4,229 matches
-
București școala primară (1936-1940), liceul (1940-1948) și Facultatea de Filosofie (1950-1954), unde după licență rămâne preparator la Catedra de istoria filosofiei. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre Dimitrie Cantemir (1968). Un deceniu (1959-1969) lucrează în redacția Dicționarului enciclopedic român din cadrul Editurii Politice, cu o scurtă trecere la Editura Enciclopedică Română. Ulterior intră în cercetare, la Institutul de Filosofie al Academiei Române, până în 1988, cu o perioadă de asemenea scurtă la Institutul de Lingvistică. Debutează în 1958 la revista „Cercetări
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
unde după licență rămâne preparator la Catedra de istoria filosofiei. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre Dimitrie Cantemir (1968). Un deceniu (1959-1969) lucrează în redacția Dicționarului enciclopedic român din cadrul Editurii Politice, cu o scurtă trecere la Editura Enciclopedică Română. Ulterior intră în cercetare, la Institutul de Filosofie al Academiei Române, până în 1988, cu o perioadă de asemenea scurtă la Institutul de Lingvistică. Debutează în 1958 la revista „Cercetări filozofice” cu o recenzie, și editorial în 1972 cu studiul Dimitrie
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
permite editorului să mărească formatul, să înmulțească numărul de pagini, să diversifice rubricile și să atragă colaboratori de renume. După 1890 U. devine unul dintre cele mai importante cotidiene românești, având tirajul cel mai mare. Conținutul ziarului are un caracter enciclopedic: articole și comentarii de politică internă și externă, știri și informații din întreaga lume, reportaje parlamentare și judiciare, un foileton, cronici literare și dramatice, recenzii, note bibliografice, versuri, schițe și povestiri, umor, curiozități geografice și istorice, relatări de călătorie, articole
UNIVERSUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
sinteze ale culturilor naționale. V. se voia pe plan literar ceea ce era „Tribuna” pe plan politic. Cel puțin aparent, a avut caracter de magazin, cu o parte, foarte întinsă, destinată literaturii, folclorului, criticii literare, traducerilor, în timp ce alte rubrici, cu specific enciclopedic, erau menite să răspundă interesului unei categorii mai largi de cititori. S-a impus însă în primul rând ca o revistă de literatură. Aici apar romanul Mara al lui I. Slavici, unele din cele mai semnificative poezii ale lui Coșbuc
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
orientare în cultura germană i-a înlesnit și stimulat activitatea de eminescolog, în special în direcția identificării unor izvoare, demonstrată în capitolele Eminescu și etica lui Schopenhauer, Voluptate și durere, Pesimism și natură din studiul Poezia lui Eminescu (1930). Spirit enciclopedic, riguros, informat și tentat de relaționări inedite, V. înțelege să abordeze problemele literaturii române de pe poziția unui hermeneut plurivalent, de unde și multitudinea referințelor comparatiste, raportările la cei vechi ori la moderni, filiațiile docte, relevarea fondului autohton și datele despre circulația
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
profesiunii de credință: „Mi-am înțeles misiunea pe o scară colosală”), „soritul Unirii” la Bălcescu („omul acției”), „amplitudinea și profunzimea” spiritului critic la Iorga (și el om al „sintezei”, „care împacă erudiția cu nevoia de orizont”), „nostalgia totalității” și „tradiția enciclopedică” la Mircea Eliade. De câte ori i se ivește prilejul glosează asupra unor „conexiuni” și „interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
exercita profesia până în 1940, când se pensionează. Lucrează mai întâi la Administrația Domeniilor Coroanei, din 1921 este director adjunct, iar din 1922 director la Fundația Culturală „Principele Carol”, unde împreună cu Gh. D. Mugur întreprinde acțiuni de culturalizare, inițiind și colecția enciclopedică „Cartea vieții”, care cuprinde, pe lângă scrieri literare, o culegere de colinde și una de proverbe, lucrări de uz practic, precum Chestionar folcloristic, Îndreptar pentru conducătorii culturali la sate, Chestionar de anchetă socială pentru monografii, reunite în 1930 în Cartea misionarului
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Statului Nebraska-Ohama, 1990-1991); cărți de autor: România și Puterile Garante 1856-1878, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 1988; România și crizele internaționale 1853-1913, Iași, Editura „Axis”, 1997; Concertul european. Un experiment În relațiile internaționale din secolul al XIX-lea, Editura Enciclopedică, 2006; Prolegomene la studiul relațiilor internaționale: epoca modernă, București, Editura Academiei Române, 2009; domenii de interes: istoria modernă - teme magistrale (Istoria românilor și Istoria Europei), istoria relațiilor internaționale - concepții istoriografice, surse documentare, teme -, istorie politică și instituții, idei și curente politice
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
