1,400 matches
-
Austriei în rezolvarea problemei poloneze. După opinia lui Talleyrand, Curții Imperiale de la Viena trebuia să i se asigure avantajele care ar fi decurs din acceptarea unui schimb teritorial care viza cedarea Galiției în favoarea Poloniei, în schimbul căreia ar fi recuperat Silezia. Eludând, în mod intenționat, partea de contribuție pe care o avusese Austria la dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei, Talleyrand punea în evidență doar efectele negative ale acelei dispariții pentru securitatea Austriei, concretizate în faptul că devenise vecină nemij locită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
atât mai mult cu cât intenția de a se înstrăina de Roma era absentă anterior anului 70. În acel moment crucial, când pentru ultima oară iudaismul se organiza împotriva stăpânirii romane, creștinii au preferat să fugă din Iudeea chiar și eludând participarea la răscoală, abjurând în acest fel mai degrabă politic iudaismul decât romanitatea. Cele două linii de dezvoltare, cu privire la atitudinea de menținut în raport cu statul, conținute în Noul Testament - statul ca slujitor al lui Dumnezeu (cf. Rom 13, 1-7) și statul ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de conștiință față de serviciul militar. Acesta nu este episod în sine, ci trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă a societății. Creștinii, eludând toate acele profesiuni care puteau să aibă vreo relație cu cultul idolatric și puteau comporta vărsarea de sânge, erau orientați spre excluderea tuturor oficiilor referitoare la serviciul statului, inclusiv acelea de judecători și de funcționari publici și, practic, chiar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scrierile lui Ernesto Laclau, care, observă criticul, face diferența între luptele de clasă, dominate de relații de producție și luptele dintre un popor (a people, în limba engleză) și elita legiuitoare. În cazul acesteia din urmă, antagonismul nu poate fi eludat în baza, pur și simplu, a relațiilor de producție: ""Poporul" formează o determinare obiectivă a siste-mului, diferită de determinarea de clasă; poporul constituie unul din poli sau contradicția dominantă într-o formațiune socială, cu alte cuvinte, o contradicție a cărei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nu necesită identificarea agentului schimbării responsabil de configurația curentă respectivă. Această nu înseamnă, însă, că rolul de participanți activi la schimbare/menținere a anumitor relații sociale (de putere) al persoanelor poate fi trecut, în vreun fel, cu vederea. Dimpotrivă. Dacă eludăm sau obnubilăm acest aspect, încheie criticul, la ce bun identificarea posibilităților oferite de libertate? În ultimă instanță, Ray McKerrow se întoarce înspre relația dintre putere și adevăr, într-o încercare de a estima "rolul discursului ca agent al adevărului"736
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sunt ubicue, în viața socială și că aceste efecte sunt disponibile analizei"763. Cu toate că, remarcă McKerrow, practica critică nu trebuie să se concentreze asupra amândurora, fiecărei dimensiuni trebuie, totuși, să i se acorde un minimum de atenție, pentru a nu eluda anumite aspecte ce țin de "impactul discursului puterii"764 asupra relațiilor sociale. Așadar, o retorică critică exhaustivă oferă principii care să confere o "orientare comună ambelor perspective, în ce privește (așa-numita adăugirea mea) ideologiekritic" 765, în timp ce, prin ideologiekritic, McKerrow înțelege "producerea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
astfel, "această dinamică a ascunderii și neascunderii (adevărul) a autorizării și marginalizării constituie mijlocul prin care determinăm ceea ce credem, ce cunoaștem și ce considerăm adevărat"786. Astfel, apreciază McKerrow, retorica critică se fundamentează pe cunoașterea doxastică, care ne permite să eludăm starea sa de adevăr, concentrându-ne, în schimb, asupra modalităților în care "simbolurile ajung în posesiunea puterii ce "fac" acestea în societate, iar nu ce "sunt""787. În ce privește cel de al patrulea principiu al retoricii critice, McKerrow propune: "Numirea reprezintă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
acțiunile transversale ale grupărilor dizidente pot fi interpretate ca "scenarii ascunse" ce se petrec "în afara scenei", în spatele și în paralel cu "scenariul public" al statului suveran. "Scenariile ascunse" ale mișcărilor transversale au efecte de deteritorializare prin funcțiile ce le îndeplinesc, eludând codurile și practicile spațiale ale actorilor dominanți și făcând posibilă o critică a reteritorializării și excluderii, ca moduri ale statului suveran (2000: Capitolul 7). Aceeași situație se aplică și în cazul refugiaților și imigranților. Ei relaționează altfel spațiul, prin comparație
