca pe Quince își drese vocea și începu scena următoare. Momentul de tensiune trecu, dar nu fu uitat. Capetele se aplecară gânditoare peste scenarii. Și, uitându-mă la cei din jurul mesei, mă întrebai dacă eram singura care credea că Violet Tranter ar putea ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de perete. Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul e directorul de scenă adjunct. Tot uit că pentru tine toate lucrurile astea sunt noi. Bun. Deci dacă Marie se mișcă cu unul din astea, mobile vreau să zic, coarda ei va fi manevrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja ce i se va întâmpla iubitului tău dacă-i injectez asta în braț, nu? Nu e iubitul meu, îi spusei eu printre dinți. Și trebuie să-i faci cel puțin două ca să aibă vreun efect. De fapt, zise Hugo, dregându-și glasul, a fost prevăzător și mi-a făcut deja una. Ben îmi zâmbi pe deasupra capului lui Hugo —Vezi? zise el. Sunt foarte metodic. Știu că mă repet, dar nu mă așteptam să fii tu, zisei eu, trăgând spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o ține lungă cu poveștile despre cum încearcă el să-l dea gata pe un suspect de la care nu pot scoate destul de multe probe, iar Fyodor se gândește: „Mamă! Din chestia asta ies pe puțin șase sute de pagini!“. Mi-am dres glasul și am revenit la un ton serios. Deci, Ben, zisei eu, cu o voce care semăna cam mult cu cea a unui reporter TV care ia un interviu. Ți-era teamă că dacă le mărturisea le-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
face greutăți. O șosea înseamnă deschiderea teritoriului către progres și către oricine ar dori să se stabilească aici. Șoseaua este o lucrare publică destinată să aducă beneficii țării. O cale ferată este o lucrare în slujba extracției de cupru. Își drese vocea, limpezindu-și gâtul, își trecu dosul mâinii peste gură și încheie: O situație cu siguranță delicată față de opinia publică... — N-ar ajunge niciodată în punctul critic în care se află acum, îl lămuri Sierralta. — Nu, bineînțeles, acceptă avocatul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu Bo cel cocoțat pe picioroange și cu pălăria cea înaltă a fiică-sii, s-a uitat dezolat la nevastă-sa. Preotul a făcut un pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat pe vârfuri, șoptindu-i destul de tare lui Bo că-l roagă să se coboare din înălțimi. —Nu-i așa de simplu precum pare, amice, a fost răspunsul plin de veselie al lui Bo. Dar hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ăăă... aș vrea să te întreb ceva. —Ce? Hugo i-a aruncat o privire de nebun. — Mă întrebam, a continuat el cu o voce răgușită, dacă nu știi cumva cum se... — Ce să știu? Cum se... ăăă. Hugo și-a dres glasul. — Cum se pune un scutec. Alice, care începuse să se ridice în picioare, s-a așezat brusc la loc. Ochii ei, deja mari, s-au lărgit și s-au rotunjit și mai tare, ajungând să se holbeze la Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prea mult pentru mine. Spre surprinderea lui, chipul lui Alice a fost invadat de o îmbujorare vinovată. —Ăăă, păi, a zis ea. De fapt, am început și eu să folosesc, din când în când, scutece de unică folosință. Și-a dres glasul, apoi: Sigur, numai în cazuri de urgență. —Desigur. Hugo a clătinat din cap cu gravitate. Alice i-a întors un zâmbet conspirativ. Așa că hai să mergem în camera de schimbat scutece. După ce a lăsat-o pe Alice la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Hugo într-un fel foarte atrăgător. — Mă întrebam... oare ar trebui să-l cumpărăm? Vreau să spun: e un chilipir? Dacă ați fi în locul nostru..., vocea i se transformase într-o șoaptă, ...dumneavoastră l-ați cumpăra? Hugo și-a dres glasul. Dumnezeule! Detesta întrebările de genul ăsta! Era însă limpede ce trebuia să facă. Să-și facă datoria de profesionist. Să le spună că mormanul ăla de lemne nu numai că avea potențial să devină o casă de familie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vin la dumneavoastră, aveți experiență... Experiență în ce?, gândi instantaneu. În luat șuturi în fund? În lipirea nasului de ușile unor edituri care mau trecut pe lista neagră? Într-o anumită poziție sexuală care-i place Luciei la nebunie? Își drese vocea. - Nu știu la ce vă referiți. Sigur nu ați greșit adresa? Poate nu ați văzut bine numărul de la poartă, e acoperit de planta aia agățătoare. Mă tot gândesc să o tai, dar amân momentul de fiecare dată, mi se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mâna dreaptă unul dintre bilețele galbene ale Luciei. Tocmai se pregătea să-l citească (probabil cu voce tare, își spuse, pentru a-și bate în continuare joc de mine), iar ochii îi sticleau datorită încântării de care fusese cuprins. Își drese glasul și-și poci vocea, încercând să maimuțărească o voce de femeie: - Iubitule, azi voi întârzia. Ai pui în frigider, când ți se face foame. Nu exagera cu berea, te rog, știi că pe urmă te doare capul. Spor la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu le-ai săvârșit!... Tare să fii în credință, fiule și tare în gânduri!... Iartă-l, Doamne... Căci nu este om fără de păcat... Se rugă călugărul, cu ochii către Cer, după ce l-a ascultat. ... Nu uita, fiule, că nu poți drege pe deasupra ce ai stricat în adânc!... Du-te, fiule... du-te și te mărturisește la duhovnic, și ușurează-ți sufletul!... Roagă-te, fiule... roagă-te, că Dumnezeu în bunătatea Lui nemărginită te va ajuta. Să fii evlavios și smerit, fiule
