1,905 matches
-
Dă-mi drumul, altfel țip!/ Ameninț: De-s prin jur cumva/ Stingheritori, fac crime!/ Taci, dragul meu, răspunse ea,/ Să nu ne-audă nime! - Țipătul. Trad. GT) la erotica et priapea de maturitate, în care strălucesc la loc de frunte Elegiile romane, Epigramele venețiene și Jurnalul („scris după model italian și destul de îndrăzneț în amestecul său de morală erotică și, fie-mi iertată vorba, obscenitate” ) , calea e mai degrabă cea a surâsului ironic. Jurnalul 2 (Das Tagebuch) 1810 -aliam tenui, sed
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
a fi - vers ultim. Această de-poziționare ar putea fi explicată - desigur mai simplu - studiind - așa cum am spus - variantele poemului care, după cum se știe, a intenționat a fi, inițial, un fel de ditiramb la adresa lui Napoleon, pentru a sfârși ca o elegie a Erosului. 4. Versul cel mai patetic În totală contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
de viață. Dar nici nu le-aș fi putut omite, împrejurările ținând de însăși substanța cărții. Voi explica mai jos cum anume. Prima astfel de împrejurare o reprezintă un eveniment anterior cu nouă ani scrierii acestor poeme: aparția volumului 11 elegii (1966) de Nichita Stănescu. Ridicat în slăvi de critică, el a rămas, până astăzi, cel mai reprezentativ volum al poetului, dacă nu cumva al generației șaizeci în ansamblu. (Sunt critici, încă tineri, care își întemeiază și acum admirația pe lectura
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
de critică, el a rămas, până astăzi, cel mai reprezentativ volum al poetului, dacă nu cumva al generației șaizeci în ansamblu. (Sunt critici, încă tineri, care își întemeiază și acum admirația pe lectura oraculară a acestei cărți). Aura glorioasă a Elegiilor a dăunat însă, cred eu, receptării poeziei lui Nichita Stănescu, redus la această formulă abstractizantă, din care imaginația comentatorilor a stors tot ce se putea stoarce. Citite într-o grilă metafizică astăzi repugnantă, aceste poeme au infuzat, o dată pentru totdeauna
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
lucrări să merite „adnotate”; e de presupus că antedatarea face parte din aceeași strategie polemică). Doar două zile pentru un ciclu întreg ! Pare că Petre Stoica vrea să depășească recordul legendar al lui Nichita Stănescu, care și-ar fi scris Elegiile tot într-o asemenea grabă inspirată. Micul afront pe care-l detectez eu aici nu pare o simplă reacție spontană, ultragiată. Asemenea gelozii (sau inaturi, ca să rămânem în zona Banatului) sunt, de obicei, lipsite de interes. Petre Stoica încearcă să
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
schimbi la timp obiectul și, fără alte eforturi, banalul reportaj se ridică la metafizică. Pledoaria aceasta indirectă ne obligă să fim atenți la deghizamente: câte dintre poemele celeste nu vor fi fiind, de fapt, de o frapantă tranzitivitate? Ca și Elegiile lui Nichita Stănescu, nici aceste Adnotări nu sunt numai unsprezece. Volumul are peste 50 de pagini, numerotate în fel și chip după poziția în sistemul imaginat de Petre Stoica. Unele poeme sunt, în chip evident „ciorne” ale „definitivelor”. Folosesc ghilimele
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
care trece peste tot și care leagă o multitudine de elemente. Aici intervine și o reflecție asupra iubirii, unde sunt și personaje: Lorenzo de Medicis (poet tânăr, care scrie poeme și canzone, care se recită liber - sunt indicații precise), și Elegia de la Marienbad a lui Goethe, pe care Goethe a compus-o într-o stare de exaltare amoroasă la vârsta de 72-73 de ani pentru o fată de 18 ani. Am utilizat poemul decupându-l și reorganizându-l în zig-zag. - E
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
pământului. Theodor Grigoriu le include într-o aceeași reacție, ce aparține și posibilului arhitect care ar fi fost, dacă nu prefera calea muzicii. Despre Ovidiu, simbol de destin poetic reverberând din antichitate, muzicianul sugerează un alt orizont de trăire în Elegia Pontica. Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe ascultători de poetul latin reconfigurat în continuare, așa cum grăiește epitaful său
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
calea muzicii. Despre Ovidiu, simbol de destin poetic reverberând din antichitate, muzicianul sugerează un alt orizont de trăire în Elegia Pontica. Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe ascultători de poetul latin reconfigurat în continuare, așa cum grăiește epitaful său de pe statuia de la Constanța, subiect al celor “două momente evocative” imaginate în ultimii ani, în Ovidiu la Tomis. Pe același orizont
