2,305 matches
-
pasul înstrăinării și proiecției dincolo de viață. Finalitatea vieții și singurătatea morții sunt extreme ontice, surveniri răsturnate în raport cu entuziasmul naiv al ființării întru cotidian. Deși este incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie și așează aceste inevitabile apariții ca repere enigmatice asupra cărora privirea mundanului cotidian nu trebuie să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă, muzeele, galeriile expozițiilor plastice, sălile pierderii spre absolut indusă de sunetul concertelor, toate aceste temple ale înălțării omului peste sine sunt tolerate de cotidianul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
păstrează adevărul inevitabillei sale surveniri ca final de parcurs terestru pe care omul trebuie să-l încheie la fel de singur precum l-a început. Cei care îi însoțesc primul și ultimul pas nu-l pot întovărăși decât din sau până la pragul enigmatic dintre viață și moarte. Saltul peste prag spre a intra în sau a ieși din viață ființa umană îl va realiza numai întru cosmica solitudine a infinitelor armonii. Această realitate primordială a apariției și dispariției sale implacabile în și din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tranzitorii că este atinsă și pătrunsă de suferință. Dar întreaga dimensiune a vieții sociale ne oferă peisajul unor nenumărate astfel de situații ontice, o lipsă chiar limitată în timp sau redusă ca spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie enigmatică a dinamicii cotidiene. Astfel, din perspectiva banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în ascunderea ludică a unei sărbători cu reverberații dionysiace. Balul își avea masca lui dincolo de care pluteau intenții și scopuri ascunse. Iubiri și trădări tainice, șoapte ale atașamentului sau dizgrațiilor fulgurantetoate acestea pulsau în tărâmul cu grijă învăluit de masca enigmatic zâmbitoare. Existența cotidiană ascunde dincolo de falsul său chip energii cu mult mai copleșitoare decât intrigile de palat. Negativitatea și dinamica acestor impulsuri indică un gigantic bal mascat unde, însă, regii și prințesele au fost înlocuite de către decadenții unei umanități palide
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu muntele, ci piatra desprinsă trudnic din el și așezată ca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar, decât o introspecție eșuată întreaga sa ființă aflându-se sub incidența unei tulburări ce crește dinspre profunzimile interiorității. Acest spirit crede în darul demonului, se lasă sedus și își orientează alergarea existențială spre noutatea enigmatică ce pare a-i conferi potențialități și stări superioare celor oferite de grația Divinității. Întunecându-se odată cu apropierea spre acea poartă dincolo de care așteaptă să-și întâlnească experiența unei supreme extazieri, spiritul corupt își uită ființa în tentacolele insuficienței ontice
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fie atrăgătoare. Și, simțind, ca orice femeie, că este privită, întoarce capul și îl privește și ea pe june. Da, are într-adevăr ochii cam bulbucați, în schimb genele lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn, uși care se închid și se deschid la etaj, câteva note încercate pe un clavir, o rochie fluturând dincolo de grilele sculptate ale balustradei, musafirul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-a îndurat până în ultima clipă să ne dea neplăcuta veste, iar acum nu vrea decât să-și ia rămas bun de la doamna, de la domnișoara ! Iar acei stropi de noroi pe manșeta de pantaloni sunt tot acolo, sunt chiar o enigmatică certitudine, dar fața Profesorului rămâne impenetrabilă. Rictusul nervos i-a dispărut, ca și surâsul destins, de altfel. Lumina electrică neprielnică și boala prost diagnosticată de doctori explică îndeajuns de ce riduri adânci îi brăzdează figura când întinde cordial mâna, de rămas-bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân să plece Zurlia... — O dată ? M-a sunat Niki în după-amiaza aceasta ? — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Că mă și bagi în sperieți ! Nu veniși când era Zurlia aci, să spui c-a sunat domnu Niki... Ivona se uită enigmatic, puțin teatral la ea, pe urmă bâjbâie după pachet, își aprinde o țigară. — N-a sunat Niki deloc ! Au sunat două prietene ale mele pe care le-am expediat, și un telefon pentru Niki, un domn, care nu s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
John Robert. — Ai ceva împotrivă să o chem pe Pearl aici? În fond asta-i locuința ei, în care ne-am purtat ca niște nemernici. Ea îți poate da explicații, oricum, îți poate spune tot ce știe. Lucrurile sunt cam enigmatice. Când Emma se duse să o aducă pe Pearl, Tom se privi în oglinda gravată cu fântâna de cristal. Ochiul drept îi lăcrima, abia de-l putea ține întredeschis și era înconjurat de un cerc puhav, roșu. Părul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adică o cunoaștere a multiplului, singura capabilă să recunoască bogăția trăirii. "Ceea ce este binecunoscut, spunea Hegel, tocmai pentru că este bine cunoscut, nu este cunoscut cu adevărat". Și, într-adevăr, aceste idei care guvernează lumea, imaginarul cu forța sa creatoare rămân enigmatice. Printr-o seamă de aspecte nebuloase și nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de "situație-limită" propus de Karl Jaspers. Pentru faptul că pune bine în lumină relația dintre transcendență (ceea ce depășește egotismul contabil) și imanență (trăitul comun)43. Grație acestor situații, lumea nu este eludată. Ele sunt ca niște "cifruri", într-un fel enigmatice, desigur, subliniind că suntem prinși într-o rețea simbolică în care fiecare joacă un rol. Lume non-eludată, non-elucidată în totalitate. Existență acceptată chiar în dimensiunile ei pe care morala poate să le respingă. "Situațiile-limită" trimit, în paroxism, la o etică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
