1,466 matches
-
experimentează acum, în poligon românesc, „mină” literară care, în faza ei de perfecționare, se va numi Dada. Recuzita simbolista utilizată anterior cu școlareasca docilitate și sârguința ia forma unor ținte de carton, pe care Ț. le brutalizează, cu o anume duioșie nostalgica totuși, fără a renunța integral la tristețile vagi. Ele caracterizează peisajul, păstrat în repere bacoviene: târgul provincial cu limitările lui dătătoare de adânci incertitudini, un cimitir evreiesc în care „mormintele că viermii se târăsc”, o cazarmă din care răzbat
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
locuri din capitala Moldovei și din împrejurimi (Copoul, Mitropolia, Cetățuia, Socola, Galata, grădinile Perjoaia și Trei Sarmale, cimitirul, Tătărașii, „bătrânul Arc distrus”), și mai ales liceul, colegii de școală, elanurile, iluziile adolescentine. Starea sufletească ce se degajă din versuri e duioșia, iar expresia poetică amintește de Mihai Eminescu, George Coșbuc și Al. Vlahuță, uneori și de G. Topîrceanu. Cât despre teatru, o autentică realizare a lui V., pe nedrept ignorată, este drama După moartea lui Manasse, care preia din piesa lui
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
ai apelor,/se aud - și eu aud - toate căruțele Moldovei;/ De la Dunăre urcă, prin grâul țării/și altele, și altele dinaintea lor,/sună pământul dinăuntru/și dinafara caselor...”. Nu e un ruralism decorativ, convențional-feeric ori un paseism inert, de o duioșie minoră; poetul celebrează satul și rânduielile sale, dar în imagini mai degrabă stranii, armonios-bizare și difuz incomode, uneori cvasichagalliene, moderat dramatice, cuprinse vag de o angoasă domolită în fața „marii treceri”. Încă din primul volum își face loc tema dezrădăcinării, revizitată
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
Scânteii tineretului»”, „România liberă” ș.a. Volumul de debut al lui V., Smochinul neroditor (1986), se apropie tematic de proza optzeciștilor, preocupați mai degrabă de scene cotidiene, banale, umile, lipsite de anvergură epică. Cu excepția povestirii titulare, autobiografică, creionând cu umor și duioșie prima promoție de seminariști după instaurarea regimului comunist, celelalte texte prezintă întâmplări despre mici sau mari păcate omenești, dureri, neînțelegeri (Încurcătura, Pe câmp, Alergătorul), despre singurătate (Plouă), despre doi rivali îndrăgostiți cândva de aceeași femeie (O întâlnire) etc. Mai degrabă
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
durabile. Aceste perturbări formează o categorie importantă de fenomene numite dificultăți educative sau tulburări de personalitate. CINE SUNTEM NOI? Pornind de la factorii amintiți în subcapitolul anterior (control și acceptare) putem identifica patru stiluri parentale: ACCEPTARE Părintele „tradițional” manifestă căldură și duioșie sufletească față de copil, dar în același timp pretinde să fie respectate regulile și să nu se depășească limitele. Deși îl iubește foarte mult pe copil, nu are încredere în capacitatea acestuia de a lua decizii personale. Consideră că el știe
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
a plâns la scena despărțirii lui Grandison de Clementine până când batista, cartea, masa și chiar și podeaua s-au udat, și s-a lăudat cu aceasta într-o scrisoare; *22 și chiar și Samuel Johnson, care n-a excelat prin duioșie, se lăsa în voia lacrimilor și efuziunilor sentimentale mult mai ușor decât o fac contemporanii noștri și în special cei din rândul intelectualității. *23 În studierea diferiților scriitori, punctul de vedere mai puțin intelectualist al lui Unger are de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
artist, ce nu se lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
țării lor, rezultând din acestea că au fost născuți și Îngrijiți de lupoaice. Poveștile și miturile despre lup nu se sfârșesc aici, ele continuă cu altele tot atât de duioase și Încurajatoare totodată În lupta unor popoare Întregi pentru dobândirea libertății. Totodată, duioșia și docilitatea lupului se desprind pregnant din legenda brodată pe o lupoaică, care În loc să-i devoreze pe cei doi copii gemeni - Romulus și Remus - i-a alăptat și i-a crescut În condiții de sălbăticie. Putem urmări și citi oricând
