1,250 matches
-
potrivit căruia sufletul experimentează o dorință față de trup și trupul față de suflet, apetit considerat formal ca „natural”, deoarece este confirmat de Creator. Îl al doilea rând, „sufletul-spirit este unit cu trupul în vederea fericirii”, fapt neexplicat de autor, care rezultă din dualitatea presupusă. Cu toate acestea, se subliniază că asocierea trupului la destinul sufletului spre fericire atrage după sine o complexitate consecutivă la adăugarea facultăților pe care spiritul le posedă în raport cu corpul. În al treilea rând, „sufletul este asemănare cu toate lucrurile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și remarcabilă interpretare, motivul „zeului trist”, obosit de propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
simultan, cu toate că primul cuvânt/logosul, apare construit altfel decât limbajul verbal, primul cuvânt al divinității reprezintă o forță magică. Între mișcările, transferate de la spirit spre suflet, sub formă de mana, circulă o parte din Demiurg, acela care se raportează la dualitatea: vizibil/invizibil, model/copie. Gestul și cuvântul ajută modului comunicării dintre ființele umane și acele animale, pentru că imită gestul divin. Se sugerează că divinitatea posedă limbajul, pe care îl oferă ființei umane, pentru care animalele pot fi numite de către Adam
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o credință ce înfățișează arma vicleană, trădătoare, în mâna ascunsă stângă. Protecția oferită de mâinile materne se transformă în protecția oferită de mâinile zeului (Horus era inițial reprezentat la egipteni ca un șoim, protejând cerul și pământul cu aripile mâini). Dualitatea sexuală a mâinii feminine și a celei masculine apare celebrată în forța magică a podoabelor mâinilor și în forța de protecție din împerecherea celor două membre ale corpului. Faptul că animalele nu au diferențieri între mâini și picioare dovedește importanța
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
conduce ziare sau reviste. Orice text trebuia revizuit de autoritatea ecleziastică înainte de a fi publicat. În cazul mirenilor de confesiune catolică, autoritatea ecleziastică a dispus verificarea înaintea publicării a articolelor în care aceștia tratau teme religioase 145. Papa a denunțat dualitatea anumitor publicații italiene care susțineau că erau catolice, dar nu tratau subiecte referitoare la atacurile suferite de Biserică 146. Papa Pius X a făcut referire la problema mijloacelor de informare mai mult din punct de vedere normativ: le-a amintit
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și dezvoltarea economică. Omul, prezent în toate zonele fertile ale planetei, și-a construit pe lângă instrumente de apărare și vânat, colibe, adăposturi, morminte, marcând încet-încet un nivel de civilizație. Apar credințe autentice și credințe deviate; adevărate și false. Din totdeauna dualitatea spirit-materie l-a însoțit pe om. Dar, neclaritatea ideii de divinitate a creat și suferințe ca cele ale sacrificării de ființe umane în câștigarea atenției zeului protector. Vrăjitorul tămăduitor, magul vindecător, îmbrăcați în piei smulse de pe animale cornute, pentru sporirea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
evreilor prin Moise, Jahve, inițial, zeu al furtunii și al fulgerului, ulterior, Dumnezeu, este creatorul lumii prin spirit, în șase zile. În mitologia iraniană / persană, lumea a fost creată de zeul primordial al timpului, Zurvan, care a produs în sine dualitatea Bine Rău, reprezentată de Ahura-Mazda, simbolul creației și al Binelui, și de Angra-Mainyu, simbolul distrugerii și al Răului. În mitologia scandinavă, crearea universului se datorează zeului suprem, Odhinn, născut din perechea Borr și Besta, ce l-a ucis pe uriașul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Aubignac, în capitolul din Practica teatrului intitulat " Despre întinderea acțiunii teatrale sau a timpului și duratei potrivite ale poemului dramatic", (Cartea II, cap.7), este conștient că una dintre dificultățile majore de care se lovește autorul dramatic rezidă în această dualitate a timpului teatral. "Trebuie să luăm în considerare, scrie el, că Poemul dramatic are două forme de durată, dintre care fiecare are timpul său propriu și convenabil." El insistă asupra realității timpului reprezentării, măsurabil în mod obiectiv, spre deosebire de timpul ficțiunii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
complexitatea sufletului uman, ei creează, invers decât Clasicii, personaje care să evolueze în timp, ca Don Carlos, care, prinț nepăsător și despotic la începutul lui Hernani, devine apoi un împărat înțelept și clement, și pe care ei le cuprind cu dualitatea lor, cum ar fi Cromwell, erou făcut din contradicții, pe care Hugo, în Prefață, în 1827, îl descrie în acești termeni: "Era o ființă complexă, eterogenă, multiplă, compusă din toate contrariile, un amestec de mult rău și de mult bine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a textului este compusă în noiembrie 1769, imediat după Visul lui d'Alembert, pentru care Paradoxul apare ca o ilustrare, problema sensibilității comediantului nefiind decât un caz particular al teoriei sensibilității dezvoltate în Vis. Comediantul trebuie să fie conștient de dualitatea omului, care este o ființă dublă pe plan biologic, condus în același timp de creier și de diafragmă (considerată pe vremea aceea drept sediul psihologic al sensibilității). Prima versiune a Paradoxului, destul de scurtă, este scrisă pentru Corespondența literară, cu cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opresiune ce Îl caracterizează pe sultan. Discursul puterii se fundamenteză pe existența unei triple antiteze. Antiteza dintre români, reprezentați prin voievod și fiii acestuia, de religie creștină, și turci, reprezentați prin sultan, vizir, ieniceri, de lege turcească ne vorbește despre dualitatea bine - rău, frecvent apărută În textul popular românesc, cu precădere În balada și basm. O a doua antiteza construită de autorul anonim este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