neputincioasă și severă: acolo, în partea mamei, cunoștințele ei n-ajungeau prea departe. Cum aș putea să știu eu dacă nici maică-ta nu știe? N-a părut niciodată interesată să descopere de unde vine. Și, drept concluzie, scotea un hm! enigmatic și plin de scepticism. Și c-un pic de reproș. Dar în rest, despre trecutul lui Tiberiu pe linie paternă, care era și trecutul ei, desigur, mătușa Magdalena avea, slavă Domnului, destule date. Știa de pildă că pe mama lor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu doar câteva zile înaintea morții tatălui său. Se făcea că mama venise în vizită acasă la ele, singură ceea ce se întâmpla pentru prima oară, adăuga Dora și, la întrebarea pusă de mătuși despre fratele lor, le dăduse un răspuns enigmatic și de rău augur: O să aflați vineri ce-o să se-ntâmple! Vineri, adică exact ziua când murise tatăl lui Tiberiu... Vară-sa Dora, fata mătușii Rozalia, era tânără și încă nu se pătrunsese de spiritul familiei. Fantasmagoriile ei se îndreptau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orificii și rămâneau constante atâta vreme cât presiunea din rezervor era de-ajuns de mare, împlinindu-și menirea, aceea de a face să dea în clocot apa din vasul pus deasupra, pe cercul de metal. Mama întorcea capul spre mine, zâmbea la fel de enigmatic ca Gioconda și aștepta să vadă când va începe arzătorul să afume vechea lui meteahnă. Eram sârguincios, conștient de propria mea sârguință și mândru de ea. Și nu doar în privința primusului. Dacă avusesem răbdarea să-i redau rezervorului strălucirea de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cazul omului invizibil: nu spionaj, nu foloase personale, nu indiscreții; doar activitate în folosul comunității. Și, desigur, amuzament. "Te-ai gândit să faci asta... Sau să spui asta... Sau ai avut intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile. Și aveam să savurez perplexitatea lui, știind prea bine că tocmai asta se gândise să facă. Sau că asta îi fusese intenția. Iar el, eram sigur, avea să încerce, contrariat, zâmbind
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece femei enigmatice. Nu e un surâs fiziologic. Nici un mușchi al feței, al buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o lumină inexplicabilă, pe care n-o mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fragedă. Ada, cu autoritatea ei, curmase visul lui Maxențiu, plecând înainte de începutul execuției. Ii era teamă ca o vizită prelungită să nu aducă vreo criză tocmai acolo. Maxențiu presupusese că Ada e geloasă. Nu protestase, se supusese cu un surâs enigmatic. Se simțea legănat între datorie și plăcere. Se încărca cu remușcări ce-i îngăduiau să se complacă în ceea ce chema "zbuciumul Adei" și totodată se delecta din simpatia lui pentru Elena. Crea probleme în afară de realitate și le trăia cu ascultare
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
blocul acela. Ura acum deopotrivă și pe Lică și pe Rim. ITra pe toată lumea. Drept exprimare acelor simțiri fruste, la discursul călduros al lui Rim, îi răspunsese numai: - Marș! Rim se retrăsese cu demnitate și cu speranță. Avea un surâs enigmatic de maliție și indulgență. Sia, cam îngrijată că a ocărit Pe cel de care avea nevoie, nu avusese totuși nici un cuvânt de 242 243 revenire. "Fecioară tare!" suspinase Rim, dar cu încredere în viitor. Se simțea înțelept ca un Solomon-rege
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venit de la Săliștea Sibiului și stabilit mai întâi la Buzău”. Voiculescu “avea o sfătoșenie de țăran”... Traducerea imaginară a sonetelor lui Shakespeare a suit literatura română la altitudini nesperate, stârnind interes cultural și dincolo de țară. Și-n romanul Zahei orbul, enigmaticul este observabil, ca și “taina laboratorului său poetic...”. Un adânc de taină e și cel al combustiei intime a poetului ca și “nemărginitul și complexul său, descifrabil doar în operă” și Papadima conchide: “Opera e fascinantă prin neobișnuita complexitate a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel mai popular personaj din uliță era Frochi. Nebunul târgului, cu jumătate de obraz paralizat, avea un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl pălea damblaua. Aceste infirmități de care suferea numai câte o zi exprimau
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
adânci și mai durabile, de ordin sufletesc. De pildă, odată, umbla cu cârpă albă legat la cap. - Azi ce ai, Frochi ? strigau copiii, ținându-se grapă de spatele lui, și cercând să-i scoată cămașa din pantaloni. - Mă doare capul... Enigmatic ca o mască, Frochi râdea numai cu jumătate de obraz. - De ce te doare capul ? strigau copiii iarăși, ca s-audă întreaga mahala. - Fincă n-am ceas la mână, se repezea Frochi la îndrăznețul care reușise să-i scoată cămașa. Puștiul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Am tăbărât cu pumnii pe el și l-am umplut de sânge. A doua zi, am fost alungat din mănăstire... În final, doctorul Luca a recunoscut că nu s-a putut atașa de nici un loc... "Cu excepția unuia", a adăugat el, enigmatic. ― De aceea am venit aici în Asybaris, de unde nu se mai poate pleca nicăieri. Aici sunt forțat să fac ce n-am făcut niciodată, să rămân. 4. Mă gândesc la îndrăzneala panteismului de a-l socoti pe Dumnezeu interior creației
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]