14,776 matches
-
pe ai tăi. - Ce vrei să spui? - Adică am vorbit destul, e timpul să te învăț să simți. Lama rece a cuțitului pe care îl mânuia cu degajare și dexteritate îi atinse buzele uscate. Tresări la impactul cu obiectul metalic dur. Ritmul inimii se accentuă, din nou. Aștepta nemișcată, cu frica cuibărită în gât, care îi consuma tot aerul. De ce era în stare acest om? Nu-i văzuse această latură, doar i-o intuise în momente răzlețe, de-a lungul timpului
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
execute. Aceeași reacție o avea de fiecare dată când se afla în prezența lui. Era paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă. - Mergi mai departe! Dar să nu îndrăznești să întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi. Nu acelei voci care răzbătea de undeva din trecut, dintr-un trecut pe care se străduia să-l uite, să-l închidă în acea cutie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fi mai nepăsător față de toate care îți trec pe dinainte... Unele cărți ascund între paginile lor adevărate comori de gândire, fărâme de adevăr din marele Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bine ce și-a propus autorul, și acest lucru este rădăcina celor mai mari defecte ale sale". Putem să parafrazăm un dicton vechi românesc spunând că o greșeală recunoscută este pe jumătate (sau în totalitate) iertată. Prezentându-și cu expresii dure, întâlnite la unii exegeți care nu puteau formula criterii precise pentru clasificarea lucrărilor sale, eseul-roman ("sau ce o fi el") era prezentat ca fiind "... un amestec absurd de bufonerii, lucruri șocante, nerozii și gafe cu câte o delicatețe înecată într-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dominasem și când m-am îndrăgostit s-a deșteptat; această nefericire nu are vină... L-a botezat? De ce? Lucruri de femei! Cum se amuză de ceva săracii". Și întorcându-se la Marina, cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură are păcat? Și vocea demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Vreo fetișcană. Hai, omule, nu fi așa... Să nu fiu așa... să nu fiu așa... Și cum să fiu altfel decât cum m-ai făcut dumneata să fiu? Dar, hai, spune, ce faci? Este din cauza eșecului povestirii? Da, am fost dur, o recunosc, dar trebuie să ții cont... Nu, nu e asta. Ah, deja cad! Te-a lăsat cumva logodnica? și după o tăcere: Bah! Asta nu înseamnă nimic. Nu înseamnă nimic... nu înseamnă nimic... nu, pentru dumneata. Și toți își
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
reală, deși, pe de altă parte, se pare că evoluția tehnologică a ajuns la o anumită limită și poate că mai departe nu ne este permis să ajungem la informația necesară. Pe zi ce trece este o confruntare tot mai dură Între lumină și Întuneric, Între spiritele bune și spiritele rele, și am vrea să ne spuneți În ce etapă a acestei confruntări dintre bine și rău se află lumea de astăzi și ce ne așteaptă În viitor. Acum s-a
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
distrugere. Dar vreau să vă reamintesc că Întotdeauna după distrugere există un nou Început. Dacă unii aleg să meargă prin Întuneric până ajung la lumină, este dreptul lor și Noi Îi lăsăm să-l aibă. O altă Întrebare mult mai dură: câți pași i-au mai rămas Pământului de a se autodistruge - cu ajutorul oamenilor, desigur - sau de a fi distrus? După doisprezece ani va fi o mare Încercare, apoi peste patruzeci de ani din acest moment, și următoarea mare Încercare peste
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
poate reconcilia sufletul r???cît al poetului cu ordinea lumii exterioare, purtându-i pa?îi spre acel univers unic al fericirii adev?rât izvor al vie?îi pe care acesta Îl g?se?te Întotdeauna În puterile magice ale p?durii, ale copil?riei: „ Că s? v?d-un chip, se uit? Cum alearg? apa-n cercuri, ??ci vr?jit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri; Că s? ias? chipu-nfa?? Trandafiri arunc? tineri, ??ci vr?ji?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ecourile vaste ?i dep?rtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bun?oar? Într-un spa?iu magic În care mitul devine „substan?a gândului" ? i poezia „modul obi?nuit de expresie" (Zoe Dumitrescu Bu?ulenga) -, cel al „p?durii de argint", e suficient s? treci un prag, un hotar care desparte lumea fiinit?, real? de universul infinit al basmului, al vârstei de aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vârstei de aur, cănd fiin?a uman? tr?ie?te „revelă?ia unei infinite dep?rt?ri", „eliberarea de propriile sale limite", „identitatea cu totul": „De treci codri de aram?, de departe vezi albind ?-auzi mândră gl? suire a p?durii de argint" . „Marea Trecere" este marcat? În planul expresiei poetice prin verbul la prezent indicativ „treci", iar pragul dintre cele dou? lumi cea a contingentului, În care omul e supus destinului, trecerii timpului ?i cea sacr?a basmului, a fericirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
limit?" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului poetic (v?zut că „infinitate non definit?", cum o nume?te Assunto), „z?ri dep?rtate", orizonturi nesfâr?ițe se Întrez?resc „de departe"; este spa?iul miraculos al „p?durii de argint" În care timpul e perceput mitic, ca regresiune spre vârstă de aur (fapt sugerat de prezentul indicativului: „vezi" timp al „prezen?ei f??? sfâr?it", cum Îl nume?te Rilke În „Cartea orelor". Acest spa?iu magic str