reflex istoriografic „interbelic”, pe tema Regatului, prin comparație cu textul de presă ori cu polemicile politice. Și ar putea fi văzută, astfel, peste toate scrierile de omagiere a Zilei de 10 Mai, a personalităților regale, ori de cuprindere sociologică, chiar enciclopedică, a României moderne, precum și peste compendiile, manualele și cursurile universitare mult marcate de impasul „periodizărilor istoriei” și al recunoașterii Regatului În opera construcției naționale. Lucrurile, În privința istoriografiei constituirii Regatului, aveau să stea cu mult mai rău după 1945 și, decis
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
românești”, în M. Larionescu (coord.), Școala Sociologică de la București. Tradiție și actualitate, Editura Metropol, București. Barbu, D., 1995, „«Formele fără fond» și puterea intelectualilor”, Sfera Politicii, anul IV, nr. 29-30, iulie-august. Bădescu, I., 1988, Timp și cultură, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bădescu, I.; Dungaciu, D.; Baltasiu, R., 1996, Istoria Sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu, București. Brătianu, I.C., 1853, „Naționalitatea”, Republica Română (Bruxelles), nr. 2. Cernea, M., 1991, Putting People First: Sociological Variables in Rural Development, Oxford University Press, Washington. Constantinescu-Galiceni
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economiei românești după războiul mondial, ISSR, București. Manoilescu, M., 1942, Rostul și destinul burgheziei românești, Editura Cugetarea, București. Mărginean, I., 1989, „Modernizarea structurilor socio-ocupaționale și profesionale”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Ornea, Z., 1969, Țărănismul. Studiu sociologic, Editura Politică, București. Ornea, Z., 1972, Poporanismul, Editura
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
profesionale”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Mihăilescu, I., 1989, „Dinamica structurilor sociale din mediul rural”, în I. Drăgan, C. Atanasiu (coord.), Structura socială a României socialiste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Ornea, Z., 1969, Țărănismul. Studiu sociologic, Editura Politică, București. Ornea, Z., 1972, Poporanismul, Editura Minerva, București. Papacostea, C., 1935, „Ștefan Zeletin. Viața și opera lui”, Revista de filosofie, vol. XX, serie nouă, nr. 3. Parkin, Frank, 1971, Class Inequality
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Experience”, în M. Weiner, S. Huntington (coord.), Understanding Political Development, Little Brown, Boston. Lipset, S.M., 1963, „Economic Development Democracy”, în S.M. Lipset (coord.), Political Man, Garden City, New York. Manoilescu, M., 1986, Teoria protecționismului și a schimbului internațional, Editura Științifică și Enciclopedică, București. McClelland, D., 1964, „Bussiness Drive and National Achievement”, Monthly Review, 37, pp. 1-10. Schumpeter, J., 1968, Sociology and Imperialism, Cleveland. Sweezy, Paul M., 1968, The Theory of Capitalist Development, Monthly Review Press, New York. Wallerstein, Immanuel, 1990, Sistemul mondial modern
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Source of the Status of Urban Development Problems and Programs”, Cities, vol. 17, nr. 3, pp. 237-244. Mărginean, Ioan, 1979, Probleme epistemologice și metodologice ale măsurării fenomenelor sociale - teză de doctorat. Mărginean, Ioan, 1982, Măsurarea în sociologie, Editura Ștuiințifică și Enciclopedică, București. Mărginean, Ioan, 2002, „Semnificația cercetărilor de calitate a vieții”, în I. Mărginean, A. Bălașa (coord.), Calitatea vieții în România, Editura Expert, București. Mățăuan, Gabriel, 1999, Evaluarea programelor sociale, Editura Expert, București. Midgley, James, 1995, Social Development: The Developmental Perspective
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Științifică, București, 1967; Poghirc C., Influența autohtonă, în Istoria limbii române, II, Edit. Academiei RSR, București, 1969; Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980; Lucia Wald și Slușanschi D., Introducere în studiul limbii și culturii indoeuropene, Edit Științifică și Enciclopedică, București, 1987. 24 Popescu-Spineni M., op. cit., 1978. 25 Consemnare a lui Paul de Alep, în Călătoriile patriarhului Macarie de Antiohia în Țările Române (1653-1658). 26 Tocilescu Gr., Dacia înainte de Romani, An. Acad. Rom. ses. 1877, București, 1880. 27 Nordensköld A
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Motto: Discuțiile despre cauzele și condițiile comportamentului agresiv suscită Încă, numeroase controverse. Polemicile dintre diverși adepți ai unor teorii despre acesta pot fi prezentate oferind câteva linii directoare pentru ieșirea din dilema cercetării fenomenului. În „Dicționarul Enciclopedic de Psihiatrie” C. Gorgos precizează faptul că agresivitatea este „un ansamblu de conduite ostile care se pot manifesta În plan conștient, inconștient, fantasmatic, În scopul distrugerii, degradării, constrângerii, negării sau umilirii unui obiect semnificativ”. Dupa Kaplan, agresivitatea constă intr-o
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
