2,465 matches
-
lumi, o fâșie plină de furnici milostive, trec peste ea cu smerenia cerului răsfrânt pe ogive. Și parcă tot mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Referință Bibliografică: Între două lumi / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de
ÎNTRE DOUĂ LUMI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381526_a_382855]
-
a mea minte. Când ochii mei sunt tulburați, în zeghe A inimii iubire-mbrăca-voi, catifelos, cuminte În ochii mei picta-voi chipul tău sfios Cu inima iubi-voi a ta ființă dulce Cu cântul lumina-voi un suflet drag, duios Doar luna va pleca, pe cer, umbra să-și culce Și astfel, cu a ta înfățișare atât de mult iubită Trecutul e-un prezent etern și ne-ntinat; În mine ești, trăiești și ești aripa nevopsită Pe care o-mpreuni cu-a
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
tău în timp ce mă căutai în sufletul cerului și mângâiai trupul meu din pielea unei amante trimise de întâmplare, de inima mea să-ți iasă-n întâmpinare? Ți-am spus că viața nu e decât o joacă cu reguli simple și duioase cu guri deschise spre săruturi argintii aruncate de univers în neant pentru ca noi să le prindem pe alte buze străine, anodine, cu arome de cafea pregătită la un local fistichiu Ți-am spus eu că mă vei regăsi în fiecare
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
văd în ochi dorința de a cere un minut în plus ca să mai stau, Tu femeie - veșnică avere - a mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Citește mai mult MOTTO :„Ca de obicei, există o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
-ți văd în ochi dorința de a cere un minut în plus ca să mai stau,Tu femeie - veșnică avere - a mea iubire toată să ți-o dau.Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântăUn cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă.Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate -Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate.... XVII. PROIECȚIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUȘIT
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
întrebat-o, puțin neliniștit! - Sunt Okay dragule, vino că te aștept: Ai grijă de tine, te sărut mult! - Okay, draga mea, sunt tot mai aproape de tine zic, închizând îngândurat telefonul: Ceva se schimbase la ea: Vorbele ei pline de viață, duioase, dulci, păreau acum sobre și dublate de ecoul straniu, parcă astral, al unei alte voci, mai dură și bărbătească, ce încerca s-o acopere: Nu o mai puteam înțelege, deși Chicago era la doi pași: Mă rog, îmi ziceam, poate
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
în port, în portul României ! Iertați-mă dar poate am înșirat prea multe amintiri, poate m-au luat din nou gândurile, amintirile, dorul de ce-am lăsat în urmă, aleanul pentru oamenii și locurile sfinte ale copilăriei, oare nu aceste duioase și neasemuite simțăminte definesc nostalgia? Imi aduc aminte cum într-o noapte extrem de întunecoasă după cum am văzut-o și am simțit-o eu atunci, reveneam în Țară cu trenul care urma să oprească la Stamora Moravița. Fusesem trimis în Jugoslavia
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
joaca, ba și vălătucii de nori albi care se hârjoneau pe cer sub adierea calmă a vânticelului de vară târzie, m-am pomenit la un moment dat că, dus pe meleaguri trecute cam de multicel și răsfățat de scumpe și duioase amintiri descoperite cu mare bucurie în agenda mea intimă, am uitat complet de treburile pe care le aveam și de scopul pentru care mă aflam acolo. Iar cu o duioasă strângere de inimă mi-am reamintit cu nostalgie de ultimul
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
meleaguri trecute cam de multicel și răsfățat de scumpe și duioase amintiri descoperite cu mare bucurie în agenda mea intimă, am uitat complet de treburile pe care le aveam și de scopul pentru care mă aflam acolo. Iar cu o duioasă strângere de inimă mi-am reamintit cu nostalgie de ultimul sfat pe care mi l-a dat tataie al meu când m-a atenționat ca să mă feresc de bătrânețea fără amintiri și cred că de-abia atunci l-am înțeles
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Personal ți-am admirat în tăcere expoziția de pictură și am fost impresionată de florile tale care zâmbesc pe pânză, de natura care vorbește și tresaltă odată cu anotimpurile, de marea-oglindă pentru lună și pentru soare, de portretele mamelor care privesc duioase și de cele ale copiilor cu priviri de un albastru pătrunzător.” A sfătuit-o pe autoare să nu se oprească, deoarece are talent. La final, autoarea, un artist de o sensibitate profundă și emoționantă, s-a adresat cu căldură sufletească
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Ca pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una. Neștiuta, povestea s-a păstrat în eter, Așteptând aprobare din cer, nu- i totuna De te- ndrepti către mine, dezlegat, inca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mult Puntea spre tine...Îmi caut apatic, identitatea pierdutăCa pe- o frunză de castan, desprinsăDupă ce ploaia, din senin, apărutăA făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una.Neștiută, povestea s-a păstrat în eter,Așteptând aprobare din cer, nu- i totunaDe te- ndrepti către mine, dezlegat, inca sper...Fiorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mână Cei cu inima română, Niciodată nu mai fie De acum până-n vecie Hora strâmbă a mâniei Pe pământul României! Hai să ne unim, române, În același Dor străbun, Noi ne ducem, el rămâne Veșnic pe acest tărâm! Nu auzi duios pe hartă Glasul inimii cum plânge? Nimeni să nu mai despartă Frații de același sânge, Nimenea să nu mai pună Dezbinare între ei Cât o fi pe ceruri lună, Pe pământ miros de tei! Hai, să ne-adunăm cu toții Într-
