58,646 matches
-
atîta timp de cînd nu le-am mai citit, mi s-a părut admirabil de precise, volum, culoare.(...) Într-adevăr sînt aici cadențe extrem de precise, o materialitate colorată și lucioasă. În fine, după toate acestea, o infernală durere de măsea.(...) Durerea nu mă părăsește decît către ora 7 seara, cînd adorm citind Ariosto, canto quarantesimoterzo. Ariosto, în finalurile cînturilor (Quel che seguì dirò nell'altro Canto), e tot atît de agasant ca și mine în Didactică cu veșnicile trimiteri la capitolele
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
această parte a continentului nord-american hărăzită celor mai puternice zdruncinări ale scoarței terestre. Ce este vrednic de remarcat, e că în ciuda atîtor cutremure devastatoare, totul aici se reia îndată de la început construindu-se cu și mai mare frenezie. Nici vaietele, durerile pricinuite de teribilele seisme nu durează prea mult în America și nu se pot compara cu reacția umană din alte locuri ale globului expuse cutremurelor, - semn, cert, că rasa aceasta, rasa americană este făcută să suporte cele mai mari șocuri
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
am procedat într-un mod sau altul, moduri care au surprins sau chiar au scandalizat. În acest efort am descoperit adesea noi posibilități, noi filoane pe care m-am străduit să le explorez. Literatura dumneavoastră vrea să ridice omul din durere, din rău, din păcatul zilnic, din criza existenței? Propune acest tip de literatură un "katharsis", un parcurs filozofic, "întâmplări pozitive ale sufletului"? Tare aș dori ca literatura mea să elibereze cititorul din durere. Da, cam asta aș propune în ultimă
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Literatura dumneavoastră vrea să ridice omul din durere, din rău, din păcatul zilnic, din criza existenței? Propune acest tip de literatură un "katharsis", un parcurs filozofic, "întâmplări pozitive ale sufletului"? Tare aș dori ca literatura mea să elibereze cititorul din durere. Da, cam asta aș propune în ultimă instanță... Răul - de care vorbiți - poate avea o mie de forme: foamete, mizerie, ignoranță, confuzie etc. Și nu se obține eliberarea printr-o simplă înălțare a baghetei magice. Literatura mea, ca orice altă
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
Baudelaire, la cele ale lui Flaubert! În literatura actuală curajoasă (să o numim așa: curajoasă!), există o problematizare a numeroaselor poziții morale care nu mai corespund cunoștințelor și posibilităților noastre. Căutăm o nouă morală, și asta nu se face fără dureri. Aș vrea să știu care sunt noii autori de literatură franceză (și străină) pe care i-ați recomanda tuturor fără nici o rezervă. Am tendința să-i recomand pe marii autori ai secolului XX, care adesea sunt cu mult mai proaspeți
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
un tată sumbru, impenetrabil, declanșator al unei false Apocalipse, o farsă de fapt; grădini sălbăticite și viața în păduri și pe cîmpuri; o mireasă recitînd cu voioșie versuri de îngropăciune în ziua nunții, viața-moartea și binele-răul din rememorarea întreruptă de durere și halucinație de dinaintea morții. Un roman astfel mai curînd despre gustul dulce-amar al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în cerc, Editura Paralela 45, Colecția 80, Seria Proză, Pitești - București - Brașov - Cluj-Napoca, 2001, 110 p., f.p. Dezamăgirea poetului care
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
că amintirea unui cal/ ar continua să-ți pască/ trandafirii/ din grădina/ cu care ți-ai împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul căzut, Editura Timpul, Colecția Euridice, Iași, 2001, Postfață Vasile Spiridon, 110 p., f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi dorit o mașină/ De n-
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
morman de istorioare ticăloase/ Mucegăiesc pe rafturi/ Pledînd pentru această infirmitate/ Biografică" (Biografică). Demitizării îi succede dematerializarea, resimțită ca o stare paradiziacă, o grație a solitudinii: " Am visat/ că eram cu dimineața în cer/ Priveam crucificările pămîntești/ fără să simt durere/ Mîncam fără să-mi fie foame/ Beam fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
mea, am expediat azi la Uniune poeziile patriotice destinate unei antologii aniversare. Un compromis în plus, ce mai contează! (p. 450) E un fel de istovire a ființei în aceste cuvinte, ca și în altele unde autorul se privește cu durere din afara sa... Dar luciditatea față de sistemul totalitar se exersează și față de sine însuși în raportul umilitor ce-i este impus: " Mi-e greu să pactizez cu un asemenea tutore social, în contact cu el mă cuprinde instinctiv dezgustul, revolta. Dar
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
eu "Niezsche" fără "t" De cîteva zile părinții mei, sora mea și cu mine ne aflăm la Vallombrosa. Suferința care mă copleșea și starea mea de agitație îi hotărîseră pe ai mei să facem o călătorie în urma căreia sperau că durerea mea se va atenua sau chiar se va potoli. M-am străduit cîteva zile să mă rup de mine însămi, admirînd frumusețea locurilor: munți severi, peisaje întinse și simple ape verzi și line, toate scăldate de o lumină minunată. Hotelul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
mea, soeur Dolorez, călugăriță a ordinului Grey Nuns s-a luptat cu Zona Zoster de la Crăciun și până azi. A slăbit mai mult de 20 de Kg și a trebuit să ia medicamente puternice (narcotice s. a) pentru a controla durerea pricinuită de această complicație a Zonei Zoster (Herpes Zoster/Shingles), Post-Herpetic Neuralgia. Se întreabă dacă vaccinul Zostavax indicat persoanelor în vârstă de peste 60 de ani pentru prevenirea maladiei este recomandat și în cazul ei. Am servit masa de Paști ca