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spun, În genere, „noi”. Să nu ne fie cu supărare, dar acesta este adevărul: ne batem cu pumnul În piept, strigând sus și tare (firește, nu către orice interlocutor, ci mai mult față de cei apropiați) că am făcut și am dres, că, Înainte de toate celelalte bravuri, am executat câte un an (tu) și șapte ani și jumătate (eu) de pedepse politice privative de libertate. Și acestea În vreme ce alți compatrioți au stat Închiși zeci de ani, iar alții, săracii, fie că n-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ceva despre viitor. Nu era un novice Thomas, dar pînă la intrarea Într-un sistem de date parolat - ultraparolat - era cale lungă. Mai erau prin Christiania vreo cîțiva Împătimiți de ordinator, În afara tipului care se tot lăuda că făcea și dregea; vreo doi chiar spuneau că pot pătrunde În orice memorie, dar nu făcuseră niciodată așa ceva - ce, era nebuni să spună? -, unul dintre ei chiar fusese programator, ani de zile, pînă cînd se refugiase aici: un eșec, ar fi zis unii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Își făcuse, nu demult, un control medical de rutină. Nu Îl mai durea nici stomacul, așa cum se Întîmpla odinioară pentru că nu mînca la timp sau mînca ceea nu era potrivit. Ingrid Îl făcuse mai zdravăn ca niciodată cu supele ei drese cu smîntînă, cu soteurile de morcovi, cu peștele alb, cu ceaiurile. Pentru asta, vroia să și-l adjudece; Thomas simțea primejdia și Își pregătea o retragere treptată; o răcire lentă a relației, așa cum, după o toamnă lungă, nici nu știi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dintre slujitorii Domnului nu aveau voie să aibă nevastă; să le dea liber la Însurătoare Biserica, dacă așa ajunseseră lucrurile! Destui dintre aceștia, În lipsă de copii, se Împreunau Între ei ori cu alți barbați, mireni. Mai Încerca Papa să dreagă nițel lucrurile, dar mai mult le strica, ferindu-i de justiție, lăsîndu-i mai departe soldați ai Domnului, ascunzîndu-le, prin omisiune, numele; În Anglia fuseseră proteste de stradă cînd ajunsese Pontiful acolo; Antonia putea fi socotită Înger, fie și unul al
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
persoane, cred... Din nou, liniștea puse stăpânire pe încăpere. Fiecare își îndrepta ochii, de data aceasta, în direcții diferite, ferindu-și, parcă anume, privirile. După secunde lungi și apăsătoare de tăcere, doamna Luiza se ridică, tuși ușor pentru a-și drege vocea și se adresă tuturor cu voce scăzută, dar cu multă hotărâre: - Mă gândesc că acea persoană, donatorul, trebuie să aibă aceeași grupă sanguină cu bolnavul... În cazul nostru, cine Marian Malciu poate fi mai bun decât mama bolnavului, doctore
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu se știa dacă derecomandarea doctorului, sau de știrea proastei sănătăți a examinatului. Ca să scurteze comedia, Pascalopol trecuse în odaia alăturată, trăgând printr-un semn pe toți ceilalți ai casei. Moș Costache se duse supărat în odaia lui, să-și dreagă îmbrăcămintea, iar Otilia veni cu informația că Stănică și doctorul trecuse, prin stradă, în curtea Aglaei. - Ceea ce face Stănică mi se pare foarte suspect, spusePascalopol către Felix și Otilia. Să fiți cu ochii în patru. Cu siguranță că doctorul a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Când Pascalopol se ivi din nou, buzele lui moș Costache tremurau de emoție, moșierul, după un moment de timiditate, se repezi și-i sărută Otiliei amândouă mâinile, iar aceasta, așezîndu-se pe genunchii lui, îl sărută ușor pe obraz și-i drese părul cu mâna. Pascalopol era în culmea fericirii. Felix privi scena fără să-și dea seama ce e cu el. Inima i se strângea de gelozie, și totdeodată i se dilata de un ciudat sentiment de simpatie față de moșier. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dracului toți. Că eu n-am pe nimeni care să-mi apere interesele mele și ale copiilor. Simion? Se-nvîrtește ca un trântor și mănâncă. Dumneata ești avocat, dar păcat de cartea pe care o învățați. Te lăudai că faci și dregi. Cum? Averea părinților mei să cadă, din cauza unui frate nebun, în mâinile unei venetice? Lege e asta? - Stai, iubită mamă, stai, zise teatral și cu gesticulație studiată Stănică. Așa ar fi dacă n-am fi și noi pe aici. Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]