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a putut desprinde de aceste aspecte ale realității și astfel și-a creat o lume a sa (emancipându-și În acest fel spiritul). Dar, perfecționându-ne În arta folosirii cuvintelor (a abstracțiunilor), putem cădea foarte ușor În ispita de a eluda realitatea, de a o denatura chiar, după un interes sau altul de moment, punându-ne astfel Într-un raport fals cu ea! Μ Excesul de politețe manifestat față de cineva exprimă, de obicei, o indecență a atitudinii, deoarece ascunde un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și cine vom deveni mâine... Aud, văd, înțeleg (și nu-nțeleg), și mi se face frică... Oare chiar putem construi un viitor fără a înțelege cum ne-am trăit trecutul?! Pentru că, iată, acest trecut, pe care chiar dacă vrem să-l eludăm din spaimă sau din confort moral, are efecte și acum, după aproape douăzeci de ani de la revoluție; și încă efecte grave și deformate. * * * Împreună cu personajele acestei piese, am refăcut parțial, un climat uman adică social, politic în care funcționa minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
malițios, s-ar putea formula retoric: Cum să fi fost absent mesajul social, profund uman, dintr-un roman premiat după 11 septembrie 2001? Cum să mai conteze strict „literatura”, valoarea estetică adică? Al doilea, care s-ar face că-l eludează pe primul, l-ar aminti pe Emmanuel Lévinas și ar explicita ceea ce, cred, e foarte limpede. Da, desigur, dragi cititori, Femeia și Bărbatul trebuie să fie mereu Doi pentru a nu abdica unei demnități identitare, pentru nu bruia principiul discriminator
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
confuze, care ne sînt proprii 4. A înțelege aceste strategii înseamnă a înțelege gestionarea tradițională a comunicării și eșecul actual (I); înseamnă a lua cunoștință de teoriile explicative ale acestui eșec (II); înseamnă a încerca, printr-o metodă nouă, să eludăm gravele confuzii ale comunicării de azi (III). I. Gestionarea tradițională a comunicării Metaforele mașinii și ale organismului dezvoltă separat una de cealaltă două concepții ale comunicării. Ca reprezentare, comunicarea este un mijloc util de a lega elementele stocastice, atomizate, pentru
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
distinsese ca soldat în timp ce Zenon devenise mai iconoclast. Gândirea lui filosofică, teologică și științifică a devenit atât de îndrăzneață încât trăiește aproape într-o constantă suspiciune. Paranoia lui este amplificată de înclinația sa sexuală spre sodomie, pe care Yourcenar o eludează și abia o explorează. Îi este suficient să descrie cum el continuă să cedeze ispitei cărnii de bărbat tânăr. Dar fuge din nou și scapă de Inchiziție, de fiecare dată trăind sub un nume fals și izolându-se în colțuri
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conducerea ar trebui împărțită. Calitățile personale ale liderilor Rolul mediului în sprijinirea sau limitarea liderilor este mai mult decât aparent se poate observa cu ochiul liber. Rolul caracteristicilor personale pare de asemenea semnificativ; totuși, el pare în același timp să eludeze o măsurare exactă și chiar o evaluare mai largă. Personalitatea și trăsăturile de personalitate Mai întâi, există dificultăți care izvorăsc din caracterul relativ slab dezvoltat al studiilor de personalitate în general, și ale personalității liderilor în particular. Există încă multe
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de instruire, rezolvă doar parțial problema. Dimpotrivă, nivelurile de implementare tind să fie mai ridicate în țările în care există mai puțin intervenționism din partea statului. Altfel spus, există randamente descrescătoare, în ce privește implementarea, odată cu extinderea sectorului public. Niciun stat nu poate eluda această constrângere generală, dar statele în care nivelurile educației sunt scăzute sunt deosebit de expuse pericolului extinderii peste măsură a personalului administrativ, în special din moment ce aceste țări au dorit adesea să urmeze politici populiste care necesită o presiune continuă din partea guvernului
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de o nouă morală în lume. Epilogul nu e reușit în acest roman al Fiului, în care apare și tânărul Moromete, tatăl autoritar, personajul fabulos al literaturii lui P. Cu Delirul scriitorul continuă, dar pe o linie colaterală, istoria Moromeților, eludând cronologia reală în favoarea unei cronologii stricte de creație. El procedează în felul unui pictor mural care, fixând scenele esențiale, observă că nu a mai rămas spațiu gol și îl acoperă trăgând din tema centrală un fir ce duce în cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în sine este neconvertibilă: ea va merge mereu înainte orbește, căci e în natura spiritului de abstractizare și de formalizare să se intensifice tot mai mult, astfel încît pe termen scurt sau lung, stă în vocația însăși a științei să eludeze orice problemă etică și ontologică și să se instaleze în infinitatea posibilelor ca pe un teren de joc unde viața și moartea se înfruntă mereu, cu șanse egale și infinit renăscînde"38. Și aici ne confruntăm cu un redutabil paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
