1,462 matches
-
această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai audă acea voce interioară care o izgonea din lume, o îndepărta de prieteni și de familie, chiar soțul ei se purta cu dușmănie de când auzise la un concert cum a umplut sala de sunete incandescente, tremurau oamenii și animalele aflate la o mie de metri depărtare, aerul s-a transformat într-un abur lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să mai vorbim, am luat-o de n ori la rând, să ne povestim viața, lucrurile. Citim orice carte, orice revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe alții. Se urăsc... se luptă... Gaston îl privi pe Endō și dădu din cap. Trist. Nu era numai Algeria. Și nu numai Franța. Aici, în clipa aceasta... Se părea că nu mai există altceva pe lume decât ură și dușmănie. Țările se dușmănesc, oamenii se suspectează... Dragostea și încrederea au dispărut cu totul. Dulles îl suspecta pe Hrușciov, Hrușciov pe Dulles. Francezii îi urau pe algerieni, algerienii pe francezi. Și asta nu era tot. Chiar aici, sub ochii lui, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și cazmaua pe care le adusese omul. Gaston nu avea nici cea mai vagă idee la ce serveau. El nu știa nici măcar unde merg. Îi era suficient că Endō se purta prietenos cu Kobayashi și părea să fi uitat de dușmănie și de ură. Nu știa cum și când au ajuns să se împace, dar era oricum preferabil vărsării de sânge. — V-ați împăcat? zise Gaston zâmbind, privindu-i pe cei doi. Era atât de încântat că era cu ei, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am plecat ca din pușcă, m-am cărat la „Corso” și m-am făcut praștie, dup-aceea la „Unirea”, să văd dansatoarele. Da’ nici alea nu erau, le arvunise prefectu’ pentr-o chermeză cu ștabi de la UE. Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul amanet, așa cred, sau l-am pierdut, am borât, am băut. Aș fi sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intuiție. Simt în fiecare cetățean al orașului un Brutus. Am fost ucis cu gândul, cu privirea, cu spaima plebei față de Putere, de mii de ori. De sute de mii. EU, Părintele! De milioane, fiindcă, zi și noapte, locuitorii Stațiunii - în dușmănia lor neghioabă - doar asta fac, săvârșesc necontenit un paricid. În somn, la masă, în timpul coitului. Mergând. În fiecare clipă. Coșmarul lor, în loc să se gândească la ceva frumos... Dar cine se mai gândește, aici, la ceva frumos? Copiii? Odată cu laptele dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe care și le frâmânta în dușmănie. — O adevărată școală de maniere elegante, nu? râse Henry. Glasul îi sună sec și cam nervos. Îți mulțumesc că ai împărtășit părerea ta domnulului Chapman, Leigh. Părerea ta personală, desigur. Îi zâmbi pierit lui Jesse. Leigh luă asta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din modul. Iar vă ciondăniți? ― Nu. Ne-am zis câteva vorbe dulci. Brett șovăi, examină o clipă celula dezmembrată. ― Just. Să mai încercăm. Pentru a n-a oară, Parker apăsă butoanele de comandă, se uită pe ecranul de control cu dușmănie. Avea o poftă irezistibilă să-i dea un pumn părându-i rău că nu l-ar fi primit Ripley în cap. Evident, era pură fantasmagorie. Deși era din fire vioi, repezit, se stăpânea și-și dădea seama că avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pierd ocazia și să mă transfer În Învățământul superior artistic. A avut dreptate. Și În Învățământ sunt momente În care nu te simți bine, În care te uzează animozitățile unora dintre colegi, Însă nu se compară cu cele din teatru. Dușmănii cumplite ca În teatru, nu există nicăieri. Țin minte o afirmație a lui Pintilie, din cartea sa, o afirmație care m-a tușat teribil; vorbea despre o mare soprană americană și spunea ceva de genul: „ne uram cum numai la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se lăsă pe spate, cu tot cu scaun. Râdea sacadat, de parcă îl gâdilase chiar inginerul Nisip. - Să uităm, asta-i deviza patriotică a momentului de-acuma. Asta-i indicația de la etapa asta istorică care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-au certat și s-au bătut de la râșnița aia de cafea turceaască. S-a bătut și vecinii, de a sărit toți, care cum și cu ce a apucat, alerga oameni la bătaie ca la pojar, că avea mulți oameni dușmănie p-alde Soporani, chestia cu colectiva, că zicea că bătrânul de l-ați îngropat azi era omul căpitanului Goncea de la raion. Ce mai, a fost o bătaie de a venit miliția și i-a despărțit că a tras cu revolvelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne mai uitam cu Macatist, că-i venea câteodată de mă prindea la-ncheietură la fereastă, rupeam cercevelele, îl mai potoleam, că mă gândeam că ne-aude poporul de-afară cum colcăia ăia îndesații, bătuciții, împâsliții, băgații în mine cu dușmănie și disperare la mascarlâc și cotârjeală de aprigul meu Macatist, că stătea oamenii cu listele la coadă și te speriai de câtă milă putea să-ți facă cum aștepta la lactate sau ce mai băga acolo la Turn, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care intră cu buretele și săpunul în mână. Te superi dacă fac eu duș prima? Vreau să mă spăl pe cap. Prezența lui Daisy la discuția noastră va duce cu siguranță la înrăutățirea situației. Deocamdată ne privim fix, cu multă dușmănie. — Îți sugerez să-ți iei lucrurile de pe patul meu, nu mă las eu. Intenționez să termin de despachetat. Zic asta pentru că e timpul să-i dau un ultimatum și, strategic, vreau s-o implic pe Daisy în dispută. