1,699 matches
-
lui Kelvin, și o idilă de birou era pe cale să înceapă. Acesta era un „secret“. Când ușile liftului se deschiseră, Lisa îi dădu un cot lui Ashling și spuse ascuțit: — Ia uite cine e aici! Era Clodagh, care părea foarte emoționată. —Ce vrea? întrebă Lisa nervoasă. A venit să încerce să ți-l ia pe Jack? Vaca! Vrei să-i spun că bărbată-su a încercat să mi-o tragă? — E o ofertă încântătoare, își auzi Ashling vocea de departe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată? A urmat o tăcere lungă și densă, după care Lisa spuse: Da, presupun. Dintr-odată, devenise timidă. —Ești sigură? Da, chicoti ea, emoționată. —Iubita! exclamă el, aproape în glumă. Atunci de ce mă lași să transpir așa? Încă timidă, ea recunoscu: — Îmi era frică. Încă îmi este. —De ce? Ea dădu din umeri. De speranță, cred. Nu am vrut să sper, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
orașele lacustre, domniile glorioase ale faraonilor, cucerirea Galiei de către Iuliu Cezar, căderea Constantinopolului, Încleștările cavalerești din Evul Mediu, victoriile lui Napoleon, toate aceste evenimente nu făcuseră altceva decît să pregătească Întîlnirea părinților mei la Roma. Mi-l imaginez pe tata emoționat, pe mama splendidă și strălucitoare, el, coborîtor din burgunzii cu pletele unse cu unt, ea, floarea unui neam de țărani și de marinari care ajunseseră pînă la cîmpiile udate de Eufrat și făcuseră negoț cu smochine și fistic: Întîlnirea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uitîndu-se peste umăr la pietonii ce alunecau prin spatele nostru În adieri cenușii de vînt. — Nu știu de ce rîzi, zise ea. El vorbește serios. Nu rîd. SÎnt mort de frică. Însă mă bucur să te văd. Un zîmbet pe jumătate, emoționat, fugar. — Și eu la fel, admise Bea. — O spui de parcă ar fi o boală. — E mai rău decît atît. Credeam că, dacă te revăd la lumina zilei, poate Îmi vine mintea la cap. M-am Întrebat dacă acela era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră. — Dumneata ești Îndrăgostit, murmură el emoționat, bătîndu-mă cu palma pe spate. Sărăcuțul. În după-amiaza aceea, am ieșit din librărie la ora exactă, ceea ce a fost suficient ca să ne atragem o privire oțelită din partea lui taică-meu, care, tot văzîndu-ne cum ne duceam și ne Întorceam, Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Zău, frățioare, toate astea nu merită șaptezeci și cinci de mii! Încă mai ești capabil de sentimente nobile, de asta îți spun. Ah, nu te duce nici tu! Zău, ferește-te! Povestea asta nu se poate termina cu bine! Spunând aceasta, foarte emoționată, Varia ieși din cameră. — Toți se poartă așa! spuse Ganea râzând. Oare își imaginează că nu știu asta și singur? Păi știu mai mult decât bănuiesc ei. Vorbind, Ganea se așeză pe canapea, dorind în mod clar să-și continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mare, căsătorită, iar această scrisoare avu un efect vizibil asupra ei. Deși nici fiicelor, nici lui Ivan Feodorovici nu le comunică nimic din scrisoare, judecând după anumite semne, familia își dădu seama că e tulburată într-un fel deosebit, chiar emoționată. Începu să vorbească deosebit de ciudat cu fetele și numai despre lucruri neobișnuite; era clar că voia să spună ce are pe suflet, dar se abținea din cine știe ce motive. În ziua primirii scrisorii, a fost drăguță cu toată familia, chiar le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