Viață de doctor. In: Editura Destine Literare by Julia Deaconu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_229]
-
Mihai Stoian Moartea este o datorie pe care fiecare n-o poate plăti decît o singură dată. Shakespeare Cîte drame - dureri atroce - nu s-au năpustit, incontrolabil, odată cu schimbarea la față a vremii milenare, meteorologie respirînd tainic, ca într-un oftat prelung și vai! costisitor pentru pămînteni, deținătorii uscatului de toate felurile. Neîndoielnic, climei din urmă cu patru secole nu i
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
politic. Năzuiau frenetic acești tineri scriitori evrei de după primul război mondial și ceva mai înainte, considera Lovinescu, să creeze "o artă internațională peste hotare". Și au izbutit magistral. Tristan Tzara (pseudonimul acestuia vine, cred, din ebraicul tzara - în idiș țură (durere), pe care, cu siguranță, Sami Rosenstock îl vorbea în Moineștiul natal), împreună cu Marcel Iancu, lansează, în cabaretul Voltaire din Zürich, în toamna lui 1915, deci în plină conflagrație, manifestul mișcării Dada, devenită, apoi, la Paris, foarte stimată, asociindu-se cu
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
Aceleași imagini și același lexic se "reorganizează", astfel, minuțios într-o suită de scurte poeme care spun aceleași două-trei lucruri. Cu multă bunăvoință și răbdare, putem găsi și versuri mai "limpezi" care salvează pe ici, pe colo câteva poeme: "O durere bruscă îți îndoaie genunchii/ te lasă să crezi că ultima rămășiță a zilei/ e ca un punct luminos/ răsucit în carne" (Rămășițele zilei) sau "îmi port umbra așa ca un cer părăsit unde ploaia/ sapă adânc. mușcat de ger trupul
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
așa cum trosnesc genunchii când se îndoaie pentru rugăciune eu mă gândesc din când în când la ea", "valurile mării sunt mai îndrăznețe decât mâna, atunci când iubita intră în spuma lor". Manualul... este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
trosnesc genunchii când se îndoaie pentru rugăciune eu mă gândesc din când în când la ea", "valurile mării sunt mai îndrăznețe decât mâna, atunci când iubita intră în spuma lor". Manualul... este, în fond, obsesia "bucuriei (plăcerii) care este și durere, durerea care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
în nici un caz, manele; și, în fine, asemeni unui refren, tradiționalul salut ceh "ahoj" (ce, amintindu-ți de "Asul de pică" al lui Forman, îți răscolește nostalgii cinefile) și, ca un reper, nelipsita ploaie - rece și neprietenoasă - ce-ți actualizează durerile reumatice în plină vară. Aceasta este imaginea pe care mi-am făcut-o, preț de patru ediții (dar, care a fost confirmată și reconfirmată de amintirile, întinse pe decenii, ale "veteranilor") despre acest festival de film. Cum, însă, excepția confirmă
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
urmat Mahler și, în ultimii ani, am avut marea bucurie să descopăr muzica lui Șostacovici. Care este secretul tinereții dvs. atît de evidente și care contrariază pe toată lumea? Dacă este așa, e foarte bine, deși uneori aparențele pot înșela. Avem dureri, avem imperfecțiuni, tensiuni, fragilități pe care nu întotdeauna le lăsăm să răzbată în afară. Cred însă că faptul că am încercat să fiu atent la esențial, dacă-mi pot permite o formulă mai mult sau mai puțin pretențioasă, m-a
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
un instructiv și spiritual studiu al d-lui Andrei Oișteanu, intitulat Țara meșterului Manele. E vorba de tradiția manelei la români. Cronicarul nu îl recomandă amatorilor actuali de manele, nici copiilor-minune ai popularului gen. Se teme că îi va apuca durerea de cap. Tuturor celorlalți, da, cu entuziasm. Cravata premierului și sugestiile" președintelui Mai toate ziarele au publicat la începutul săptămînii trecute știrea că premierul Năstase are de gînd să introducă un model unic de cravată pentru membrii executivului. Și că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
prins a asculta, sub răcoarea amurgului tomnatic, unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, aflând într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre Dragoste, Viață și Blestem... Iarbă și Om, o singură Moarte! Dacă aș putea plânge, mi-aș amesteca lacrimile cu vin, să vă îmbătați de durerea sufletului meu! Aș îngenunchia în Păcat, cu mâna pe inimă, strigându-vă cu mii și mii de cuvinte neînțelese încă, prinse în flăcările dragostei mele risipite prin așternuturile Vieții... Cu lacrimile îmbătate de dorință, trebăluind deasupra viselor, voi veni lângă
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
flăcările dragostei mele risipite prin așternuturile Vieții... Cu lacrimile îmbătate de dorință, trebăluind deasupra viselor, voi veni lângă copiii din flori de vișin ai civilizației, să-i învăț să vă sculpteze gândurile în boabe de rouă sau..., de ce nu...? În durerea pietrelor aruncate de-a valma în calea vieților voastre... Dar eu, rătăcesc pe drumul necunoscut al Pustiului, scriind poeme de dragoste, lăcrimând între păsări de fum însângerate, sub potcoavele cailor sălbatici cu coamele lor săltând în vânt..... Mi-am dăltuit
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
viață care îți creează un sentiment cel puțin bizar, acela că timpul s-a oprit. Fie că ai atins un nivel al plenitudinii fericirii, fie că, dimpotrivă ai simțit în cerul gurii, și apoi picurînd în suflet, gustul amar al durerii. "Să mori, să dormi..." spune Hamlet în celebrul monolog. Vlad Mugur a murit dormind. Pe 22 iulie, exact la o lună după avanpremiera de la Cluj cu Hamlet, exact la o lună după împlinirea vîrstei de 74 de ani. Nici prin
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]