60,631 matches
-
guvernului prin prisma promovării eficienței și competitivității în realitatea economică și a legilor menite să faciliteze aceste scopuri, ca și altele, cum ar fi: dreptatea, echitatea, justiția, libertatea, realizabile prin intermediul instituțiilor poli-tice și culturale ale societății. Măsurile de promovare a eficienței și competitivității se întemeiază pe protejarea intereselor economice prin intermediul legilor anti-monopol, al legilor proprietății, prin măsuri împotriva fraudei, a corupției, prin reglementări corespunzătoare ale sistemului bancar, ale piețelor financiare și de asigurări, prin asigurarea (respectarea) independenței justiției etc. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că o abordare pur economică în determinarea interesului public ar putea încălca anumite drepturi politice, democratice, umane în general. Dacă ne bazăm pe un utilitarism pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în determinarea interesului public ar putea încălca anumite drepturi politice, democratice, umane în general. Dacă ne bazăm pe un utilitarism pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii date, în termenii unor niveluri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
utilitarism pur, și sclavia ar putea fi considerată ca fiind de interes public. 4) Relația dintre eficiența economică și interesul public. Eficiența reprezintă criteriul de bază în evaluarea activităților economice în general și a celor de interes public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii date, în termenii unor niveluri globale de producție, prețuri, ocupare, economii, investiții, venituri etc. În termenii lui Keynes și Pareto, eficiența se referă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
public în particular. Eficiența globală, ce are în vedere și interesul public, se referă la funcționalitatea macroeconomică a unei economii date, în termenii unor niveluri globale de producție, prețuri, ocupare, economii, investiții, venituri etc. În termenii lui Keynes și Pareto, eficiența se referă la funcționarea alocativă a unei economii, ca întreg, și a piețelor specifice. Ea se ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul, pămîntul), pentru producerea de bunuri necesare satisfacerii consumatorilor. Conceptul de eficiență alocativă își are originea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lui Keynes și Pareto, eficiența se referă la funcționarea alocativă a unei economii, ca întreg, și a piețelor specifice. Ea se ocupă de alocarea factorilor de producție insuficienți (munca, capitalul, pămîntul), pentru producerea de bunuri necesare satisfacerii consumatorilor. Conceptul de eficiență alocativă își are originea în noțiunea de utilitarism prezentată mai sus, căpătînd un caracter formal elaborat mai întîi în școala neoclasică (Pareto) și apoi la Keynes. 5) Diagrama lui Pareto. Este un alt criteriu de evaluare a acțiuni-lor guvernamentale. Ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
școala neoclasică (Pareto) și apoi la Keynes. 5) Diagrama lui Pareto. Este un alt criteriu de evaluare a acțiuni-lor guvernamentale. Ea cuprinde trei condiții ce trebuie îndeplinite pen-tru a se putea afirma că o economie a ajuns la maximum de eficiență. a) bunurile și serviciile trebuie astfel alocate încît să producă maximă satisfacție consumatorului; b) factorii de producție trebuie distribuiți între bunuri și servicii în așa fel încît costul de producție să fie minim; c) sistemul trebuie să maximizeze producția. Sistemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate fi susținută numai cînd există o competiție perfectă pe toate piețele factorilor și ale bunurilor și serviciilor. În "lumea reală" aceasta nu e posibil, deci diagrama nu poate fi nicio-dată realizată. Totuși, această metodă furnizează un jalon pentru evaluarea eficienței fiecărei situații în parte. Numai în acest sens conceptul de optim paretian poate fi aplicat în sectorul public. El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Totuși, această metodă furnizează un jalon pentru evaluarea eficienței fiecărei situații în parte. Numai în acest sens conceptul de optim paretian poate fi aplicat în sectorul public. El oferă posibilitatea de a judeca dacă acțiunile unui guvern măresc sau nu eficiența globală. Fundamentul diagramei Pareto rezidă în ideea că, dacă interesele unui individ sunt slujite fără nici un prejudiciu pentru un alt individ, atunci și interesul public este slujit. Criteriile lui Pareto funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