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cu privire la un câine-lup ce a fost așezat Într-un muzeu din Leningrad sau cu privire la cățeaua Laica, căzută În lupta pentru cucerirea cosmosului. Asemenea exemple sunt nenumărate, fiindcă multe persoane, printre care și subsemnații, au ce povesti despre fapte pline de duioșie săvârșite de câinii lor. Câinele-lup ameliorat dovedește afecțiune deosebită pentru copii. Pus să păzească un copil, Îl va apăra cu prețul vieții sale, trecând peste cel mai puternic instinct al său, instinctul de conservare. Oamenilor le sunt dragi câinii și
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
cu sânge rece pe paznicul unei bănci. În cele din urmă, nici câinele n-a scăpat cu viață, după ce s-a luptat cu criminalul și spărgătorul, care l-a lovit cu toporul În cap. Credem că, cazuistica privind faptele de duioșie, de eroism și de prindere a hoților și spărgătorilor prin intermediul acestor capodopere ale naturii, șlefuite de priceperea și mâna omului, din toată țara, ar umple nenumărate pagini din cărțile care s-ar putea scrie. Din această categorie de câini se
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
liberă, așa cum a fost a strămoșilor lui - lupul din wild (sălbăticieă - de care neamul câinesc nu s-a lepădat niciodată În totalitate. Dar, nu trebuie uitat că oricât de mult Își dorește libertatea, cățelandrul de câine-lup Își menține până târziu duioșia față de mamă, fiind indisolubil legat de ea până când Își găsește un stăpân, un protector pe viață și doar după aceea uită definitiv de ea, deși sângele apă nu se face, cum bine spune un proverb despre membrii apropiați dintr-o
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
artist, ce nu se lasă periodizată pentru că nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
apropiată. Dar iată că odată, cam pe la majorat, băiatul află singur misterul . Ajunge iute-acolo și intră-n casă-ndată Nerăbdător să-și vadă pe mama-adevărată. Dar vai, o voce blândă din semiobscuritate Îi temperează zelul cu circa jumătate Cu duioșie-i spune: „Copilul meu iubit Ce mare fericire simt că te-am regăsit. Atâta doar e răul, că inima mi-e grea: Ești fiul meu, e drept, dar eu nu-s mama ta!" ............................................... ......................... Aceasta-i Întâmplarea, nimic nu e greșit
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
fustă mamei”; în același timp însă, devin mici tirani, devin pretențioși, neascultători, greu adaptabili la regulile vieții sociale, în afara casei, între colegi.Dacă părinții sunt foarte severi, cu o atitudine permanentă de duritate, copiii suferă. Ei sunt continuu lipsiți de duioșie, de afecțiune, trăiesc permanent cu teamă în suflet, stare care duce la apariția unor tulburări de dizarmonii ale dezvoltării sale psihice, ale personalității. Acești copii vor deveni la rândul lor plini de asprime față de cei din jur, iar relațiile lor
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
pot scrie poezii cu duiumul! Dânsa răspundea în proză și la un moment dat nu am mai primit nimic, nimic. Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă, însă nu o mai iubeam! Mă dezolase atâta lipsă de duioșie: putea să scrie cu mâna stângă, nu? Apoi, prin clasa a noua sau a zecea am cunoscut-o pe Ciufulita, așa îi spuneam, deși avea un nume normal în catalogul ei de la Clasic. Știa latina, râdea permanent de cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
toată dragostea, pentru a ne revedea. Anii se scurg mereu și privind în trecut, parcă au trecut prea repede, iar absolvenții de odinioară au ajuns astăzi pensionari. Este de la sine înțeles, că aceste întâlniri ne strecoară în suflete o anumită duioșie și nostalgie pentru vremurile apuse. Cu același elan „tineresc” ce ne caracterizează, bucuroși ne vom revedea, vom povesti multe și nevrute, ne vom îmbrățișa cu căldură, ca în asemenea împrejurări. Trebuia să mai precizez, după câte știu eu, că este