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și ei stăpânii lui. De aceea Iisus i-a înțeles și se roagă Tatălui și acum: Iartă-i Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta pentru că-și înțelegea singurătatea și dușmănia celor din jur, recunoștea că era un fel de experiment al unor ființe nevăzute, poate noaptea în somn îi furau sufletul, îl disecau, studiindu-l sau poate ea diseca lumea cu întrebări și întrebările îi erau furate în momentele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe o lovitură sub centură, răzvrătindu-se peste noapte împotriva lui Blaga, cu furia renegatului. Probabil, fire impulsivă, Grigore se va fi exprimat față de amicul său Zevedei Barbu, anume ca să-i parvină lui Blaga spusele lui. Așa a rezultat o dușmănie mutuală, deschisă.“ /footnote> Blaga însuși recunoaște față de Noica, semnatar și el în primele numere din Saeculum, că i-a cerut lui Barbu să scrie recenzia. Preocupat să nu și-i antagonizeze pe elevii lui Nae Ionescu, informați deja de Grigore
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ALTE LUCRURI PE CARE PRINCIPII LE FAC ÎN FIECARE ZI SUNT SAU NU DE FOLOS Unii principi, pentru a-și asigura stăpânirea asupra statului, leau luat supușilor lor toate armele; alții au întreținut dezbinările în ținuturile cucerite; unii au alimentat dușmăniile împotriva lor înșiși; alții, în sfârșit, s-au străduit să-i câștige de partea lor pe aceia de care nu erau siguri la începutul domniei; unii au înălțat fortărețe; alții leau dărâmat și le-au distrus. Și, cu toate că nu putem
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
aibă prilejul de a-i învinge, și astfel să urce mai sus pe scară pe care chiar dușmanii lui i-au întins-o. De aceea, mulți consideră că un principe înțelept trebuie, atunci când are prilejul, să întrețină cu viclenie o dușmănie oarecare îndreptată contra lui, pentru ca prin înfrângerea ei să obțină o glorie și mai mare. Principii, și mai ales aceia care sunt noi în domnie, au întâlnit oameni mai credincioși și mai folositori între aceia care la începutul domniei lor
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
deja În apa topită din tăviță: mai mult de o oră de când s-a instalat pe canapea și, când se va hotărî să dispară, o să Îl ia prin surprindere, ca de fiecare dată. Până atunci, bea ca de la altul, În dușmănie, și, când are impresia că nu e observat, Își rotește ochii prin cameră, repede-repede. Se pândesc amândoi, de ani de zile, și toate meciurile se termină cu remiză. Și data următoare când intră aici, În biroul lui, iar o să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drăguță, am stabilit ieri cu B. să revin cu un telefon... Sunteți bună să-l anunțați? Regret, stimată duduie! nu pot să-l anunț deoarece M.Borger a decedat astă noapte În somn... Un răspuns scurt, rece și plin de dușmănie. Am paralizat În primul moment și nu am putut asimila informația crudă pe care o primeam... Am refăcut numărul. Alo! Mă scuzați! poate am format din greșeală alt număr, poate am sunat În altă parte... N-ai greșit, dragă!. Acesta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bună masă, la un dineu public. — Nu, nu, strigă Chavel și aruncă bilețelul la pământ. Eu n-am fost de acord cu tragerea la sorți. Nu mă puteți forța să mor pentru voi... Ceilalți îl priveau cu uimire, dar fără dușmănie. El era un domn. Ei nu-l judecau după criteriile lor: el aparținea unei categorii greu de explicat și la început nici măcar nu le trecu prin minte să interpreteze comportamentul lui ca fiind lașitate. Stați jos și liniștiți-vă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să fie rău în asta. Cu siguranță că se va bucura pentru mine. Dar tăcerea asta e ceva ce-am ajuns să cunosc prea bine. Tot nu-i bine. ― Ești prea slabă, Jemima, spune ea în cele din urmă, cu dușmănie. Probabil că arăți ca o sperietoare. ― Arăt bine, spun eu cu un oftat, dorindu-mi pe loc să nu mă fi deranjat să fi pus mâna pe telefon. ― Sper că mănânci suficient, spune ea, iar eu îmi dau din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
animalelor, lăsate slobode de mila celor doi băieți. Băieții munceau, cât era ziua de lungă, la tăiatul lemnelor și scoaterea pietrei, cu care moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de prădălnicia jivinelor, dar și de dușmănia oamenilor fără frica Domnului. Băieții erau la vârsta însurătorii și, de aceea, mătușa Paraschiva ochea orice fată vrednică de a i fi noră, bătând potecile spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
acest timp, doi ochi scrutau întunericul nopții, încercând să deslușească vorbele celor doi îndrăgostiți. Era hatmanul Barnovschi, care nu plecase spre Suceava, întârziind din pricina unor daraveri cu vierii din Dealul lui Vodă, care-i datorau vinăritul pe ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
greșit căci a scos un schelălăit cu care a sfâșiat liniștea din jur și colții lui dezveliți de durere mi se opriră în mână. Mă mușcase destul de tare, așa că i-am dat drumul din brațe. Mă privea de jos cu dușmănie, încolăcit ca un șarpe cu capul ridicat arc, aruncând din priviri săgeți albăstrii. Mârâia... Îmi părea rău că-i produsesem durere, dar în același timp am simțit că am de-a face cu o sălbăticiune. Nu era câine cum am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția și drogul Au cuprins țara și globul. Fărădelegea Încalcă legea, Nu-i omenie, Ci dușmănie. Pentru un os, Mare și gros, Vând ce-i mai scump pe lume: Țară și nume. Doamne și zei, Scăpați țara de ei Cât nu-i târziu Și pustiu!
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]