funizează un ca-dru teoretic pentru evaluarea acțiunilor guvernului. Totuși, în practică, limitele lor sunt considerabile. Dificultatea constă în aceea că, în realitate, aproape toate politicile guvernamentale implică beneficiari și perdanți, învingători și învinși. Există un conflict între funcțiile redistribuirii și eficienței, nefiind întotdeauna sigur că un guvern echitabil este și eficient. Pareto și-a dat seama de această dificultate și a căutat o metodă prin care cei care cîștigă să-i recompenseze pe cei care pierd în urma unor asemenea decizii politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
toate costurile și beneficiile. Totuși, aceste situații nu reprezintă un îndemn automat la acțiune din partea guvernului. Intervențiile acestuia în cazuri de nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
o foarte marcantă inegalitate în distribuirea venitului, putînd lăsa pe unii cu resurse insuficiente pentru asigurarea unui standard minimal de viață. În principiu, teoreticienii sunt de acord că este necesar un anumit grad de redistribuire; întrebările persistă asupra nivelului și eficienței acesteia. Chiar un liberal ca F. von Hayek considera că "nu există nici un motiv pentru care, într-o societate liberă, guvernul să nu asigure tuturor cetățenilor o protecție împotriva lipsurilor prin intermediul asigurării unui venit minim, sub care să nu coboare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
experimentează un alt sistem, caută o cale mai bună. În fine, guvernul are un control limitat și o capacitate redusă de prevedere a consecințelor acțiunilor sale. b) Modul cum sunt luate deciziile în sectorul public furnizează alte argumente, datorită slabei eficiențe a acestuia. Numai un vot maxim poate garanta faptul că nimeni nu va fi neîndreptățit, sau exploatat și că vor fi respectate cerințele eficienței Pareto. Dar acest lucru este aproape imposibil. Dacă regula unanimității ar fi folosită pentru adaptarea deciziilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
acțiunilor sale. b) Modul cum sunt luate deciziile în sectorul public furnizează alte argumente, datorită slabei eficiențe a acestuia. Numai un vot maxim poate garanta faptul că nimeni nu va fi neîndreptățit, sau exploatat și că vor fi respectate cerințele eficienței Pareto. Dar acest lucru este aproape imposibil. Dacă regula unanimității ar fi folosită pentru adaptarea deciziilor în parlament, pe baza ei s-ar putea decide doar mărirea salariilor parlamentarilor. Și atunci se folosesc mecanisme de vot majoritar, care pot duce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
mai descentralizate în țările nordice, protestante, întreprinderile publice au cunoscut un avînt deosebit după al Doilea Război Mondial, pe fondul dominației doctrinei keynesiane și au avut ca scop declarat protejarea ramurilor strategice, ocuparea cvasideplină a mîinii de lucru, stabilitatea macroeconomică, eficiența economică și echitatea socială, prin producerea și furnizarea de bunuri și servicii publice de calitate. Atît în țările occidentale distruse de război cît și în țările în curs de dezvoltare, emergența sectorului public a avut drept scop principal realizarea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
management, prin care se pot impun anumite standarde și selecționa anumiți manageri performanți. Aceasta creează concurență, emulație la nivelul conducerilor, aspect foarte important. În consecință, conservarea integrală a întreprinderilor publice în sectorul de stat pare puțin probabilă, dacă se dorește eficiență econo-mică. Chestiunea e foarte importantă pentru țările în tranziție, dar nu numai, dorindu-se și menținerea avantajelor sociale dobîndite. Există o expresie ce poate fi magică, în măsura în care exprimă o realitate: parteneriatul social. Dacă este unul veritabil și funcțional, se va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
lipsei de voință politică etc. Am mai spus-o și accentuăm: privatizarea nu este un obiectiv în sine. Ea poate fi dezirabilă în măsura în care conduce la rezultate superioare, vizibile într-o reechilibrare a bugetului de stat, reducerea poverii fiscale, creștere economică, eficiență și calitate mai bune. Contează, desigur, și calitatea investițiilor, receptivitatea acestora. Un investitor serios are apoi nevoie de un întreg mediu propice, de un sistem bancar solid, piață bursieră, sistem de asigurări, sistem informațional competitiv etc. Contează mai apoi nivelul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
acestea pot fi determinate, de prețurile bunurilor și serviciilor din sectorul privat, venitul contribuabililor, rata fiscalității ș.a. 2) Modificările în acțiunile de producere a bunurilor și serviciilor publice. Se referă, în principal, la modificările tehnologice, care produc modificări sub aspectul eficienței, ca și în raportul dintre bunurile private și cele publice; 3) Modificările în numărul, structura și densitatea populației; 4) Modificări în calitatea bunurilor și serviciilor publice; 5) Modificări în prețurile intrărilor folosite la realizarea produselor și serviciilor publice. La creșterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