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
al postmodernității tânărului poet este mult prea insuficientă. Din păcate, poezia lui Nichita a fost și este atât de pastișată, încât un volum în plus chiar că nu mai înseamnă nimic. Mai mult, formula neo-modernismului abstract al autorului celor 11 elegii e cumva fragilă și pare să nu se preteze la o folosință îndelungată. Cine încearcă să scrie ca Nichita va scrie automat prost. Fiecare mare poet are un epigon care, mai mult sau mai puțin, a făcut carieră de raftul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
interpretare a uneia din poeziile sale în care detaliile fizice, de ordin optic și cinetic, par a deschide drumul unei perspective morale, unei viziuni așadar de adîncime, care, aidoma unei elegiace acolade, îmbrățișează cvasiintegralitatea operei în cauză: ,Bărbatul din această Elegie, pe care Eul liric îl contemplă cum înaintează pe trotuar înaintea sa, pare aievea, deși el este doar o proiecție a propriei imagini. Cum nimeni nu se poate privi din spate, putem interpreta altfel ceea ce este povestit: subiectul nu dorește
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
număra. Implicat e limbajul în întreaga lui sistematică. Din acest punct de vedere, comparația cu Nichita Stănescu nu mi se pare deplasată. E interesant cu câtă acribie s-au inventariat în poezia lui Coșovei urme din poezia autorului celor 11 elegii. Urme, vreau să zic, sintactice. Nimănui nu i-a trecut prin minte însă că e puțin probabil ca Traian T. Coșovei să fi deprins de la acesta doar minora artă a asocierii cuvintelor. (Artă pe care, oricum, părea s-o stăpânească
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
Cosmin Ciotloș Când își reedita, în 2002, Elegiile politice, Ion Gheorghe rupea o tăcere care durase un deceniu și jumătate. (Cel mai apropiat volum anterior, Zalmoksiile, fiind din 1988.) S-a scris puțin despre această ediție a doua, tot atât de puțin cât se scrie în genere despre oricare alta
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
Poemele de aici au fost scrise în răstimpul ultimilor trei ani de comunism. Cumva, s-ar putea înțelege de ce n-au fost publicate la vremea lor, din 1986 în 1989, deși dimensiunea politică e simțitor temperată prin comparație cu scandaloasele Elegii. Cum de n-au apărut după aceea, căci prilejuri au fost berechet, nu-mi explic. Prima surpriză o reprezintă declarația de autenticitate plasată la începutul cărții, pe post de exergă: „Aceste poeme sunt inspirate din registrele de munci, cheltuieli și
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
ce sunt bătrânețile/ Când a văzut un șarpe gros: cât brațul omului,/ În tufa de măceș înflorit; arbustul/ Pândea cu toți spinii lui în chip de gheare de pisică" (Cumpăna cu bine, p. 132) Paradoxul acesta e valabil și pentru Elegiile politice, volum cu care Sutrele de astăzi se împacă de minune. S-ar putea crede că, derulându-se toate ca niște epopei aurorale, poemele de aici sacrifică tehnicile detaliului. Nici pomeneală: dimpotrivă, le cultivă în așa măsură încât din cauza lor
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
ca o mătase, / după care ești și mai iubită; / o nevroză ca un abur de mușețel, / după care ești și mai buimacă, / după care fluxul feminității tale asaltează lumea, / o vindecă, îi dă frisoanele unei comori numai de ea cunoscute" (Elegie). Confesiunea poetei implică o luptă acerbă cu toate locurile comune impuse de așa-numita "scriitură feminină". Toată latură suavă, liniștită nu este decît o liniște nevrotică. Pauzele din violența imagistică nu reprezintă nici o renunțare la "sine". Versuri care nu mai
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
înalte cu o modestie și o discreție, aș zice, monahală. Și în același timp, poetul autentic și foarte cultivat, prin cunoștință multiple din literatura română din care citează de la Eminescu la Nichita Stănescu, apoi de la Homer la Kafka, Rilke (cu Elegiile Duineze) sau Marguerite Yourcenar, cu referiri la artele plastice de la Bruguel la Dali, cu un elogiu al lui Bach etc., se înșiruie în registrul modernismului cu un ermetism de o mare finețe, deși cu încifrări spirituale sustrase profanilor".