citi pe fața lui; dimpotrivă, chipul îi exprima încântarea resemnată a dreptului pe care îl are și, în același timp, ceva care ajungea până la bizara și neîntrerupta necesitate de a fi și de a se simți tot timpul jignit. Vorbea emoționat, grăbindu-se și bâlbâindu-se, ca și cum n-ar fi rostit cuvintele în întregime, ca și cum ar fi fost gângav sau chiar din altă țară, deși, de altminteri, era de origine curat rusească. Îl însoțeau, în primul rând, nepotul lui Lebedev, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu vocea emoționată: „Însă, în timp ce proaspătul nostru milionar era, cum s-ar zice, în al nouălea cer de bucurie, s-a produs un incident de cu totul altă natură. Într-o bună dimineață, vine la el un vizitator cu fața calmă și aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un loc: cu el, la Pavlovsk. În linii mari, le satisfăcu curiozitatea în legătură cu nunta. Începură uimiri, „ah“-uri și exclamații, așa că el fu nevoit să le povestească aproape totul, desigur în linii mari. În sfârșit, consiliul acelor femei înțelepte și emoționate decise că, în primul rând și neapărat, prințul trebuie să bată în ușa lui Rogojin până acesta îi va deschide și să afle de la el veștile cele mai sigure. Dacă nu-i acasă (lucru pe care trebuie să-l afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deget în aer... — Adică? îl întrerupe germanul. Adică l-au iertat pentru înfrângere. — Și atunci împăratul, continuă Ganymedes, a înălțat și el de getul mare, și l-au trimis viu din arenă. — Iar dacă n-ar fi ridicat degetul? șoptește emoționat călă rețul. — Dacă l-ar fi întors, nu i-ar mai fi rămas amărâtului decât să-și întindă gâtul ca să-l ucid. Cu o furie neașteptată, țipă: — Să fie avertisment pentru toți! Învinsul nu trebuie iertat nici odată! Băiatul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alături o balanță aurită. Agliè ne explica Întruna diferitele referințe, dar aș minți dacă aș spune că i-am acordat toată atenția. Mă interesa expresia multora dintre invitați, care treceau de la un simulacru la altul cu o atitudine reverențioasă și emoționată. „Nu se deosebesc de cei care se duc la sanctuar să vadă Fecioara neagră cu veșmânt brodat acoperit cu inimi de argint”, i-am spus lui Belbo. „Cred ei oare că aceea e mama lui Crist În carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
puțin mai bine. Oricum, eu o să mă ocup de spălatul vaselor. Spune-mi, cum Îți merge? Își dădură cîteva vești mărunte. — Tati te Îmbrățișează, zise ea. — Chiar așa? Nu-l interesa subiectul. Stătu jos doar o clipă, apoi se ridică emoționat și luă ceva de pe raft să-i arate. — Uită-te la asta, zise el. Era o cană mică, arămie, cu o urmă de lovitură Într-o parte. Am luat-o duminică și am dat treizeci și șase de penny pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou. — Mulțumesc. — Pentru puțin. El Își Îndreptă cravata. — Ăsta-i numărul meu norocos, de fapt. Poate că-i făcuse din nou cu ochiul barmanului, nu avea de unde să știe. Ieși din bar și urcă În camera ei - atît de emoționată, de data asta, că nu mai putea respira. Aprinse veioza. Se uită În oglindă și-și mai pieptenă părul. Apoi Începu să tremure. I se făcuse frig cît stătuse În bar, Îmbrăcată doar În rochie, așa că-și puse pardesiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prinzîndu-l, pentru că trebuia, Între arătător și degetul mare, și se aplecară spre brichetă. — Mă simt ca tata, zise Mickey, pufăind și trăgîndu-se Îndărăt. Tatăl ei era tipograf. — Arăți ca un gangster, zise Kay. Și spunînd asta - inima Îi vibră puțin, emoționată. Nu vreți să știți de ce am Întîrziat? Mickey puse țigara jos. — Dumnezeule, am uitat cu totul. Te-ai dus să te Întîlnești cu prietenii ăia speculanți ai lui Cole. Nu te-ai dus, și te-au arestat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strîmbi. Se apropie de Duncan și-l luă de umeri, astfel Încît acum stăteau față În față doar la distanță de un braț. Îl apucă mai zdravăn pe Duncan și-l scutură. Îl privi din nou În ochi și spuse emoționat: — O să le demonstrăm noi, nu-i așa? GÎndește-te cum o să fie! Putem lăsa o scrisoare, spunîndu-le c-am făcut-o! Doi tineri care renunță la viață. O să apară În ziare. Toată lumea o să știe! Ar putea opri afurisitul ăsta de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să fie! Putem lăsa o scrisoare, spunîndu-le c-am