poate să crească; în măsura în care cheltuielile publice devin excesive și generează inflație, standardul de viață și economia în ansamblul său vor fi afectate negativ; stabilizarea, în anumite condiții, a economiei; creșterea gradului de ocupare a mîinii de lucru; reducerea inegalităților; creșterea eficienței în furnizarea bunurilor și serviciilor, în anumite condiții. 3.2.2. Clasificarea cheltuielilor publice Cheltuielile publice reprezintă o redistribuire a resurselor societății între membrii acesteia, care se realizează prin intermediul sectorului public. Pentru a înțelege mai bine rolul și modul concret
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
firmă (pe profit, C.A.S., altele) Pff = ----------------------------------------------------------------------Valoarea adăugată obținută de firmă Explicația creșterii presiunii fiscale trebuie căutată în creșterea cheltuielilor publice care, la rîndul său, este influențată de performanțele de ansamblu ale economiei, structura proprietății, politica guvernamentală, necesitățile publice, eficiența alocării resurselor, consensul social, sistemul politic ș.a. 3.3.3. Sistemul fiscal Alături de alte sisteme (monetar, financiar, de credit, etc.), sistemul fiscal urmărește realizarea obiectivelor politicii economice și sociale ale unui Stat. El dă măsura presiunii fiscale, a politicii fiscale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a politicilor fiscale, ceea ce, pe termen lung, amenință autonomia fiscală statală, mai cu seamă în zonele ce experimentează diferite formule integraționiste. În Avuția Națiunilor, Adam Smith evidenția patru "canoane" sau principii ale impozitării. Acestea sunt: 1) Echitatea; 2) Certitudinea; 3) Eficiența; 4) Comoditatea. La acestea, ulterior, economiștii moderni au adăugat altele, cum ar fi: 5) Neutralitatea, în sensul de a nu distorsiona mecanismul prețurilor; 6) Stabilizarea, în sensul utilizării impozitelor pentru reglarea economiei; 7) Efectul stimulativ pentru muncă, economisire și investire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
f) Perceperea sau încasarea impozitelor prin plată directă, stopaj la sursă, vînzarea de timbre fiscale ș.a. 3.3.3.3. Incidența impozitelor Este determinată de factori ca: 1) volumul total al impozitelor; 2) natura sistemului fiscal; 3) evaziunea fiscală; 4) eficiența autorităților fiscale; 5) structura ratelor; 6) baza de impozitare ș.a. Dar cine suportă povara fiscală? Între activitatea economică generală și procesul fiscal sunt relații dintre cele mai intime. Incidența impozitului depinde de modul cum funcționează economia, de condițiile cererii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
trei funcții de bază: • furnizare eficientă a serviciilor publice de interes local; • asigurarea participării populației la deciziile adoptate; • apărarea împotriva abuzurilor puterii centrale. Putem sesiza aici o anumită contradicție între caracterul dorit larg democratic al deciziilor adoptate și necesara lor eficiență economi-că. Cuvîntul magic este aici echilibrul, ca și în privința raporturilor de competențe și responsabilități dintre administrația centrală și cele loca-le. Decizia optimă sau optimizarea deciziei poate astfel asigura dezvoltarea echilibrată a întregului teritoriu. O garanție reală împotriva unei centralizări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
atât la nivel central, cât și local, fiind vorba atât de sfera propriu-zis politică, cît și de politicile economice, sociale, de învățământ, sănătate, asistență socială, dezvoltarea infrastructurii ș.a. Setul politicilor locale, calitatea acestora reprezintă o condiție a stabilității și a eficienței la nivel macroeconomic. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate, este cea a finanțelor publi-ce și, în special, chestiunea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
să permită intuirea tendințelor, identificarea diferitelor soluții novatoare și alegerea adevăratelor priorități și a politicilor cele mai eficace. Descentralizarea trebuie să fie atât politică, cât și financiară. Important este atât numărul, cât și dimensiunea unităților administrației locale, dar mai ales eficiența acestora. în majoritatea țărilor postcomuniste, numărul unităților de bază au crescut după 1989, cu unele excepții (Bulgaria, Cehia, Polonia), în Ungaria dublându-se chiar. În Occident s-a petrecut, în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]