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
ridici din oraș, din aburul pietrelor încinse din văzduhul văratec din verdele lumii și mă înhați de talie și mă valsezi prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului stalactite și stalagmite se fac poemele ne umplem cu ieri copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcere de
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
căldura înțe- legerii și apropierii afective, umbrite, din când în când de durerile și dramele familiilor celor doi: tatăl Olimpiei deținut politic, iar mama poetului, greu bolnavă, din 1951, va muri tânără, în 1953, și una din temele obsesive ale elegiilor lui Ion Brad va fi durerea pierderii atât de timpurii a „celei mai frumoase dintre mume”. Ion Brad este militar aproape un an, în 1952, la Jebel, în Banat, de unde-i scrie, de asemenea, frumoasei sale logodnice cu care se
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
Noaptea geniului (1942), versuri tributare unei atmosfere halucinante. Tot în acest timp se impune lirica lui Mircea Pavelescu (1908-1980), mai cu seamă în jurul revistei ieșene Jurnalul literar al lui G. Călinescu și, tot în acea vreme, se manifestă Ștefan Stănescu, Elegia destinului, Sicriul la pagina Poeții premiați de către România literară. Alți colaboratori cu versuri: Em. Cobzalău (1913-1986), poet ardelean, Plecare spre somn, creație lirică premiată de către revista lui Cezar Petrescu, Ovid Caledoniu (1914-1974) nostalgic în Dar noaptea, poet din gruparea bucureșteană
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
la Iosif, câteva mai puțin la Anghel) de la moartea amândurora. Reacții la parodiile lor a avut, prin revistele vremii, un alt dezmoștenit al istoriei literare, Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
lor a avut, prin revistele vremii, un alt dezmoștenit al istoriei literare, Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei vieți de poet nerăsplătit. O reproduc aici, ca pe o amară, totuși, privind dinspre viitor, presimțire: „În cursul vieții meleatât de triste?/ Am scris atâtea cronice rimate,/ Ce dorm acum pierdute prin
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
Roma crimele comise de Mafia împotriva comuniștilor sicilieni, însă nu este vorba de politică aici, ci de geografie, geografia Siciliei având drept puncte cardinale cadavre și istorii sângeroase. Însă nici aici regizorul nu lasă lucrurile să alunece spre tragic și elegie, când reporterul îl întreabă pe comunistul Peppino: „Dar pe tine de ce nu te-au ucis?". În final, doi copii se întâlnesc în goana lor spre ținte diferite, Tornatore închide cercul, istoria Siciliei presupune o eternă reîntoarcere; preț de o clipă
Baaria, mon amour! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6296_a_7621]
-
în urmă o operă poetică greu de tradus. El însuși, cu puțin înaintea morții, prea epuizat fiind pentru a mai compune versuri, s-a ocupat de tălmăciri, mai cu seamă din Valéry, dar și din Vita Nuova a lui Dante. "Elegiile duineze" au fost scrise în ultima perioadă a vieții, la castelul Duino, o fortăreață masivă în vîrful unei stînci pe malul mării Adriatice, în apropierea orașului Trieste. Ferit de grijile financiare care l-au incomodat toată viața, încurajat de prezența
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
va putea cîndva produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre; cele englezești sînt în mare parte foarte slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de Farrar, Straus & Giroux. Însă aproape simultan cu această apariție, un cunoscut și apreciat scriitor american, William Gas, propune o apropiere de poezia lui Rilke prin intermediul unor reflecții teoretice asupra
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]