făcut-o! Doi tineri care renunță la viață. O să apară În ziare. Toată lumea o să știe! Ar putea opri afurisitul ăsta de război! — Crezi că l-ar opri? Îl Întrebă Duncan, brusc emoționat, impresionat, flatat, dorind să creadă, temîndu-se totuși. — De ce n-ar face-o? — Nu știu. Tot timpul mor tineri. Și asta n-a schimbat nimic. De ce-ar fi altfel cu noi? — Idiotule, zise Alec Încrețindu-și buza, retrăgîndu-și mîinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că nu se mai aștepta nimeni la Încă un discurs, spuse tata, iar eu m-am făcut mică, știind că era un gest spontan, și jenată la culme la gîndul a ceea ce avea să se Întîmple. El Își drese glasul emoționat și scoase din buzunar două cartonașe. — Dar Ellie e fiica mea și am vrut să spun cîteva cuvinte. La ora 3.27, În ziua de 2 septembrie a anului 1970, venea pe lume Eleanor Sarah. Soția mea fusese În travaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dragostea În fiecare zi. Și cu asta, se Îndepărtă de scenă și-o porni către masa noastră. — Ești bine? Dan se aplecă și-mi șterse cu grijă lacrimile de pe față, iar eu am dat din cap că da, Încă prea emoționată ca să scot vreo vorbă. Tata a venit lîngă noi, iar eu m-am ridicat și l-am Îmbrățișat cum se cuvine, simțindu-mă legată de el și, pentru prima dată de ani de zile, simțind că mă iubește. — Mulțumesc, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
asta există prieteni. Vineri dimineață, sună Dan. Am un șoc cînd Îi aud vocea. E atît de familiară și În același timp atît de distantă. De Îndată ce Îmi dau seama că el e, inima Începe să-mi bată cu putere. SÎnt emoționată, agitată, am sentimentul că am pierdut ceva, dar și că mai sper. Pentru că, deși știu că s-a terminat și că mă simt ușurată pentru că, În sfîrșit, certurile, ura și atmosfera Îngrozitoare din casă au dispărut, vocea lui Îmi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Sigur, zic privindu-mi ceasul. Pe la patru? — Bine, Îmi răspunde, iar glasul Îi e tot detașat și rece. Ne vedem atunci. Pa. Mă surprinde faptul că tremur puțin În timp ce las jos receptorul. Nu mi-e deloc mai ușor. SÎnt la fel de emoționată ca la prima noastră Întîlnire. De fapt, e o minciună. La prima noastră Întîlnire, nu am fost cîtuși de puțin emoționată. M-am Îndrăgostit de Dan tocmai din acest motiv, pentru că nu mă mai simțisem atît de relaxată cu nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Pa. Mă surprinde faptul că tremur puțin În timp ce las jos receptorul. Nu mi-e deloc mai ușor. SÎnt la fel de emoționată ca la prima noastră Întîlnire. De fapt, e o minciună. La prima noastră Întîlnire, nu am fost cîtuși de puțin emoționată. M-am Îndrăgostit de Dan tocmai din acest motiv, pentru că nu mă mai simțisem atît de relaxată cu nimeni altcineva, astfel Încît părea că ieșisem cu cel mai bun prieten, nu cu un partener. Am Început să-l iubesc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de nedrept, de prostesc și de egoist. Arăt iarăși ca mine și e mai bine așa. E mai bine că nu Încerc să dovedesc nimic, că nu mă joc, iar acum, cînd ceasul indică ora patru, Încep să fiu Îngrozitor de emoționată. Nu e decît soțul meu, Dan. Cum e cu putință ca soțul meu, omul care mă cunoaște mai bine decît oricine din lumea asta, să Îmi dea senzația asta? Sună la ușă, iar pe mine mă cuprinde o ușoară stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi pare rău. Și chiar așa e. — Sigur că rămînem prietene. CÎnd ne desprindem din Îmbrățișare, Lisa Îmi zîmbește, iar eu pricep că nu mai e decît un lucru de făcut: trebuie să-i cer iertare Lindei. Recunosc că sînt emoționată. La fel de emoționată, poate chiar ceva mai rău, decît la prima mea Întîlnire cu Linda, În ziua aceea În care Dan m-a dus la ei acasă pentru prînzul duminical, cînd credeam că Îmi găsisem bărbatul perfect și familia perfectă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]