2,112 matches
-
a cedat camera din fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu foarfeca hainele de piele ale maică-sii, unde fusese dezvirginată a doua oară. Cred că vorbea așa de mult și mai anapoda decât de obicei pentru că era emoționată. Părinții îi umpluseră frigiderul cu fleici, să nu murim de foame. A luat două dintre ele și le-a băgat în cuptorul cu microunde. A programat fripturile la treizeci de minute. S-a dus până în dormitor și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
n-am simțit ce simt acum. De buzeleți catifelate nu m-am atins, dar nu mai rezist, i le sărută voluptos, în timp ce Teofana, surprinsă de sentimente neașteptate ce-i cuprind pe amândoi, se lasă dusă de val în brațele lui emoționată de trăirea unei plăceri necunscute până acum, alături de Alexandru. Își revine totuși din asemenea stare de tensiune incipientă, căutând explicația. Ce s-a întâmplat cu noi, Alexandru? — Ne iubim, draga mea. Prietenii de ieri sunt iubiții de azi, continuă Alexandru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Evocăm povestea nașterii ornând un anumit loc din casă în așa fel încât să arate ca staulul în care s-a născut Domnul Nostru Iisus Christos. Înainte de masă, stând în jurul bucatelor pregătite special pentru această sărbătoare, citim povestea care ne emoționează și aduce bucurie în sufletele noastre. Pentru mine aceasta este mirajul Crăciunului. Apoi urmează împărțirea cadourilor, pe care le împarte stăpânul casei luându-le de sub brad. -Care e rolul cadourilor pe care le împarțiși? Prin cadourile pe care le împărțim
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și foarte vioaie, un fel de subretă care, fără să aibă un prieten, le mijlocea celorlalte întîlnirile. După ce răspunseseră mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privind luna de pe cerul limpezit îmi imaginam la nesfârșit reântâlnirea noastră. Prima zi din trimestrul al doilea a fost dramatică pentru mine. Gina nu a venit la prima oră și am crezut că poate nu va veni deloc. Deși eram emoționat, am intrat și eu în cercul băieților, care spuneau bancuri și continuau păsăreasca lor despre discuri. Cu o foaie jumate puteai să cumperi orice disc indian. Mera, urât și sclivisit, cu dințișori de crocodil, avea de vânzare doi "Rollingi" și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altul. Deslușesc pe fața ei, chiar sub praful piersiciu al fardului, o paloare care nu ține de nuanța feței, o paloare a trăsăturilor, aș zice, o paloare psihică, îi e puțin rău, se vede, e șocată. Ar trebui să fie emoționată și chiar bucuroasă, dar e ceva în viscerele sau în țeasta ei care a întors-o pe dos. Buzele îi sânt țepene și triste. Avînd zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de orientală tristă, de creolă tristă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul Renaissance așezat în mijlocul câmpiei prăfuite, oliv. Foișorul alungitului era o la fel de mare imposibilitate. Abia când am ajuns foarte aproape de construcție ne-arn dat seama cât de mare era. Privind în susul zidurilor vechi, mucegăite, aveai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deși arăta atât de tânără și de sfioasă. Când plecai, Maitreyi veni după mine pe coridor. Aceasta nu se mai întîmplase niciodată, să se apropie de odaia mea, noaptea. ― Te rog să-mi dai înapoi floarea. Observai numaidecât că era emoționată. Făcuse chiar e foarte serioasă greșeală de gramatică. Nu îndrăzneam S-o poftesc înlăuntru la mine, dar ea intră direct, fără să aștepte. Îi arătai floarea presată și o rugai să mi-o înapoieze, căci eu vreau totuși s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
probabil tot odăiei. Nici o cadră pe pereți, nici un dulap, nici o oglindă. ― În pat doarme Chabù, spuse ea, zâmbind. ― Și d-ta? ― Pe rogojina asta. Mi-o arăta de sub pat; o rogojină subțire ca pânza, făcută din pai de bambù. Eram emoționat; parcă m-aș fi aflat dintr-o dată în fața unei sfinte. Am adorat-o aproape în acea clipă. Dar ea avu un râs ascuns și-mi spuse aproape de ureche: ― De multe ori dorm în balcon: bate briza și aud strada, jos