materiei de a prinde formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prodan îi grupează pe sculptori în perechi, pe baza unei tensiuni constitutive care se instalează între operele lor. În termenii unei rivalități creatoare, dar și a internalizării experienței rodiniene, sunt alăturați și opuși totodată Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși: Această dualitate reprezintă, față de cealaltă, spiritul francez izvorât din marele Rodin"325. La fel Frederic Storck și Oscar Sapethe alcătuiesc un alt cuplu de forțe creatoare care integrează experiența Secession-ului german. Acești patru sculptori sunt socotiți ca fondatori ai sculpturii moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
legilor pământene, fundamental deosebite de legea după care trăiește Luceafărul. Chiar dacă acceptă iubirea pământeană, Cătălina aspiră totuși la iubirea ideală pentru Luceafăr pentru că: „O, de luceafărul din cer/ M-a prins un dor de moarte”. Acest „dor de moarte” ilustrează dualitatea ființei pământene, aspirația umană spre absolut, atracția către ființa astrală, ideală. Pasiunea ei este generată și de obstacolul impus de apartenența la condiții diferite, de dorința specific romantică de a transforma imposibilul În posibil: „Dar se Înalță tot mai sus
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai complexe, nu depind doar de comunitatea locală, iar obiectivele fixate sunt mult mai greu de atins și de măsurat. În acest caz, unul dintre cele mai explicite obiective îl constituie descentralizarea, un proces destul de controversat datorită cel puțin unei dualități în abordare: descentralizarea deciziei fără descentralizare și sprijin financiar sau descentralizare financiară fără descentralizarea deciziei. FDS nu vizează însă toate aspectele descentralizării, concentrându-se îndeosebi asupra construirii capacității comunității și a administrațiilor locale, a problemelor administrative și administrare financiară locală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
variabile selectate ca indicatori de dezvoltare, cum ar fi indicatorii de acces la infrastructură, densitatea populației etc. Atât decalajele de standard al vieții, cât și de stil de viață și oportunități sunt foarte ridicate, stau la baza unor concluzii privind dualitatea societății și la specializarea cercetătorilor și a studiilor pe unul dintre mediile de rezidență; regiune statistică - este scara cea mai redusă la care, în prezent, sunt reprezentative anchetele din sistemul statistic social; județ - estimările utilizate sunt din surse administrative, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea religioasă își păstrează caracterul primordial în modelul antropologic promovat de autoritățile statale în decursul primei părți a secolului al XIX-lea, însă aceasta este însoțită de sarcina complementară de a crește subiecți ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ascultători și productivi față de Stăpânire. Ivirea manualului în spectrul instrumentelor didactice și impunerea sa ca mijloc livresc dominant de educare în anii 1870 reflectă o adâncire a efectului de secularizare a literaturii didactice românești. Manualele de istorie și geografie păstrează dualitatea asimetrică din perioada precedentă, inversându-i însă ierarhia finalistă. După momentul unirii principatelor dunărene din 1859, pe măsura accelerării eforturilor de construcție a statului-națiune unitar român, scopul primordial al educației preia o finalitate identitară. Religia își păstrează un loc de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii, între un naționalism critic și un fanatism naționalistic. Această dualitate discursivă afectează și chestiunea unității. De exemplu, există un consens aproape unanim asupra faptului că Mihai Viteazul nu a fost motivat de rațiuni naționaliste în cucerirea Transilvaniei și Moldovei, și că unirea din 1600 a celor trei principate nu s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și neuniți, care avea să aducă vrajbă și neînțelegeri între dânșii" (Constantinescu, 1928, p. 235). Condamnarea unirii cu Roma, în ciuda faptului că aceasta a reprezentat declicul luptei de emancipare națională, simbolizează triumful formulei ortodoxiste a naționalismului în perioada interbelică. Spiritualitatea. Dualitatea discursivă în care se exprimă consensul naționalist interbelic se manifestă și în privința spiritualității românești. Aripa fanatismului naționalistic, după cum o arată și citatele de mai sus extrase din N.A. Constantinescu (1928), condiționează identitatea română de ortodoxism. La întrebarea "a fi sau
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
logica periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o puternică inerție discursivă. Configurația mitoistorică asamblată în stadiul final al regimului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]