1,904 matches
-
Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a muri cu grație? Muzica sau incurabilul ca voluptate... De n-ai ușurat pe nimeni în a nu fi, n-ai cunoscut nicicând lanțurile ființei și nici emoția dureros de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
La fel, tatăl arhaic n-a ajuns să fie divinizat decît la multă vreme după uciderea lui violentă"508. După înfăptuirea uciderii, evreii se îndepărtează de religia monoteistă. "Moise a murit, dar cine oare nu moare?", aceasta este concluzia unei elegii liturgice care transformă crima într-un fapt firesc. Formează din nou o societate tribală, adoră mai mulți zei, Yahve fiind cel mai important dintre aceștia, reiau practicile magice ale popoarelor vecine. S-ar putea să revină chiar la matriarhat. În
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau Contimporanul Îi vor tipări poemele acestei dintîi vîrste lirice, reluate În volumul Restriști din 1923. O simplă cercetare a sumarului cărții e de natură să indice registrul tematic și atitudinea lirică dominantă: Tristeți, Neliniști, Sfîrșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă tîrzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat În volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și spațialitatea în indicii ale unor lumi tranzitorii. Sunt, în fapt, „maldăre de imagini sparte”, amintiri disparate despre oameni și locuri, fraze desperecheate care stăruie în minte, obsesiv, înregistrate de senzorii unui eu poetic retractil, ce își asumă fragmentarismul și elegia drept condiții existențiale: Ultima oară când te-am văzut era frig și tu stăteai înfofolit în jacheta mea neagră, veche. Mi-ai părut mai bătrân, mai încovoiat, mai obosit. Aș fi vrut să îți scriu că ai pierdut deja toate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și se pierde În viziunea vastă a cosmosului, a ordinei din tăriile cerului. Să reținem, Întîi, În versurile lui Heliade tendința de a nălța lucrurile, indiferent de natura lor, de a construi poemele sale pe un ax al verticalității. În elegia La moartea lui CÎrlova dăm peste această definiție: poetul este „strein și călător” pe pămînt, mersul lui este prin văzduhuri, locul lui este În cer: „Pămîntul mi-este leagăn, dar lăcuiesc În cer.” În altă parte (Destăinuirea), Heliade scrie: „Cerul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît oriunde. Simțul (plumbul) datoriei se afirmă pe acest teren delicat mai hotărît decît În alte domenii. Discursul Îndrăgostit al lui Ion Heliade Rădulescu este, În esență, un discurs moral, antipatic moral, plin de sfaturi și de restricțiuni. Într-o Elegie din volumul Meditații poetice (1830), el se adresează deja soției, „tovaroș vecinie”, de care l-a legat o lege sfîntă. Totul e statornicit, pecetluit, doar amintirea mai reține „minutul cel fericit” cînd tînărul zărise ființa scumpă și ființa-i spusese
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Anul 1840) o personificare originală a ideilor: „după o mitologie nouă, prin verbe cu sugestii de mișcări corporale” (G. Călinescu: Gr. M. Alecsandrescu, E.P.L., 1962). Adevărul este că toți poeții din epocă scriu În mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O fată tînără pe patul morții) nu se remarcă prin nimic. Crin, plîngeri ca un „prefum de noapte”, lumina ce moare-n „sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o explicație pentru faptul că lîngă impresia de platitudine, de galanterie trivială, avem
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noastră curtenitoare este pur profană. N-am observat un poem În care ibovnica slăvită să fie confundată cu Fecioara”. „Adevărul este - observă În alt loc Eugen Simion - că toți poeții din epocă scriu și mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este un fenomen curent. Dualitatea nu-i un simplu fenomen stilistic (specific fazei culturale a literaturii), dualitate exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor”. Ideea principală, mereu reluată și explicitată, a cărții e că „nașterea conștiinței lirice coincide cu naștere conștiinței
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dar apoi se ridică curând în picioare. În purtarea ministrului era o stânjeneală solemnă (așa i se păru) care o intimida. Pomponescu avea gust de muzică și o rugă pe Indolenta să-i cânte ceva. Aceasta deschise pianul și vocaliză Elegia lui G. Călinescu Massenet cu atâta impeto, cu toată reținerea vocii, încît ministrul înțelese că toată pasionalitatea femeii se exprima sonor. Singura cale adecvată de a convorbi în aceeași vibrație cu Ioana era ca partener într-un duo muzical. Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
