1,473 matches
-
tânăr? - întrebă Iovănuț. — Ba m-am dus cu o jumătate de psaltire până la Târnovo, unde era o tiparniță. Da’ a merge la Târnavo era ca și cum te-ai fi dus la Stambul; plin de turci peste tot. Episodul 213 LA O DUNĂRE TURCITĂ Motive independente de voința noastră, dar bazându-se totuși pe ea și avându-i în cele din urmă încuviințarea, ne fac să strămutăm iar locul acțiunii poveștii de față, cu toate că mult ar fi plăcut sufletului nostru, mărite Cetitoriule, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încearcă să cânte la pian. Chiar dacă noi, ceilalți, ne cam chinuim. Mă dau jos din pat și mă îndrept spre bucătărie. Tata stă cu capul aplecat deasupra pianului și cântă cu doar două degete. Ca să-l enervez, încep să fredonez Dunărea albastră fals. Cred că Strauss se întoarce în mormânt. —E un anunț în Evening Herald pentru apartament, îmi spune tata. Trebuie să ies să cumpăr perdele noi pentru acolo, așa că mă întrebam dacă te-ar deranja să răspunzi tu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de tovarășii mei. Luntrea se strecura printre draperii de liane. Ștefan Gâdea, omul meu, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
paharul cel verde, lăsându-l să spuie și observându-l. S-a întors la locul lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tâlhari și criminali urmăriți, cunoscuți pe țară, spunându-mi că ei se află în satul Zaclău, comuna ,, 23 August’’ , pe malul drept al Dunării și că se pregătea să plece spre Iugoslavia. Afară era un ger de crăpau pietrele, iar Dunărea începând a se dezgheța și in pericol de a cădea în Dunăre, nu se puteAșajunge în nici o localitate. Am dat telșefon la Constanța pentru a-l informa pe colegul meu, col. Ciubotaru Alexandru, de prezențAșacestor infractori, în zona Dobrogei, el
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
RONDELUL DUNĂRII Pe Dunăre, de-ar curge vin Doresc ca forul mondial Să-i pună embargo total, S-avem noi de băut din plin, Fără adaos comercial Chiar lîngă Pontus Euxin ; Pe Dunăre de-ar curge vin Doresc ca forul mondial Să
RONDELUL DUN?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84340_a_85665]
-
prin numărul lor zdrobitor, prin emigrațiunea lor necontenită, prin tendința lor de a forma în România stat în stat, prin solidaritatea lor cu toți evreii din celelalte părți ale lumii cu care conspiră pentru formarea unui stat ebraic pe malurile Dunărei, amenință de a subplanta națiunea română, în loc de a se asimila cu dânsa, ceea ce constituie pentru noi un pericol de distrugere și ca stat, și ca națiune; Considerând că: în fața acestei tendințe [manifeste] de-a constitui ceva distinct și a invaziunii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
în zilele noastre, mai ales din cauza scumpetei tutulor materialelor, o serbare ca aceea nu s-ar mai putea organiza. La 12 mai trebuia să fie defilarea armatei, însă din cauza ploilor ce cădeau necontenit, a fost amânată pentru 13 mai. cestiunea dunării Serbările încoronării trecând, vine la ordinea zilei cestiunea arzătoare a Dunării. Acum începe să se lămurească pentru care motive s a retras Ion Brătianu de la guvern și de ce a plecat și Vasile Boerescu de la departamentul Externelor. Austria erea singura putere
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aibă dreptul de a reglementa. Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp și Kogălniceanu. Alexandru Lahovary rostește unul din acele discursuri obicinuite lui, prin care-și fulgera de sus adversarii. — Ce-ați făcut din regalitatea d-voastră? Veți pierde Dunărea precum ați pierdut Basarabia, Arab-Tabia și cestiunea evreie. Și atunci coroana dumneavoastră regală, ciuntită, nu va mai servi decât spre a fi pusă pe portierele trăsurilor și pe nasturii lacheilor. Eugeniu Stătescu răspunde imediat. — Să n-aveți nici o grijă de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
indicat ca acest punct să fie locul unde s-ar putea stabili un pod peste Dunăre la răsăritul Silistrei, pod care ar lega cele două țărmuri române ale fluviului. Comitele Șuvaloff, admițând că un pod ce ar uni amândouă țărmurile Dunării era necesar și baronul de Haymerle adăogând că, după părerea experților, un singur punct în împregiurimi este propice la construcțiunea unui pod, președintele întreabă dacă congresul acceptă: 1. linia fruntariei de nord a Bulgariei; 2. linia Silistrei până la Mangalia 3
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
tăcerea în limba ta e mai plină de frăgezime decât în orice altă limbă, oricât de poliglot și de instruit te-ai crede. Dacă istoria ar lua un alt curs, poate aș pleca (de pe pământ), dar istoria este aici o Dunăre bătrînă care seacă și se umflă după măsură. Nu cred că am suferit prea mult ca să plec în altă parte, nu mă interesează să plec doar pentru nivelul de trai, dar aș pleca pentru clătirea ochiului și a inimii câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a Bacăului în fața vecinei de clasament în urma unui meci ca vremea de afară: călduț. FCM BACĂU: Manea - Mihălăchioaie, Carnariu, Vajou (min. 46 Adăscăliței), Dobârceanu - Răduțoiu (min. 38 Tismănaru), Taban, Spiridon, Doboș - Câmpeanu (min. 75 Marchiș), I. Radu. Antrenor: Gheorghe Poenaru. DUNĂREA GIURGIU: Dragne - C. Gheorghe, Ciocârlan, Șanțmare, Odoroabă - M. Stan, Marcu, Ochia (min. 75 Bucă), Cojenel (min. 46 Bănaru) - Șt. Iordache, Tigoianu (min. 57 Ivașcă). Antrenor: Emil Ursu. Arbitru: Dragoș Istrate (București). Asistenți: Valentin Avram (București), Gabriel Stroe (Pitești). Observatori: Mihai