într-un sistem coerent, construit pornind de la postulate considerate indiscutabile, și respinge orice fapt, orice idee, orice argument care nu este conform cu sistemul. Raționalizarea este o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu este altceva decît efectul neîntreruptei problematizări, care a condus la problematizarea generalizată și radicalizată de astăzi. Europa a cufundat orice lucru, omul, viața, cosmosul, în devenirea care problematizează orice. Ea și-a închipuit vreme îndelungată că Devenirea, Istoria, Progresul eludau problematizarea, de vreme ce erau problematizatorii. Or, acestea au pătruns în sfera sa, dacă nu cumva au fost înghițite. Ele constituie probleme, și așa vor rămîne pururi. Cum spunea Patocka: "Problema Istoriei nu poate fi rezolvată. Ea trebuie să rămînă 22". Problematica
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ca un substitut al Mîntuirii creștine și al drogurilor psihotrope, menită să alunge angoasa și zbuciumul condiției contemporane. Dimpotrivă, aș spune chiar că această cultură europeană a noastră, în însăși dialogica sa, nu ar putea și nu ar trebui să eludeze contradicția și conflictul. Ea poartă în sine angoasa și zbuciumul, nu numai în calitate de tare care o mistuie, ci și în calitate de virtuți menite să favorizeze conștientizarea și elucidarea. Ea nu ar putea renunța la ele fără să se prăbușească. Însă ea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a se interesa aproape exclusiv de felul cum se exercită mai îndelung și mai deplin pârghiile puterii. Politologii îi scuză prin faptul că acel exercițiu presupune oricum o necesitate socială. Nu s-a imaginat încă sistemul care să-l poată eluda. Wille zur Macht, voința de putere, în formula nietzscheană, e un atribut inerent ființei noastre. Numai forma de expresie, motivația imediată, intensitatea diferă de la un ins la altul. Sunt însă, acestea, elemente esențiale. Cuza și Atatürk, dacă ne gândim la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de succes care, la fel ca Michael Jackson, a devenit unul dintre cei mai influenți idoli ai ultimelor decenii datorită postului de televiziune MTV și a televiziunii prin cablu, întru-chipează dorințele cele mai ascunse și perverse, reușind însă să le eludeze și să scape de etichetări. Imaginea Madonnei este controversată, spectacolele ei atrăgând nu numai atenția publicului, dar și a unor cercetători, mai ales în legătură cu calitățile ei de cântăreață și dansatoare, cu statutul ei de "monstru sacru 138" subcultural sau de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice".16 Mitul întemeiază religiile și privilegiază ca mod de exprimare limbajul simbolic. Scopul său ultim este " realizarea ideală a armoniei și calitatea umană idealizată supraconștient".17 În mod indirect, autorul eludează caracterul sacru, revelat, al miturilor, așa cum îl prezintă, de exemplu, Mircea Eliade în cărțile sale. În schimb, autorul Divinității... nuanțează structurile mitice care întemeiază dintotdeauna culturile. Nu-și trădează însă perspectiva, interpretîndu-le tot prin grila psihologică. Astfel, culturile ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prea multă îngăduință. Cantemireștilor, oricât de apropiați i-au fost, nu li se trec cu vederea defectele personale și greșelile ca domnitori. N. nu e, așadar, subiectiv pentru că ar vrea să favorizeze pe cineva, pentru că ar fi părtinitor. El nu eludează și nu deformează faptele, ci doar le prezintă așa cum le înțelege, fără modificări din rațiuni partizane. Este detașat de rude, de prieteni și chiar de neamul moldovenilor - boieri și prostime -, care nu scapă nici el de critici și remarci dure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
science, and this happens because they consider the issue to be some what irrelevant, or because they do not feel comfortable in the position of philosopher in their field. When they do, however, they bring to light facts that still elude the philosophy of science, and that is because the scientist, less constrained by the rigors of philosophy, speaks from the insight of science laboratories and in the light of a difficult experience of their own, hard to be reconstituted by
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]