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și simt, așa, o rușine, o mustrare de conștiință, că parcă îmi fierb creierii. Duminică am fost la vot la secția din Galata, ca să-mi aleg preferatul și în cabina de vot îmi mîngîiam alesul, îl dezmierdam, îl pupam cu duioșie pe pătrățica lui și-i bușesc cu sete o ștampilă, mică dar bățoasă. Îmi fac cruce, pup micul crucifix pe care îl port la gît și îl frec ușor de numele candidatului. Oftez și mă uit spre răsărit, iar îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trecem? Noi n-avem ghivece ieftine din plastic și pămînt cît cuprind ochii? Noi nu putem uda, corecta, exporta? Am în fața mea un miliardar în dolari și lui nu-i plac banii, îi plac plantele sale, vorbește de ele cu duioșie, cu suflet. Îi place verdele, iubește culoarea verde. Mă sufoc gîndindu-mă la noi. Caut o explicație. Pămîntul se face după o rețetă pentru fiecare... Nu, același pămînt pentru toate plantele. Vă dau rețeta. Nu-i secretă? O, nu, rîde Vannucci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peruană, s-a căsătorit cu un negru cubanez. Băiatul a ieșit latino-american, fetița neagră, neagră. O iau în brațe. Se lipește cum numai un copil o face. O mîngîi pe cap. Fetița mă mîngîie pe mînă. O face delicat, cu duioșie. După un timp îmi vorbește, continuînd să-mi mîngîie mîna. Dacă aveam și eu pielea albă ca tine, mama m-ar fi iubit mai mult. Rămîn uluit. Nu-mi vine să cred că am înțeles bine. Verific. Ce-ai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Militară, ca și de studentul Petru Monea feciorul popii Monea, ca și de Olimpia Scorobeț și Elisabeta Budac, căsătorite cu oameni de nivelul lor în Viștea de Jos, prima cu preotul Borzea, a doua cu Orăștean. Precum cu tot atâta duioșie își mai amintesc încă, astăzi de bunii lor dascăli, tineri atunci, soții Nicu C. Budac și Maria Budac, născută Bucurenci. Apoi Matei Moraru, om de orientare politică liberală în perioada interbelică, bătrânul acela care cu mult talent ne-a povestit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își trăiește în sufletul și imaginația inocentă a celor căzuți întâmplător pe coaja terestră (probabil din același cer misterios) cu o duioșie dezarmantă și senină liniștea stelară; din cer, Dumnezeul tuturor, imparțial și bun, prototipul moșnegilor tereștri, coboară fire nevăzute de lumină, o mreajă de văpaie 75, și dă semne de un clarobscur halucinant: ca-n vis, așa vii76. Copacul, roditor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
destinată pentru tot restul vieții. Transpus în operă, acest episod conservă întreagă inocența lor adamică: Nici unul din ei nu știe încă ce-nsemnează iubirea... ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei158. În proza Umbra mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fi perfecți, n-am progresa; și nici n-ar mai fi nevoie" ș.a.m.d. Iată și o cugetare care, pentru istoria recentă a românilor, spune multe: "Cui nu-i dai voie să vorbească, până la urmă, urlă!". O notă de duioșie reținută "înmoaie", umanizează, causticitatea prezumată a discursului satiric și "doctorul în umor" (se) mărturisește: Nu există satiric care să nu fi fost, pe vremuri, liric." Aș zice că nu-s prea îndepărtate acele "vremuri"! Dorel Schor este inclus, de regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai ales seara, aceste cântece epice. Nu par a fi inspirate de muze, ci sunt cu totul profane. Melodiile lor sunt pline de duioșie și de melancolie. Alină rănile sufletului. Dietă ” Nu mânca decât ce simți că vrea să digere corpul tău. Fiind din carne, acesta refuză carnea. Nu omorî animale vii, ca să le mănânci carnea moartă. Hrănește-te și tu cu ceea ce mănâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îmi aduc aminte de cuvintele puține schimbate cu ea în acele câteva zile. Ea mi-a vorbit în chip foarte simplu despre dragoste, despre moarte și nemurire. A strecurat în mine dorința uriașă de a ajunge în patria lui Zalmoxis. Duioșie La Roma, pe timpul nopții, motanul meu mieuna uneori atât de tare, împins de nevoia aprigă a acuplării, încât ar fi putut să deștepte și morții din Hades. În actul amoros, după aceea, era incredibil de tandru. Rafinate perversități pisicești. Citise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]