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În vertical? al evolu?iei, punte de comunicare Între cosmic ?i terestru, figureaz? că un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente În descrierea palatului Dochiei (f?urit din „stânce sure", având drept stâlpi „mun?i de piatr?", strea?în? „o p?dure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar ?i a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, „ Doina str?luce?te-n noapte că din marmur? zidit?, / Prin o mreaj? argintoas? că prin vis o vezi ivit? /A ei sc?ri ajung
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i ocrotit?, se afl? ?ara [...]" Zoe D.-Bu? ulegna), „topos-ul mitic al ??durii", lacul „topos magic Închis" (În „C?lin file din poveste"); foarte adesea este utilizat termenul „motiv" (mai rar „fragment-motiv") pentru a desemna elementele ce reprezint? aceste topos uri, dar aria motivelor ?i a temelor crea?iei eminesciene este mult mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
chip de sunet de bucium: „ Sară pe deal buciumul sun? cu jale Turmele-1 urc, stele le scap???-n cale...", („Sarape deal") sau de „corn de aur": „ Câte-odat?-n corn de aur ei r?sun?-n dep?rtare, Trezind sufletul p? durii, codrilor adânci cantare " {„Memento Mori") Înzestrat cu o autentic? „voca?ie edenic?", poetul deseneaz?, transfigurând magic orice dimensiune a realului, spa?îi arhaice vibrând de rezonan?ele muzicale ale unui timp imemorial adev?rât? „patrie a dorului" (Ro?a Del
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
devenirii, Întruparea În forme concrete ale esen?ei. De altfel, forma perfect?, ideal?, prin care poate fi reprezentat, din aceast? perspectiv?, spa?iul poetic eminescian ar fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului, „ochiul de p?dure", lumini?ul ce se deschide că o oaz? În mijlocul codrului, lacul care adun? În oglindă lui rotund? lumina lunii, „cuibarul rotind" al apelor etc.toate simbolizând „ritmul continuu al cercului ce pare s? asigure perpetuitatea duratei" . Conform acestui idealism ontologic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un mod atât de concret, apropiat de cel al percep?iei umane. Astfel c? prezen?a florii albastre Înseamn? În poezia lui Eminescu mai mult decât un simplu element de peisaj, o pat? de culoare În decorul feeric al p?durii sc?ldate În razele de argint ale astrului nocturn. În „ ?? lin (file din poveste)", floarea albastr? devine simbolul iubirii Împlinite, pe care natura o binecuvânteaz?. Ea este prezent? de aceea, În mod simbolic nu numai In descrierea cadrului natural: „Acolo
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe care fata de Împ?rât o poart? la nunta sa: „Astfel vine ml?dioas?, trupul ei frumos Îl poart?, Flori albastre are-n p?ru i ?i o stea În frunte poart?". Doar aici, În universul mitic al p?durii, floarea albastr? devine un „simbol magic", pentru c? doar spa?iul acesta al p?durii mitice de?ine la Eminescu atribute care-1 investesc cu for?e de topos magic" (Zoe D.-Bu?ulenga) . Acesta este locul „vr?jit" În care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
trupul ei frumos Îl poart?, Flori albastre are-n p?ru i ?i o stea În frunte poart?". Doar aici, În universul mitic al p?durii, floarea albastr? devine un „simbol magic", pentru c? doar spa?iul acesta al p?durii mitice de?ine la Eminescu atribute care-1 investesc cu for?e de topos magic" (Zoe D.-Bu?ulenga) . Acesta este locul „vr?jit" În care firea Întreag? binecuvânteaz? Împlinirea iubirii ?i de aceea floarea albastr? devine un „atribut magic". De
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
acest „cosmos viu" al universului poetic eminescian, I?i dep??esc limită impus? de sensul originar, devenind „topos-uri magice", „topos uri sacre" sau, pur ?i simplu „mituri" (cum sunt numite de Zoe D.-Bu?ulenga): „toposul mitic al p?durii"; „mitul profund al codrului", „lumea mitic? a str?vechiului codru" v?zut? că spa?iu magic nesupus trecerii timpului; „lacul -topos sacru" În „ ??lin (file din poveste) " etc. Codrul, sătul, luna, stelele, salcâmul, teiul etc.toate aceste topos-uri mitice
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
priveli?te pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap? În mijlocul p?durii, este topos sacru al unei naturi mitice, „metafor?" ale c? rei semnifică?îi se circumscriu universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nins? de lumina lunii, pierdute printre izvoare „zdrumicate / Printre pietre licurind", cu petalele str?lucind În reflexele boabelor de rou?, florile albastre se Întrev?d, ca Într-o pictur? impresionist?, prin cea?a de argint a razelor ?i prin miresmele ??durii ridicându-se În v?zduh: „Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu reprezint? numai un element de peisaj, o pat? intens? de culoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Acolo, lang? izvoar?, iarbă pare de om?ț, Flori albastre tremur ude În ??zduhul ț?mâiet". (C?lin -file din poveste) Florile albastre nu reprezint? numai un element de peisaj, o pat? intens? de culoare În reflexele argintii ale p? durii. Valoarea de simbol magic este subliniat? de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
albastre nu reprezint? numai un element de peisaj, o pat? intens? de culoare În reflexele argintii ale p? durii. Valoarea de simbol magic este subliniat? de sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]