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
al XX-lea.“ Inteligența exuberantă și grațioasă a poeziei lui Nichita Stănescu dispare sub această maree neagră a superlativelor: „Poezia lui Nichita Stănescu se înfățișează - la ora actuală a poeziei universale - ca un fluviu fundamental al planetei, ca o sacră Dunăre a strămoșilor cu știința de a se face nemuritori, Pelasgo-Daco-Thracii / valahii (Dacoromânii-arhaici), în douăzeci și patru de volume antume și de cicluri poematice postume.“ Poetul devine, practic, de nerecunoscut. Citind monografia, putem crede că autorul ei se referă la oricine, la William
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră spre Oană la Început fără Înțeles. Apoi se luminară Încet. Mergeau, deci, spre Dunăre. Dar spre Dunărea cărei țări? - Dove? Întrebă, Încet, rănitul. Dove andiamo? -A Venezia, commandante... răspunse Angelo. Si tu lo vuoi. Avem acolo doctori și medicamente. Și liniște. Căpitanul păru să gândească. O vreme se auzi doar tropotul cailor, Înăbușit de zăpadă. - No. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o oaste, fie ea cât de mică? Mi se pare evident: iese război. Iese un război extraordinar, necruțător, condus cu inteligență și cu nebunie. Un război care repune În ordinea firii linia Dunării. Și reface, astfel, liniile Europei. Peste o Dunăre apărată de acești doi oameni, nici o armată a Semilunei nu va putea trece. 3 septembrie. Întregul dispozitiv al ienicerilor a fost dat peste cap de strategie genială a celor trei Oană. Stefano s-a strecurat, travestit În ienicer, În mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aici nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și câmpuri - El, Subțirel, Văruit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de șoapte, Din bici ud și din țăpoi Hăituit de Miaza Noapte. ISARLÎK Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann La vreo Dunăre turcească, Pe șes veșted, cu tutun, La mijloc de Rău și Bun, Pîn' la cer frîngîndu-și treapta, Trebuie să înflorească: Alba, Dreapta Isarlîk! Ruptă din coastă de soare! Cu glas galeș, de unsoare, Ce te-ajunge-așa de lin, Când un sfânt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să știi! - Nu există așa ceva, se rățoia la el toașu senator. La un moment dat, de lehamite, m-am retras la pupa să văd Dunărea la Cazane. Un rai pustiu pe malul sârbesc, plin cu șosele goale și mici vile cu storurile trase. Un rai pustiu pe malul românesc: doar sălbăticie în toată splendoarea ei. M-am întors la masă în colțul meu de lângă lăutar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din orașele prin care trecuse. Mă aflam fără rost pe acolo, căutând de secole o carte care să facă zgomot ca scârțâitul șinelor la curbe al tramvaielor, să duduie precum roțile strălungilor marfare, să explodeze ca dinamita, să urle precum Dunărea la Cazane, tot fără rost am aflat că fiecare om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind frumosul cu armonia pe care o propagă, Mioara și Mioarele de asemenea, aceste miraje se diluară încet în pânza zilei odată cu răsăritul soarelui din apele Dunării; își scutură stropii umezi ai iubirii sale fierbinți pentru oameni și cu părul ud se înălță cu fața curată, spre cer. Levitam ni se părea că levităm sau noi ne vedeam organele interne frumos colorate ca în planșele de anatomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată din Zagna, ca să vii seara în Brăila la cinematograf, unde rula filmul Scaramouche, pe care-l vedeai de 10-20 de ori, gratis, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor din frescă, andocați fără voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei de curvă de lux, care îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul sau Primăria de pe Calea Călărașilor. Oamenii aveau vârste ca și cei de deasupra, subacvaticii având aceleași preocupări. Unii intrau la bancă, la teatru sau se duceau la plajă. O Dunăre de pământ mlăștinos în care se scăldau cu plăcere. Erau școli și Poliția Ondinelor precum și Gară, fără trenuri. Chirilă și Halipa mergeau alături de Ondina cu păr albastru, acum gri în apele fluviului inundat de noapte. Intrară într-o piață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru a-l pune în posesia unei moșteniri fabuloase după opt ani de la Revoluție, însuși Primarul a descoperit în praful arhivei documentul care îi va schimba cursul vieții. Cine-i acest OM? Să vină neîntârziat să-și ia averea! O Dunăre întreagă îl așteaptă! O stradă numai a lui! Un cartier definitiv al lui! Un întreg oraș îl cheamă! Mă ajutați domnilor Polițiști? Acolo, lângă Montmartre, am oprit Drezina, nu mai puteam să urc până la Gara Centrală, la Aeroportul Orly am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]