Laborit și denumită ca atare de Mosinger, este definită ca „Ramură a fiziopatologiei care studiază mecanismele agresiunilor patogene și reacțiile organismului” . Agresologia desemnează o disciplină științifică cu caracter medical care se ocupă de efectele șocului asupra organismului uman”. În Dicționarul enciclopedic de psihiatrie agresivitatea este abordată mai complex, ca un „ ansamblu de conduite ostile care se pot manifesta În plan conștient, inconștient, fantasmatic, În scopul distrugerii, degradării, constângerii, negării sau umilirii unui obiect investit cu semnificație, conduite resimțite ca atare și
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
le regard. Leur rôle en psychologie et psychopathologie” în Evol. psychiat., 42, 1, 1977. Leguie, F., „Des signes de la clinique à a une clinique de signe” în Evol. Psychiat., 55, 1990. Leonhard, K., Personalități accentuare în viață și literatură, Ed. Enciclopedică, București, 1972. Lester, D., Why people kill themselves, Ch. Thomas, Springfield, 1972. Lévi-Strauss, Cl., Antropologia structurală, Ed. Politică, București, 1978. Lhermitte, J., „Les possédés du démon” în Sem. Hop., XIV, 17, 1938. Lhermitte, Le someil, A. Colin, Paris, 1931. Lishman
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
crainte et l’angoisse dans le théatre d’Eschyle, Les Belles Lettres, Paris, 1958. Rosen, E.; Gregory, I., Abnormal psychology, Saunders, London, 1966. Ruch, F.L.; Zimbardo, P.G., Lehrbuch der Psychologie, Springer, Berlin, 1974. Russ, J., Metodele în filozofie, Ed. Univers enciclopedic, București, 1999. Samuel-Lajeunesse, B.; Guelfi, J.D., Psychopathologie, PUF, Paris, 1975. Sarasons, J.G., Abnormal psychology, Appleton, New York, 1972. Sartre, J.P., L’être et le néant, Gallimard, Paris, 1943. Scheler, M., Die Stellung des Menschen im Kosmos, Nimphenburger, München, 1976. Scheler, M.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incluse de Diels-Kranz în vestita lor culegere Die Vorsokratiker (vezi vol. I). Textele identificate de Diels-Kranz au fost traduse de Mihai Nasta și introduse în culegerea coordonată de A. Piatkowski și I. Banu Filosofia greacă până la Platon, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, vol. I-II, partea a II-a (secțiunile III și V intitulate „Aritmo-magicul și armonia”). Modul de viață pitagoreic și idealul paideutic al Școlii din Crotona pot fi deduse și din Sentințele lui Aristoxenos; Curriculumul educațional pitagoreic descris
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la cartea sa Leben und Werke des Dio von Prusa, Berlin, 1898); Jäger, op. cit.; W.K.C. Guthrie, Les sophistes, Payot, Paris, 1976 (cf. Filosofia greacă până la Platon, ediție îngrijită de I. Banu și A. Piatkowski, 4 vol., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979-1984). Importanța sofiștilor în istoria educației și a curriculumului este copleșitoare. De aceea trimitem la surse fundamentale. a) Despre Protagoras din Abdera (cca 495-485 î.Hr.). Textele rămase au fost culese de Hermann Diels și Walther Kranz (îngrijitori de ediție
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Apărarea lui Socrate), un monolog atribuit de Platon lui Socrate, pe care acesta l-ar fi rostit cu câteva ore înainte de a se sinucide (vezi Platon, Opere, vol. I, ediție îngrijită de Petru Creția și Constantin Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1975; traducerea textului a fost realizată de Cristina Băltăceanu). 4. Dialogul platonic despre care se vorbește în continuare este calificat de Platon însuși ca peirastikò", adică având caracter de încercare, de „tentativă”. După cum se va vedea, este vorba de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creierul lui Zeus; iar pitagoreii o compară cu hegemonul tuturor lucrurilor ș...ț, hegemon a cărui icoană, pe bună dreptate, s-ar putea numi hebdomada” (Filosofia greacă până la Platon, ediție îngrijită de I. Banu și A. Piatkowski, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979-1984, vol. II, partea a II-a, p. 95). Capitolul VItc "Capitolul VI" Supraviețuirea curriculumului polymatheictc "Supraviețuirea curriculumului polymatheic" 6.1. Școlile și marile invazii barbaretc "6.1. Școlile și marile invazii barbare" Prăbușirea Imperiului Roman de Apus (476
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în calitate de secretar al lui Carol cel Mare, era un fel de „prim-ministru”, care a sprijinit opera de proiectare și organizare curriculară pusă în practică de Alcuin din York. 3. Cf. O. Drimba, Istoria culturii și civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987, vol. II, p. 360. Trimiterile sunt la Eginhard, Vie de Charlemagne, traducere în franceză de Louis Halphen, H. Champion, Paris, 1923. Pentru detalii, vezi istoricii și exegeții târzii ai „renașterii carolingiene”: Christine Fell et al., „Le monde nordique”, în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pozitiv a dat naștere unor vise și proiecții curriculare ciudate. Lucrarea din 1964 a lui Broudy, Smith și Burnett, Democracy and Excellence in American Secondary Education, a propus o nouă perspectivă pentru teoria științifică a curriculumului 7. Era un studiu enciclopedic, dedicat celor mai proeminente și mai eficiente curricula; analiza le permitea autorilor să tragă concluzii sintetice surprinzătoare. Broudy și colaboratorii săi conchideau că ar trebui luate în considerare doar două paradigme curriculare: cel centrat pe discipline clasice de învățământ și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]