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că lucruri importante sunt de lămurit. Apoi, când a aflat că mă joc, că puțin îmi pasă de "sentimentele" ei, că o urăsc (mințeam), și-a pierdut calmul ei de regină (Cleopatra?) și a început să plângă. Nu am fost emoționat. A plâns a doua oară, la ieșire, violent. Eu i-am spus: "Maitreyi!" și am tăcut penibil. În aceeași seară a plâns iarăși la mine în odaie, nervos, acoperindu-și fața în șal. Totdeauna fără nici o lămurire. Dar a avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe când îi povesteam destrăbălările felelor din Europa, ea m-a întrebat dacă sunt pur, și numai gândul că s-ar putea să nu fiu a înspăimîntat-o într-atît. Îneît a început să plângă. Setea aceasta violentă, mistică, după puritate m-a emoționat. Pe seară, ajungând iarăși să vorbim despre căsătoria ei, ― cu un strein, un tânăr bengali care desigur că nu o va face fericită, recunoaște Maitreyi ―, i-am mărturisit că marele meu păcat e acela de a fi născut alb (cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e păcat să fii necinstită cu forța, și tu m-ai iubi și atunci. Nu e așa că mă vei iubi mereu? Spune-mi, Allan, spune-mi că n-ai să mă uiți. Știi ce mă așteaptă, dacă mă uiți... Eram emoționat, o mărturisesc, parcă m-aș fi deșteptat dintr-un coșmar; furia îmi trecuse, și mă dureau vorbele pe care i le spusesem. Aș fi vrut să-mi cer iertare, dar nu știam cum, mă stingherea orice gest pe care îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sau la trecutul familiei mele, nu mă interesează. Le cunosc toate câte s-au întîmplat și, deși le păstrez amintirea, nu mă interesează. Sunt singurul - sau ultimul, cum vreți să spuneți - supraviețuitor al familiilor Antim-Calomfir-Thanase, dar faptul acesta nu mă emoționează. Mă consider primul dintr-o nouă dinastie. A doua, "descălecare" Antim-Calomfir-Thanase. Cu mine începe o nouă istorie, pe alt plan, mai înalt și mai creator. Puțin îmi pasă de enigmele sau nostalgiile care se leagă de trecutul acestei case, sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
frunte și Nicodim, ținîndu-și sticluța de Cotnar în mâna stângă și paharul pe jumătate plin în dreapta. Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetîndu-i, exclamând, numele. Era atât de emoționat, încît îi era teamă că în curând are să-și simtă lacrimile pe obraji, dar cu un efort izbuti să râdă. - Vasăzică, spuse, povestea începe de la început. Visez, și când mă voi trezi din vis, are să mi se pară că de-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privirile spre Antim și zâmbi încurcată. - S-a făcut târziu, spuse, și poate Maestrul e obosit... - Dimpotrivă, dimpotrivă! protestă Antim. De-abia de-a-cum înainte încep să mă simt bine. Când îl ascult pe Ieronim, îmi regăsesc tinerețea. Ieronim se apropie emoționat de el și schiță din nou o genuflexiune. - Tinerețea mea ești dumneata, Oncle Vania, spuse coborând glasul. Dar ce ne-am face, amândoi, dacă destinul nu ne-ar fi scos în cale, acum când aveam amândoi nevoie, pe Iconaru Vladimir
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grădină, pământul era tot mai ud. Presupun că aceasta l-a deranjat pe bietul Titi, arăta mal à l’aise, și-și tot ștergea cu o batistă destul de mototolită fruntea, pe care apăruseră din nou pete roșii, ca atunci când se emoționează ; ceea ce mie nu-mi pare altceva decât un semn că pielea îi este la fel de delicată ca și sufletul. Văzându-i batista deloc impe cabilă, m-am înduioșat din nou, gândindu-mă că nu are cine să-l îngrijească, mama și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bleojdiți pe santinelă, arătăm ca niște tîmpiți. Ca niște tîmpiți radioși, pentru că deodată ieșim de sub vraja lui Portocală. Picăm În realitate din acest eroism de desene animate și ne dăm seama că lumea poate fi bună și generoasă. Și ne emoționăm ca niște copii. În cazul meu, emoția e dublă, pentru că mă vedeam Închis În arest În ziua În care ar fi trebuit să mă transfer la o unitate aproape de casă. — Luați-le și duceți-vă cu ele. Și spuneți-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