CÂNTEC PENTRU UNIRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374315_a_375644]
-
Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări străine, Cum risipitu-s-au în zări fiii frumoși... Și-i vezi pe prispe cum tăcut ascultă, Un lerui-ler cântat de-un prunc duios, Iar gândul și durerea iar îi poartă, Spre fiul ce-a plecat și nu s-a mai întors... Din cer coboară fulgii să-i mângâie, Pe toți acei care cu drag așteaptă, Să se întoarcă acas din pribegie, Românul ce
COLIND ÎN SAT de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374335_a_375664]
-
vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare an, veni însoțit de primul Moș al iernii. Sfântul Andrei dădea startul sărbătorilor, precedat imediat de duiosul Moș Nicolae, pe care copii din sat îl așteptau cu speranțe destul de hazardate. Contau foarte mult pe indulgența lui, căci știau fiecare cam cât de plină era rubrica ,,Bună purtare" cu observații și sancțiuni obținute pe tot parcursul anului. Victor
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
Istorisire > PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Niciodată, pe parcusul a peste două milenii ce s-au scurs de atunci, plânsul dragostei eterne nu s-a auzit mai duios, pe acest pământ, cuprinzând în el sacrificiul suprem în dorința divină de a salva întreaga planetă, decât în ziua de Florii. Într-o zi în care Domnul Isus era primit ca un rege în Ierusalim, cu „Osanale” și mare bucurie
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba sunt, dar atât de puternic încât nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
2016 Toate Articolele Autorului Alerg prin munți, minciună nu-i de ce ești trist, adevăr să spui? Păzește, Doamne abisul fără fund ce inima cuprinde acoperind un gând. -De ce ești trist? Ești bine, teafăr, arătos, ai pasul șui și glas duios ai aripa lovită de catarg în locul unde arbora un steag iar somnu-i bun, e sănătos, de ce ești trist ca un moșneag? Nu, nu... sunt trist atâta tot, sau am văzut un vultur în zbor de spiriduș peste pământ sunt lacrimi
SUNT TRIST de PETRU JIPA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373313_a_374642]
-
trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile, însemnându-le cu arătătorul mâinii drepte și pronunțând doar din buze numele celui găsit. Și, după fiecare identificare, arunca spre Bunu din
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
în Olt, unde găsiseră pășuni întinse și o climă blândă înlesnind oilor păscutul până în târziul lui Brumar... completă nostalgic frumosul ungurean Zain, mai sobru, dar cu aceeași lumină în privirile duse departe. Schimbând nota, Miluța noastră îndreptă smerită către băiat duioasa-i față, dar împungându-l cu vorba pe firoscosul Zain. -De-ai ști, nepoate, că vreme lungă a trecut până ungurenii să ne bage în seamă! -Nu vorbi și tu cu păcat! Din spusele bătrânilor s-a înțeles că întârzierea pomenită
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
EMINESCU, ,,Împărat și proletar" al plebei noastre ne-ai fost și ești în continuare, un ,,Făt-Frumos din tei", de lângă astre pentru lumea noastră viitoare. ,,Lacul" tremura în ,,Singurătate" crasa plopii și teii freamătă pe dealuri, plânge și astăzi aceeași ,,Doina" duioasa sârmanul Dionis, cugeta idealuri. ,,Trecut-au anii..." și veacuri vor mai trece, ,, Pe lângă plopii fără soț", vom trece și noi; ,,Din valurile vremii...", ,,Luceafărul" ne petrece Când ,, Seara pe deal" și ,,Viața", au același șuvoi. Domnul Eminescu rămâne îngerul de
ÎNGERUL DE PAZĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373310_a_374639]
-
pretutindeni în această carte-poem; spre exemplu: „Căci bătrâna vatră se-ntoarnă mireasă, / Așteaptă Mirele și-i gătită-n pridvor!” face trimitere la Mireasa Biserică Ortodoxă și la Iisus Mirele ei . Există chiar și o aparentă „Cântare a Cântărilor” în versurile poemului „Duioasă copilă de zbor, Daniela / Să știi că femeia e dragostea grea, / De-aceea și viața irupe a rea / În trai amăgirea de spintecă vela....etc.” pentru că sfârșește în gustul amar „Cum văd eu femeia, și moarte și viață, / Și Eva
UN ÎNDEMN LA TREZVIA MINṬII ṢI LA PUNERE DE ÎNCEPUT BUN de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373445_a_374774]
-
Mi-e limba tril de păsări, Obrazul stă să dea În roșul din petale Deschis într-o lalea. În păr mi-atârnă câmpul De viorele plin, Iar gândul mi-e, deodată, Ca floarea de malin. Sub frunte cănăceii Mă gâdilă, duioși, Prin creier simt parfumuri De tei, de chiparoși... Referință Bibliografica: Presimțiri de primăvară / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
bradului. Cu apa izvorului, Dau potolul dorului, Doină, doină, pui de cuc, Eu din sat n-o să mă duc. Și am plecat, vezi bine, Ca pasărea străină, Dar mă gândesc la tine, Măicuța mea cea bună. Și-ți văd chipul duios Și ochii tăi blajini, Și-aud vorba ta caldă, Cum n-auzi la străini. Și cucul îl aud, În gândul meu, măicuță, Cum cânta el de jale, În nucul din portiță. Cântecul străinului Cânta puiul cucului Cânta cucul și ofta
ÎȚI SCRIU..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373604_a_374933]
-
aștern dorințele aprinse în jarul dorului, scăldat de valuri de fiori. Trec gânduri în rafale și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n prag de răsărit sorbim, tăcuți, iubirea... Referință Bibliografica: Sorbim tăcuți / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]