VIII. 85 Lucrarea se dorește din nou un model de experiență, un îndreptar sau un manual despre capcanele dragostei ce nu trebuie ignorate de celelalte femei, este „un studiu al efectelor devastatoare pe care dragostea le poate cauza”233. „Originalitatea Elegiei este evidentă dacă se ia în considerare, în ciuda profunzimii analizei medievale asupra dragostei, raritatea textelor scrise din punctul de vedere al unei femei. Fiammetta, fiind cultă, se adresează altor doamne literate, astfel încât ele să o compătimească și să învețe din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încrederea oricărui tânăr: și astfel poate că, în același timp, vă voi rămâne datoare povestindu-vă, dar mă voi și plăti sfătuindu vă, ori vă voi salva, atrăgându-vă atenția asupra celor întâmplate mie.”243 Cele nouă capitole ale acestei elegii în proză sunt de fapt o incursiune în labirintul complicat al minții și sufletului personajului feminin, descrierea evenimentelor este făcută cu acuitate, dragostea se convertește în ceva aproape patologic 244 , exacerbându-se astfel sensibilitatea și delicatețea femeii. Nu renunță niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Criseida, l-a trădat și se grăbește să-și găsească moartea, Fiammetta este nesigură, menținânu se pe o linie de plutire doar prin posibilitatea introspecției; un sfârșit inteligent a făcut astfel loc unei deschideri psihologice cum este cea din finalul Elegiei. Se poate spune că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că Boccaccio s-a 243 Ibidem, p. 119. 244 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 516. 88 maturizat; ne mărturisește că a dus narațiunea sa atât de departe pe cât era posibil.”245 Dar marea deosebire între cele două opere este că în Elegie lamentația aparține unei femei. Influențele din Dante nu trebuie să ne surprindă, având în vedere adevăratul cult boccaccesc pentru autorul Divinei Comedii: „În Fiammetta găsim analogii cu Vita Nuova a lui Dante care a reprezentat mereu un model pentru proza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum Venus sau Amor. Putem vorbi despre un sincretism cultural, dar și religios. Visele reprezintă o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alinări. În Filocolo, naratorul speră să fie alături de cei care suferă din dragoste; în Filostrato scrie pentru a-și dezvălui propria durere și poate pentru a redobândi favorurile iubitei pierdute, și același lucru se regăsește și în Teseida. Fiammetta din Elegia madonnei Fiammetta își confesează suferința pentru a dobândi simpatia cititorilor, iar în Decameron, naratorul redă istorisirile din recunoștință vie, sinceră pentru cele care au mai multă nevoie de ajutor, femeile.”600 Firul epic este ramificat: Florio, fiul primului rege al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
astfel de poeme chauceriene ale activității literare de tinerețe: Cartea Ducesei, Casa faimei, Divanul păsărilor și Legenda femeilor cinstite. O operă chauceriană în care identificăm o imagine idilică a femeii este Cartea Ducesei (The Book of the Duchess, 1370), o elegie scrisă pentru a-l consola pe John of Gaunt, duce de Lancaster, la pierderea iubitei sale soții, Blanche, decedată la numai douăzeci și nouă de ani, în 1369, în urma ciumei. Autorul englez nu uită să sublinieze în debut scopul poeziei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce era reținut în manuscrise 630) și de a dezvălui adevărul naturii 631. Menirea operei de artă era, încă din Antichitate, aceea de a îmbina utilul cu plăcutul. Originalitatea poemului chaucerian constă în surprinderea viziunii despre iubire transpusă într-o elegie. Naratorul devine în text o individualitate 627 Ibidem. 628 „poeme ale visului”, în engleză. (trad. n.) 629 „Aspectul central al poeziei sale de tinerețe este reprezentat de poemele de tip viziune, tematic dominate de arta iubirii și de cea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu are loc. Dacă putem să vorbim despre o convertire, aceasta este pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pământească, sau mult mai exact, literară.”1033 Polemica aceasta antifeministă nu trebuie privită ca fiind foarte dură, deoarece ea se înscrie în tradiția misogină a epocii. „Ca și Elegia madonnei Fiammetta, constituie o inversiune a unui cod prestabilit. După cum în Elegie dragostea tragică a lui se transformă în dragostea tragică a ei, astfel și în Corbaccio, nobilele consecințe ale iubirii și lauda închinată femeilor, două constante ale operelor anterioare, sunt convertite într-un dezgust pentru femei și o privire critică asupra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
căruia îi plac jocurile de oglinzi și schimbările de perspectivă, așa cum este Boccaccio (trebuie să ne amintim că niciuna dintre aceste lucrări nu este lipsită de o ramă a naratorului), pare inevitabilă scrierea unei opere precum Corbaccio, ca și a Elegiei - inevitabil mai curând nu din punct de vedere autobiografic, ci din punct de vedere literar.” 1034 Romanul are și meritul de a evidenția, o dată în plus, „excepționala capacitate de observator, de fin analist al psihologiei feminine”1035 a scriitorului italian
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
1 diolect, în Religious T cer's Man terature”, s , The Play ”, vol. 5, n to thraldo „Essays a , The psych Criseyde, î haucer's B 2005, vol. 7 ucer: The L 97, vol. 92 , The Man nd Queries” he Elegia issance Qu Fortunes of 5, nr. 2, fal ara, What fe of Bath's ol. 31, nr. 3 iovanni B , nr. 2, pp. 3 he stereotyp al 2002, pp lgrim's pr , 2002, vol „Selim”, M ales, în „T of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]