avea voie să facă vreun pas greșit. Și, mai presus de orice, nu trebuia să se trădeze. Când John Robert îi scria, Pearl se îmbujora pe sub culoarea ei tuciurie. Și când sosea la ele, Pearl roșea ca para focului, era emoționată, dar invizibilă și perfect eficientă. Îi îndrăgea instrucțiunile. Asta era tot ce-i putea el da, și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el privea prin ea, cu ochii săi preocupați și distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neatins pe masă. Mergem împreună la un cămin de bătrâni, unde celebrez Liturghia. Sunt două surori din India care lucrează aici. După liturghie sunt invitat să servesc ceva împreună cu ele, adică două pahare mari cu suc de portocale. M-au emoționat acești bătrâni, care aflând unde merg, mi-au cerut să mă rog pentru ei, ceea ce voi face. Am plecat mai departe spre Noli, cândva republică maritimă, acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce am de spus, ea se și întoarce cu o sticlă de doi litri de apă, pentru care nu vrea să primească niciun ban. Este o femeie îmbrăcată ponosit, dar pe chipul ei citesc bunătate și blândețe; mai mult, mă emoționează privirea calmă și atât de simplă, naturală. Imi spune că ei trăiesc din munca lor de a repara obiecte uzate, abandonate pe care apoi încearcă să le vândă. O privesc cu respect și recunoștință. Imi mai spune că pe drumul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un pachet destul de consistent pentru drum. Doamna îmi spune că este foarte bucuroasă că a putut să mă ajute, și ar vrea să mă rog și pentru ea. Am citit bunătate și bucurie în ochii ei, și chiar m-a emoționat. Îi părăsesc pe comeseni, salutându-i, mulțumindu-le și dorindu-le petrecere frumoasă în continuare. Mulțumit, fluierând și cântând prin ploaie, îmi reiau drumul șimi zic că Dumnezeu are mereu grijă, chiar mai mult decât ar trebui. Eu doream doar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sunt priviți de Sf. Fecioară Maria cu multă dragoste și prezentați apoi Fiului ei, cel care prin suferiță și moarte a învins și suferința și moartea. Suferința lor se transformă într-o sacră solemnitate în liturgia din piață, și mă emoționează profund. Drumul și suferințele mele mi se par nesemnificative în fața atâtor ani de suferință în aceste cărucioare în care cred că mulți și-au petrecut deja o bucată de viață. In inima mea, mă înclin în fața lor cu respect și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a fi în largul său..., dar al cărei numitor comun este ruptura principiului realității care a fost marele ideal modern. Într-o formă ușor ironică, putem vedea în toate aceste manifestări expresia a ceea ce Descartes numea "flexamină", ceea ce în muzică emoționează sufletul 69. Fiind bine înțeles că această "flexamină", această înduioșare a sufletului nu mai este, pur și simplu, individuală, ci privește sufletul colectiv, corpul social în însăși totalitatea lui. Importanța afectelor, rolul pe care îl joacă emoția, recrudescența sentimentului de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
la fel de necunoscută ca și gara unde întâmplarea făcuse ca ei să se întâlnească. Și chiar dacă avea să aibă sonerie și la casa cea nouă din București, n-avea să mai fie același zumi. Maică-sa îi păruse lui Tiberiu foarte emoționată de întâlnirea dintre trenuri nu uitase asta. Iar după ce se instalaseră fiecare în noua casă din Vechiul Regat, ea fusese prima care dorise să reînnoade legătura cu familia cumnatelor sale, mătușile lui Tiberiu, din care se simțea și ea parte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pic dezveliți. Asta era o noutate în aspectul ei; Paul nu-i remarcase această caracteristică la școală. Ai pe cineva, Paul? îl întrebă ea. Întrebarea iscă în sufletul lui Paul o neliniște vagă. Ba nu, nu vagă acută chiar. Răspunse, emoționat: Nu, n-am pe nimeni. Așa mă gândeam și eu. Neliniștea persista și Paul se întrebă de unde venea. Geta era pe cale să devină confesorul său, da, asta îi provoca acea neliniște; care, paradoxal, îi asigura un anumit confort interior, pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]